10 filme cu Robert de Niro fără gangsteri

0
1662

Ne-am obişnuit cu Robert de Niro în roluri de mafiot mai mult sau mai puţin simpatic în funcţie de scenariu şi regie. De Niro a fost un cap mafiot cu aer patern în Goodfellas, un Don Corleone în devenire în The Godfather II, Al Capone în The Untouchables şi lista ar putea continua cu alte roluri de interlop memorabile în Heat, din nou alături de Brando şi Pacino,  Casino sau Once Upon a Time in America. Totuşi, de Niro nu ar fi ajuns unul dintre cei mai respectaţi actori ai Hollywoodului fără o serie de filme în care dă dovadă nu doar de talent, ci şi de versatilitate.

1. Taxi Driver

De Niro şi Scorsese au fost The Dream Team vreme de câteva decenii, însă Taxi Driver este poate cel mai bun film care a rezultat din colaborarea celor doi. Travis (De Niro) este un veteran care întors din Vietnam care devine taximetrist pentru a folosi cumva nopţile în care nu poate dormi din cauza insomniei. Filmul urmăreşte transformare lui Travis din taximetrist în justiţiar, pe măsură ce tânărul pierde contactul cu  realitatea, devenind convins că misiunea sa este de a curăţa New York-ul. Travis începe să respecte un program strict de exerciţii, cumpără pistoale cu aceeaşi uşurinţă cu care ar cumpăra un hot dog şi îşi exersează replicile destinate viitoarelor victime dând naştere celei mai cunoscute scene cu tânărul De Niro: Are you talkin’ to me? Filmul nu este doar o critică la adresa unui guvern care nu a ştiut să-şi respecte vechii soldaţi, ci aruncă săgeţi ironice şi înspre o societate care se grăbeşte să glorifice un justiţiar care ar fi putut deveni viitorul Lee Oswald, dacă serviciile secrete nu l-ar fi văzut la timp. Travis găseşte o altă cauză demnă de atenţia sa şi în loc să ajungă cel mai urât om din America ajunge un erou.

2. The King of Comedy

Rupert Pupkin, Pumpkin, Pipkin este un personaj care doreşte să ajungă celebru într-o lume care nu-i reţine niciodată numele. Când nu este ocupat cu urmărirea celebrităţilor şi strângerea de autografe, Rupert (De Niro) îşi petrece timpul în beciul casei pe care o împarte cu mama sa. Pivinţa este refugiul în care viitorul Rege al Comediei se înconjoară de personaje de carton, auditoriul perfect pentru psihoticul Rupert. De Niro reuşeşte să redea tulburările de personalitate ale personajului care trăieşte prins între două realităţi, cea în care este un comediant aspirant cam fără umor şi cea în care numele mari ale vremii îi ascultă spectacolele şi îi invidiază succesul. Monoloagele în care personajul îşi imaginează şi îşi exersează răspunsurile pentru întrebările ce îi vor fi adresate când noua sa viaţă va începe ne arată un De Niro cu gesturi largi, teatrale , copleşit emoţii exaltate jucate cu un patos demn de un maniac. In filmul lui Scorsese nebunia lui Rupert este în acelaşi timp înspăimântătoare şi înduioşătore, iar De Niro cu o mustăcioară neagră şi un costum copiat de la celebritatea preferată reuşeşte să fie un psihopat simpatic, chiar dacă până la urmă îl răpeşte pe adevăratul Rege al Comediei pentru a-i lua locul.

3. Cape Fear

In Cape Fear, De Niro joacă rolul unui altfel de psihopat, unul înspăimântător pentru care singura plăcere vine din răspândirea fricii. Max Cady(De Niro) iese din închisoare cu o singură dorinţă, aceea de a se răzbuna pe fostul său avocat pe care-l consideră vinovat de arestarea sa . Un De Niro musculos, tatuat încearcă să pară şarmant şi delicat în încercarea de a o seduce pe fiica de 16 ani a vechiului său apărător, însă imaginea care-ţi rămâne pe retină este cea a violatorului nebun care muşcă obrazul victimelor sale pentru pura plăcere de a le desfigura.

4.Raging Bull

E nevoie de un personaj cu adevărat furios pentru a îl face pe Joe Pesci să fie fratele cel bun, însă, în Raging Bull, Robert De Niro reuseste. Pentru boxeorul Jack LaMotta lupta nu se termină niciodată, iar după o seară grea în ring, nimic nu merge mai bine ca un meci cu soţia dis de dimineaţă. LaMotta, rolul care i-a adus Oscarul lui De Niro, nu-şi poate stăpâni furia, iar viaţa sa în afara ringului ajunge până la urmă Knock-Out. Dacă reuşeşti să-ţi desprinzi privirea de la interpretarea hipnotică a lui De Niro, devine evident că mare parte din impactul scenelor care-l au în centru pe LaMotta a fost atent construit de Scorsese care acordă atenţie şi atmosferei filmului, care te poartă înapoi în timp în America interbelică.

5. The Deer Hunter

Cu o distribuţie care-i include pe Paul Walken, Merryl Streep şi Robert De Niro, şi un subiect care în 1978 era încă extrem de dureros, Războiul din Vietnam, nu e deloc surprinzător că The Dear Hunter a fost cel mai bun film american al anului.  Povestea urmăreşte doi vechi prieteni care luptă împreună în Vietnam şi joacă ruleta rusească tragând cu un pistol care are un singur glonţ sub privirile amuzate ale torţionarilo lor, iar apoi ajunşi acasă continuă să încerce să se salveze unul pe celălalt din ghearele nebuniei. The Deer Hunter nu este un one-man show marca Robert de Niro, Paul Walken în rolu lu lui Nicki, cel mai bun prieten al lui Michael (De Niro), reuşind unul dintre cele mai bune roluri din cariera sa. Cei doi se completează reciproc, interpretarea sensibilă a lui Walken contrastând cu personajul mult mai dur interpretat de De Niro, care nu ezită să propună evadări nebuneşti şi  încearcă până în ultimul moment să-şi ajute prietenul ajuns amnezic în urma războiului.  

6. Novecento

Filmul lui  Bernardo Bertolucci din 1976 îi aduce împreună pe Robert de Niro şi Gerard Depardieu în rolul a doi copii cu origini diferite, născuţi în aceeaşi zi şi care ajung să încarneze cele două ideologii din Italia din prima jumătate a secolului XX : comunismul şi fascismul. Pelicula urmăreşte 45 de ani evoluţia celor doi protagonişti şi evoluţia fascismului, fără a uita să redea pitorescul Italiei rurale în care cei doi copii cresc împreună despărţiţi doar de diferenţa de statut social. Lui De Niro rolul de tânăr nobil italian răsfăţat, ironic şi libertin îi vine mănuşă, iar Depardieu este la rândul său convingător în rolul tânărului ţăran întors din război comunist fervent, însă cei doi nu sunt inamici de moarte, ci prieteni extrem de apropiaţi care deşi nu împart aceleaşi convingeri ajung să împartă aceeaşi femeie.

7. New York, New York

New York, New York este una dintre colaborările mai puţin cunoscute ale lui De Niro cu Martin Scorsese, poate pe nedrept intrată într-un con de umbră. Filmul al cărui titlu te face să te gândeşti la Frank Sinatra urmăreşte o poveste de dragoste între o câtăreaţă de pe Broadway(Lisa Minelli) şi un saxofonist a cărui atitudine de wise-guy te face să-ţi aminteşti de zvonuri care au circulat pe seama lui Sinatra şi a apartenenţei sale la o mare familie italiană. Povestea celor doi este presărată cu momente muzicale bune şi certuri pe măsura orgoliului supradimensionat al personajului lui De Niro, caracterul volatil al saxofonistului obligându-l pe de Niro să treacă rapid de la o stare la alta.

8. Midnight Run

In Midnight Run, Jack Walsh (Robert De Niro)este un vânător de recompense trimis să vâneze fostul contabil al unui mafiot periculos care furase bani şi îi donase în scopuri caritabile. Cu o asemenea intrigă nu se poate  obţine decât o comedie, cu multe urmăriri ce-i drept. De Niro păstrează aerul de poliţist dur chiar şi în cele mai amuzante momente,  mânuieşte replicile sarcastice cu aceeaşi uşurinţă cu care apasă pe trăgaci, iar inofensivul prizonier se dovedeşte extrem de creativ atunci când vine vorba de evadare.

9. Everybody’s fine  

După o carieră plină de roluri dramatice, în Everybody’s fine întâlnim un altfel de De Niro, mai bătrân şi capabil de interpretări subtile, reţinute. Intr-un feel-good-movie care nu promitea la început mare lucru Robert De Niro intră în pielea unui pensionar care îşi vizitează familia de Sărbători şi ne face să ne îndrăgostim de personajul care are mereu o replică sarcastică la îndemână.  

10.The Last Tycoon

Aşa cum a dovedit-o recenta ecranizare a The Great Gatsby, Fitzgerald este un autor pe cât de cunoscut, pe atât de greu de transpus convingător pe peliculă, însă The Last Tycoon, filmul lui Elia Kazan (A Streetcart Named Desire) din 1976 are cel puţin un merit care nu-i poate fi contestat : îi aduce împreună pe Robert de Niro şi Jack Nicholson . De Niro este Monroe Stahr, un cineast al anilor ’20 care va fi până la urmă consumat de pasiunea sa pentru filme şi alcool, iar Nicholson scenaristul pe care Stahr încearcă să-l bată şi care compensează rolul secundar care i-a fost distribuit cu o replică celebră : I always wanted to hit 10 million dollars.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here