11 scurtmetraje care iti iau ochii, vazute la Tripoteca Psychedelic Film and Art Festival

0
572
imagine: The Elephant’s Garden by Felix Colgrave/youtube.com

Culori şi nuanţe hipnotice. Personaje zurlii. Contraste ameţitoare. Alegorii şi poveşti amuzante sau, dimpotrivă, înspăimântătoare. Imagini care se lichefiază în mandale plutitoare sau senzaţii stranii produse de o coloană sonoră demenţială. Asta au avut în comun zecile de scurtmetraje (unele mai nonconformiste decât altele) proiectate în cadrul ediţiei din 2016 a Tripoteca Psychedelic Film and Art Festival.

 

Melt Yourself Down – Fix My Life (Morgan Beringer)

imagine: youtube.com
imagine: youtube.com

Muzica se împacă bine cu animaţia psihedelică, mai ales când îmbină jazz-ul insolent, exuberanţa ritmurilor nord-africane, punk-ul, saxofonul dezlănţuit şi funk-ul euforizant. O demonstrează regizorul Morgan Beringer când ajunge să transforme compoziţia Fix My Life a trupei Melt Yourself Down. Imaginea ce devine un vortex hipnotic şi formele geometrice ce fac din ecran o uriaşă mandală care pulsează în ritmul muzicii îţi amintesc de ce ai ales să participi la un astfel de eveniment. Simţi cum pulsul creşte, iar vibraţia formelor şi a sunetului se intensifică, pe măsură ce ritmul ascendant se apropie de climax. Deşi regizorul preferă imaginile alb-negru şi minimalismul cromatic stilizat, efectul psihedelic râmâne la fel de puternic.

 

The Elephant’s Garden (Felix Colgrave)

imagine: youtube.com
imagine: youtube.com

O animaţie ce aminteşte de ludicul poveştilor ilustrate, de efectele comice ale jocurilor vizuale ce transformă defilarea animalelor fantastice într-un fabulatoriu suprarealist şi de influenţa simbolurilor indiene (evocate şi în coloana sonoră) asupra multor compoziţii ale artei psihedelice. Solzii animăluţelor intră într-un joc hipnotic al formelor suprapuse şi al patternurilor geometrice fluide pe care le vezi în ţinutele hippie orientale, iar elefanţii şi alte făpturi fantastice par tripate, lasă urme colorate şi au dinţi care se mişcă precum nişte piese de domino în culorile unei compoziţii flower-power. Folosind nişte teme specifice vizualului indian adaptat la denesele murale contemporane şi multe iluzii optice dublate de nuanţe fosforescente, dar şi o coloană sonoră jucăuşă, Felix Colgrave îmbină atmosfera unui roman grafic sau a unei cărţi de basme nonconformiste şi exuberanţa plină de amuzament a unui parc de distracţii, în care fiecare nuanţă o ia razna, iar desenele încep să se mişte precum nişte valuri.

 

Chancha Via Circuito feature M. Garcia – Coplita (Paula Duro)

imagine: vimeo.com
imagine: vimeo.com

Din India elefanţilor pierduţi în grădini psihedelice ne mutăm în lumea şamanilor precolumbieni. Pe fundalul unei melodii tradiţionale reinterpretate contemporan vezi culorile vii asociate incaşilor şi vestimentaţiei oamenilor din Anzi. Ponei ce zboară spre lună, având o coamă precum ţesăturile femeilor din satele pitoreşti andine, pene în culorile şi nuanţele curcubeului, indience plutind pe ape mitice, ritmuri mistice precolumbiene, colaje suprarealiste şi o coloană sonoră cu o voce menită să te bântuie, toate într-o atmosferă ce aminteşte de realismul magic sud-american, transpus într-o feerie onirică. Folosind temele, simbolurile şi culorile specifice artei precolumbiene reciclate în clişee vandabile pentru necunoscători, Paula Duro a deviat şabloanele asociate kitsch-ului vândut ca suvenir şi o creat o fantezie muzical-vizuală care te scufundă într-un imaginar desprins dintr-o lume a visului tradus în limbajul animaţiei suprarealiste.

 

Baby Nap (Paul Mureşan)

imagine: corcoduse.ro
imagine: corcoduse.ro

Unul dintre cele mai bune, originale şi frumoase filme scurte incluse în selecţia festivalului este cel realizat de Paul Mureşan. Baby Nap, după cum spune şi titlul, este o imersiune vizual-suprarealistă în lumea viselor. Dealuri în formă de balauri din basme. Dinozauri ce îşi cască gurile îndreptate spre farfurii cu modele tradiţionale româneşti. Lebede graţioase cu gâturi şerpuitoare în apusuri ce-ţi taie răsuflarea. Lumini crepusculare angoasante în expuneri ce amintesc de picturile expresioniste scandinave. Cadre în care nuanţele stridente sparg întunericul ca într-o scenă de thriller noir. Un periplu fantastic între inocenţă şi coşmăresc, angelic şi macabru, idilic şi grotesc. Fiinţe ireale şi evenimente neverosimile care se înşiră într-o defilare onirică devenită un deliciu vizual şi un vârtej al stranietăţii. Toate acestea îţi amintesc de începuturile avangardei influenţate de psihanaliză şi de arta ilustratorilor de altădată, care transformau o carte de poveşti într-o capodoperă suprarealistă cathartică, lipsită de clişeele dulcege.

imagine: www.annecy.org/programme
imagine: www.annecy.org/programme

Totul se desfăşoară exact ca într-un vis năucitor în care insolitul pare să nu se mai termine şi în care se amestecă nişte amintiri din copilărie, personaje din lumea basmelor, arhetipuri, secvenţe stranii fără o coerenţă narativă. Ajungi să vezi în acest film nişte defilări aparent lipsite de sens logic, siluete fantomatice şi desene tulburătoare, într-un amestec psihanalist adaptat la universul pictural. Intrigant, seducător, bizar şi sublim, Baby Nap te va face să (re)descoperi inventivitatea animaţiei experimentale autohtone când explorează creativ inconştientul uman.

 

Absent Minded (Roberto Catani)

imagine: www.animafest.hr/en/2014/film
imagine: www.animafest.hr/en/2014/film

Tot în zona insolitului din mintea noastră se păstrează şi animaţia regizorului Roberto Catani. Atmosfera angoasantă face din realitatea exterioară o lume austeră, înfricoşătoare (fără a preciza cauzele), în schimb, transformă lumea interioară a unui copil singuratic, introvertit şi inadaptat într-un şuvoi vizual nelumesc, din care nu lipsesc peştii zburători în care se transformă gândurile, şi nici şcoala transformată într-o fortăreaţă smulsă dintr-o distopie futuristă. Realizând un melanj straniu între lumea dintr-o pictură de Munch, grafica suprarealistă, desenul cu linii nervoase, animaţia old school şi oniricul din universul copilului dornic să viseze cu ochii deschişi, Catani face din Absent Minded o metaforă a evaziunii în lumea viselor, a imaginarului ce anulează orice ancorare în lumea cotidiană.

Te va impresiona acest omagiu adus nevoii de fabulos a unui copil printr-o succesiune de picturi sau desene vivante, în care misterul, fiorii sumbri, contrastul dintre întuneric şi culorile vii aduc la suprafaţă fricile indefinibile din primii ani de viaţă, dar şi forţa închipuirilor. Regizorul a impresionat spectatorii prin modul în care a reuşit să redea vizual modul în care lumea exterioară se transformă şi rezonează în imaginar.

 

Heart (Erik Oh)

imagine: www.shortoftheweek.com
imagine: www.shortoftheweek.com

Animaţia regizorului Erik Oh ar fi fost o dulcegărie comercială plină de inimioare dacă siluetele personajelor de pe un fundal cromatic minimalist nu ar fi luat nişte forme suprarealiste, care să îţi amintească de fabulosul dalinian şi de un amestec între stilul lui Juan Miro şi cel din picturile lui Oscar Domínguez. Asemenea unei alegorii delirante, Heart permite o redare într-o manieră bizară, ermetică, abstractă şi enigmatică a nevoii de afecţiune şi a goanei după sufletul-pereche. Caricatura, vizualul halucinant şi metaforele creează o atmosferă angoasantă şi onirică, precum o imersiune într-o pictură suprarealistă, din care te trezeşti buimac şi uşor înfricoşat, dar încântat vizual.

 

Cosmic Egg (Matt Reed)

imagine: youtube.com
imagine: youtube.com

Dacă vrei să le iei ochii rubedeniilor tradiţionaliste autoinvitate la masa de Paşte, poţi să te inspiri din ideile furnizate de Matt Reed în Cosmic Egg. Într-o lume în care soarele se transformă într-o spirală stridentă, coteţul este vopsit în culori ţipătoare, iar găinile încep să cotcodacească dubios, până şi ouale încondeiate au nuanţe şi modele psihedelice, perfecte pentru a decora locuinţa unui mistic hippiot. Când priveşti această animaţie, ai impresia că ai nimerit într-un parc de distracţii unde, în locul caruselului, ai parte de ouă care se învârt captive într-o transă.

 

Cosmic Flower Unfolding (Ben Ridgway)

imagine: benridgway.com
imagine: benridgway.com

Mandalele în formă de flori care se deschid într-o explozie de culori plutesc fluid ca nişte meduze şi îţi dau impresia că te scufunzi treptat într-un ocean de culori care forţează limitele percepţiei datorită iluziilor optice. O experienţă vizuală perfectă pentru cine vrea să uite de el după ce l-a citit pe Huxley, dar fără a recurge la substranţe toxice extrase din plante sau ciuperci aduse clandestin din locuri exotice.

 

Crow (Yoav Segal)

imagine: yoavsegal.com
imagine: yoavsegal.com

Ecranul se topeşte într-un joc de pete fluide pentru a-ţi oferi un regal experimental-poetic rar, aşa cum ar merita un text fascinant. Crow este o interpretare vizuală copleşitoare şi acaparantă a capodoperei literare omonime. Folosind iluziile optice şi vocea poetului Ted Hughes, care îşi citeşte propria scriere, Yoav Segal adaptează arta psihedelică la preferinţele cititorilor de poezie. Inspirat de Crow, una dintre creaţiile reprezentative ale poetului Ted Hughes, regizorul a creat el însuşi o experienţă poetică transpusă vizual, abisală, cutremurătoare şi mistică.

imagine: yoavsegal.com
imagine: yoavsegal.com

Pasionaţii de literatură vor avea parte de un text suprarealist pe fundalul unor desene ambigue ce amintesc de Testul petelor de cerneală. Desenele desprinse parcă din Testul Rorscharch se lichefiază în iluzii optice stranii şi capătă nuanţa incandescentă a unei lave. Mitologia, perspectiva originală asupra genezei, introspecţia deviată în direcţia viziunilor halucinante, metafora iconoclastă şi călătoria spre adâncurile conştiinţei transformă acest film într-o voluptate lirică menită să dilate fiecare secundă petrecută la graniţa cu suprarealul.

 

Zodiac – Evolution (Murat Sayginer)

imagine: youtube.com
imagine: youtube.com

Nu este nevoie de o explozie de culori pentru a facilita scufundarea în transa vizuală. Prin jocul dintre alb şi negru, Murat Sayginer dilată cele două minute ale scurtmetrajului său pentru a te scoate din timp şi pentru a-ţi oferi o experienţă hipnotic-onirică. Se foloseşte de simbolurile misticismului accesibil publicului larg şi de iconografia ezoterică din mai multe credinţe, dar le duce într-o zonă a semnificaţiilor suspendate, în care fiecare poate oferi propria interpretare, aşa cum se întâmplă după trezirea dintr-un vis ciudat. Exact ca într-un vis, simbolurile încep să se succeadă fără noimă, siluetele pun la cale un ritual cu semnificaţie inaccesibilă sau o defilare alegorică expusă în imagini stilizate, în care albul şi negrul capătă adâncimi halucinante. Dacă elementele vizuale duc la simboluri mistice recognoscibile, găsite în orice tratat de istorie a religiilor, sensul alăturării lor este învăluit de mister.

 

The God of Sakarias (Carolina Hindsjo)

imagine: youtube.com
imagine: youtube.com

Cum ar fi ca Dumnezeu să fie femeie şi să fie iubita ta? Un exerciţiu de imaginaţie de la care a plecat un scrurtmetraj satiric la adresa obedienţei sau, după unii, o blasfemie. Folosindu-se de o voce introspectivă şi de pictura naivă, în The God of Sakarias regizoarea Carolina Hindsjo a făcut o paralelă între credinţa oarbă, fără limite, şi dependenţa emoţională, schimbările făcute de dragul persoanei iubite şi fuziunea dintr-un cuplu. Rezultatul este o confesiune poetică dulce-amară despre iubire, dezamăgire, supunere, pierdere, căutarea unei credinţe şi a unui crez personal. Făcând o paralelă între venerarea exclusivă cerută în religiile monoteiste şi admiraţia faţă de persoana iubită, The God of Sakarias devine o metaforă a supunerii toxice şi a geloziei transformate în nevoia de a controla mintea celuilalt şi de a distruge autonomia în relaţiile amoroase.

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here