22 Jump Street – Las-o bai ca merge si-asa!

0
322

Nimic revelator, nicio briză de aer proaspăt, dar zău dacă 22 Jump Street nu te face să râzi și să te descalți de orice pretenții timp de două ore. Recunosc că am râs mai mult decât la prima parte și că am intrat în sala de cinema fără nicio așteptare. Deși Jump Street e o franciză care sună rău pe hârtie, te surprinde în mod plăcut chiar și cu glumele despre homosexuali (aș zice eu că sunt chiar educative) și reușește să te binedispună. E posibil să chicotești și după ce ai ieșit de la cinema, aceasta fiind doar o reacție adversă

Dacă vă gândiți că este un film prostuț, nu greșiți. Dar Channing Tatum e atât de prietenos încât face prostia atractivă. Iar înainte să apuci să spui că acțiunea este identică cu cea din prima parte, o să-l auziți pe Jonah Hill, care-l joacă pe Schmidt, spunând It’s a repeat of last time. Filmul nu se poticnește datorită glumelor adresate chiar producătorilor, actorilor și tendinței personajelor de a lua în râs povestea și penibilitatea situațiilor.

22 Jump Street nu este o comedie care suferă de snobism și arată cu degetul numai în exterior, ci se auto-ridiculizează în numeroase rânduri și îi iese, deși pe alocuri exagerează cu maimuțăreala. Franciza cred că tocmai a devenit noua mascotă a Hollywood-ului, o caracatiță care-l pune la colț pe Spiderman cu abilitatea lui Channing de a se cocoța oriunde în cel mai scurt timp posibil.

Deși Tatum nu mi s-a părut atât de credibil în rolul de nătăfleț, prostovan, cum vreți să-l numiți, trebuie să recunosc că împreună cu Hill, cei doi alcătuiesc noul bromance Hollywoodian cu lipici la public. Cu siguranță sunt alți actori maeștri în ale comediei, dar tocmai această ciudată pereche și ușurința celor doi cu care își joacă rolurile fac ca aceste două filme să funcționeze. Parcă tocmai sunt scoși dintr-un episod din Academia de Poliție.

Îmi amintesc și de Bugs Bunny, dar cu puțină savoare latino și un rac pe post de morcov. Să nu menționez de scena în care Mercedes (Jillian Bell), colega de cameră a Mayei, noua prietenă a lui Schmidt și fata Căpitanului Dickson (Ice Cube), face haz de necaz de vârsta personajului, care mă trimite cu gândul la replica celebră din Bugs Bunny, What’s up, doc?sau pe românește, care-i treaba, moșule?. Ah, și să nu uit de bătaia a la Domnul și Doamna Smith dintre Mercedes și Schmidt care, deși nu se bucură de aceeași pasiune ca cea a lui Brad Pitt și Angelina Jolie, o să te facă să izbucnești în hohote de râs.

Și dacă tot am ajuns la personajele negative ale filmului, merită menționat și Peter Stormare cu al său rol Ghost. Nu este badass-ul Abruzzi din Prison Break și nici nu reușește să adauge un plus comediei, dar pe mine m-a făcut nostalgică și dornică să reiau Prison Break. Vinovată!

Îmi voi permite să vă dau un mic sfat: să nu cumva să vă ridicați de pe scaune înainte să vedeți genericul de la final. Vă garantez că e mai amuzant decât 21 și 22 la un loc. Eu, una, vreau mai multe continuări, eventual toate cele propuse la sfârșit. Așa că adunați cât mai mulți prieteni și la cinema cu voi!

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here