3 animatii scurte despre evadarea in mijlocul naturii, vazute la Marele Picnic de la Gradina Botanica – ShortsUP

0
563

Pentru mulţi dintre noi, vara este anotimpul filmelor în aer liber şi al activităţilor ludice, în timpul cărora ne permitem să dăm în mintea copiilor fără a ne considera infantili. Cei din echipa ShortsUP au mixat pofta de joacă, de mers cu tălpile goale prin iarbă şi de văzut filme bune. Într-un weekend ce se anunţa canicular, i-au îmbiat, pentru al treilea an consectiv, pe colecţionarii de momente speciale în spaţiul urban, dar şi de scurtmetraje, cu deja tradiţionalul picnic sub lună, organizat la Grădina Botanică. Printre acordurile de jazz ale formatiei JazzyBIT, printre baloanele uriaşe de săpun vânate şi de oamenii mari, printre amintirile unor locuitori ai Cotrocenilor de altădată, proiectate în pauza dintre cele două calupuri de scurtmetraje, cei prezenţi la Marele Picnic de la Grădina Botanică au putut găsi în selecţia de filme şi trei animaţii premiate. Acestea explorează relaţia dintre om şi natură, prin umor sau melancolie, prin gingăşia desenelor orientale sau prin efervescenţa nuanţelor ce amintesc de arta murală urbană.

 

Tigri la coadă (Tigers Tied Up in One Rope)

 Tigri la coada

Prin imaginile care îmbină amuzamentul şi candoarea, scurtmetrajul Tigri la coadă (Tigers Tied Up in One Rope), premiat la Seoul International Cartoon Animation Festival, îţi aminteşte de mimicile personajelor expresive şi de secvenţele picturale din clasicele desene animate japoneze, care ţi-au încântat copilăria. Şi mai are un rol, pe lângă cel declanşator de nostalgii: acela de a-i face dreptate copilului năstruşnic din tine, care nu dorea decât să se joace şi să viseze cu ochii deschişi cât era ziua de lungă, în timp ce adulţii îi reproşau lipsa de implicare în treburile serioase, cum ar fi punerea jucăriilor la locul lor sau temele ce necesitau o caligrafie impecabilă. Puştiul cu ochi migdalaţi din animaţia lui Benoît Chieux trebuie să participe de mic la treburi mult mai serioase decât lupta cu dezordinea din cameră. El trebuie să îşi ajute mama la strânsul recoltei şi la alte treburi ale câmpului din jurul micuţei colibe. Dar scapă uşor, deoarece îşi pune imaginaţia la treabă şi ajunge să formeze o bună echipă cu prietenul patruped si cu nişte tigri pe care îi aliniază într-un şir indian cum numai lui îi poate trece prin minte.

 Tigri la coada - 2

Îmbinând arta picturii sino-japoneze şi tradţtia poveştilor alegorice din Extremul Orient, Tigri la coadă va scoate la suprafaţă copilul din tine, ce îşi dorea cărţi pline de basme din lumi îndepărtate, capabile să-l ia prin surprindere şi ale căror ilustraţii să-l facă să viseze. Prin modul în care sunt desenaţi mama cicălitoare, luată prin surprindere de ingeniozitatea fiului trândav, şi căţeluşul gata să se înfrupte pe furiş din uleiul de susan, şi prin sincronizarea dintre gesturile personajelor şi coloana sonoră, această animaţie stârneste hohote de râs, apoi lasă în urmă visurile unei copilării idilice, în care joaca învinge până la urmă.

 

Ras (Shave It)

imagine: Vimeo.com
imagine: Vimeo.com

Tot unui copil i se adresează şi animaţia Ras (Shave It), dar unui copil mai mare, capabil să înţeleagă rolul satiric al unor desene în transmiterea unui mesaj cu tentă ecologistă împotriva expansiunii haotice a construcţiilor înalte. Îmbinând nuanţele tari şi exuberanţa unui graffiti realizat de artişti, nu de teribilişti, şi ritmul unei naraţiuni alerte, scurtmetrajul seamănă cu paginile unui roman grafic în stilul unui videoclip al celor de la Gorillaz, dar în varianta mult mai colorată şi pe acordurile unei melodii italiene retro din reclama de la Heineken.

imagine: www.iamag.co
imagine: www.iamag.co

Ajutaţi de toate aceste elemente ale artei urbane, Fernando Maldonado şi Jorge Tereso îşi imaginează lupta împotriva oraşului-mamut, dusă de o maimuţă care va renunţa la învelişul păros pentru a se deghiza într-un om civilizat, îmbrăcat la patru ace. Va urma paşii unei cariere de succes în jungla oraşului, va deveni un magnat infatuat şi un star în rândul celor numiţi self-made men. Deşi nu mai arată precum semenii săi din junglă, va reuşi să le redea totuşi mediul vegetal confiscat de oraş. Dincolo de mesajul ecologist, animaţia abordează şi tema reîntoarcerii la înocenţă, la nostalgia jocurilor simple din copilărie, înaintea luptei pentru supravieţuirea într-o altă junglă, dar una alienantă.

 

În sălbăticie (Wild Life)

imagine: shortsup.ro
imagine: shortsup.ro

În timp ce apar şi dispar cometele pomenite la începutul acestui scurtmetraj, un gentleman englez de modă veche îşi va păstra tabieturile până şi în sălbăticia în care doar un cowboy poate supravieţui. Şi cum un gentleman adevărat a fost educat astfel încât să nu se vaite ostentativ, să îşi păstreze discreţia şi manierele chiar şi atunci când suferă, va descrie în culori optimiste încercarea eşuată de a spori averea prin cucerirea unor pământuri virgine din Canada primelor căi ferate construite şi a primelor aşezări din apropierea acestora. În scrisorile primite de părinţii rămaşi pe bătrânul continent, aventura canadiană este lejeră precum un ceai savurat pe veranda unei case rafinate. Doar că personajul nostru nu are o casă elegantă, ci o construcţie rudimentară din lemn, care pare mai mult un hambar, o anexă a fermei imaginare. Veranda care promite dimineţi târzii aerisite este de fapt preeria din jur, iar singurul vecin este o gospodină ce nu are timp de trândăvia din timpul unei discuţii la un ceai servit alături de fursecuri. Când banii se termină, englezul rafinat ajuns în sălbăticie îşi îneacă amarul precum un aventurier din scenele cu saloanele Vestului Sălbatic. Este singurul obicei preluat de la un cowboy veritabil, inutil în miezul unei ierni grele, despre care doar memoriile primilor colonişti ai ţinuturilor de dincolo de Atlantic îţi pot relata.

imagine: www.awn.com
imagine: www.awn.com

Nominalizat la Oscar în 2012, scurtmetrajul realizat de Amanda Forbi şi Wendy Tilby porneşte de la nişte secvenţe desprinse dintr-un film de epocă realizat în perioada în care Imperiul Britanic îşi amăgea visătorii cu mirajul unor ţinuturi virgine îndepărtate, în care li se promiteau bogăţii şi oportunităţi nelimitate, dar, mai ales, pământ ieftin pentru a-şi construi ferme profitabile. După aceste secvenţe, dublate de vocea prin care se rosteau promisiunile nerealiste precum nişte reclame căzute în patima fabulaţiei, vor defila nişte picturi vivante, ale unei vieţi marcate de melancolie şi de solitudine, dar în culorile vii ale unor peisaje idilice amintind de stilul artiştilor americani influenţaţi de tablourile impresioniştilor. Dezolarea alunecă spre o autoirnonie subtilă, demnă de un flegmatic britanic refugiat în carapacea unei reverii naive. Trezirea la realitate ia forma nostalgiei reflectate de coloana sonoră ce povesteşte de trăirile unui om care trebuie să-şi ia rămas-bun de la neîmblânzita preerie, iar singurătatea se transformă în tablouri mişcătoare, ce amintesc de animaţia bidimensională old school.

 

 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here