5 carti pentru copilul din tine sau de langa tine

0
642

Sunt cărţi scrise pentru copii sau adolescenţi, dar care ajung şi în mâinile oamenilor mari şi atât de obosiţi din cauza agitaţiei (uneori) dezumanizante a lumii adulte, încât vor să râdă de râsul celor mici, să fie atinşi de compasiunea lor pentru personajele fragile, apoi să intre cu totul în atmosfera unei poveşti ilustrate cu mult umor. Pe lângă poveştile clasice din copilărie, mai puteţi citi aceste cinci titluri, ce pot descreţi frunţi

Caterina Categoric

 

Editura Arthur, 2014

 

De Patrick Modiano aţi auzit. Este noul scriitor ce a primit Premiul Nobel pentru Literatură. Când s-a hotărât să le dedice o poveste celor mici, s-a întâlnit cu ilustratorul Jean-Jacques Sempe, genul exclus din lista premianţilor când era de vârsta Caterinei şi căruia profesorii îi repetau, probabil, acea propoziţie folosită ameninţător de pedagogii de modă veche: Or să te dea afară din toate şcolile patriei, loază obraznică!, dorind să-l cuminţească. Un astfel de copil, devenit incomod mai mult prin întrebările pe care ar dori să le pună adulţilor şi mai puţin din cauza purtării, este şi Caterina, o fetiţă diferită, ce trebuie să depaşească problemele însingurării prin fantezie şi percepţii comice ale realităţii create de nişte adulţi ce dau ei înşişi în mintea copiilor gata să tragă chiulul .

Familia mea şi alte animale

Editura Art, 2014

 

Arca lui Noe acostează pe insula Corfu, iar câteva dintre animale rămân aici. Când o familie sătulă de atmosfera ceţoasa din ţara ei se mută aici, animăluţele învaţă regulile umorului engelezesc, în timp ce noii locatari se acomodează cu tărâmul însorit al unor vietăţi ce activează fobii, cărora li se adaugă nişte zburătoare ţâfnoase, un măgar şi nelipsita broască ţestoasă din locuinţa cu farmec rustic. Întâlnirea familiei cu această menajerie capricioasă a lui Gerald Durrell naşte întâmplări hazlii, ce promit să te apere şi de frica manifestată în faţa unor pagini ce descriu peripeţiile unor şerpi, în cazul în care nu suporţi nici macar să le auzi numele.

 

Micul veneţian

 

Editura DPH, 2014 (foto: mihai.cochinescu.com)

 

Un oras pe apă? Şi nu se scufundă? Poate ţi-ai pus întrebarea aceasta când ţi s-a povestit prima oară despre Veneţia, dorindu-ţi să o vizitezi la rândul tău când ai văzut şi vederile trimise de rudele/cunoştinţele ajunse deja acolo. Pentru Vivaldi, băiatul din Micul veneţian, aici era tărâmul copilăriei şi nu este greu să ţi-l imaginezi impresionat de ornamentele palatului şi ale catedralei din Piazza San Marco sau de peisajele pictate în atelierele plutind pe lagună atunci când a compus Anotimpurile. Însoţite de ilustraţiile realizate de artista Sidonia Călin, peripeţiile din copilăria viitorului compozitor sunt relatate, în urma unei documentări serioase, de scriitorul Mihai Cochinescu, devenit cunoscut datorită romanului Ambasadorul.

 

Harun şi Marea de Poveşti

Editura Polirom, 2008

 

Există o faptă mai rea pe lume decât răpirea Mării de Poveşti? Nu şi pentru Harun, protagonistul născocit de Salman Rushdie pentru a se lupta cu demonul tristeţii care ameninţă imaginaţia tatălui său, gata să sece. Dacă l-ai apreciat pe Rushdie mai ales datorită îmbinării dintre miturile indiene şi o variantă proprie a realismului magic prin care a devenit cunoscut drept un Garcia Marquez al Orientului, cartea dedicată celor mici, Harun şi Marea de Poveşti, s-ar putea să te reînveţe ce înseamnă puterea unui puşti creativ. În romanul despre aventurile lui Harun se aminteşte de un personaj nelipsit din spaţiul fabulaţiei orientale- povestitorul care îşi câştigă existenţa cu ajutorul plăsmuirilor memorabile ale imaginaţiei sale.

 

Dulcea poveste a tristului elefant

 

Editura Cartea Românească, 2011

Înainte de apariţia în reclame a elefantului care turteşte covrigeii pe care îi ronţăi la birou, exista unul capabil să frământe aluaturi, să amestece ingrediente dulci, ajungând să deţină tainele unei alchimii de arome şi gusturi. Era fiul unui negustor şi al unei femei excentrice, fiica unui cneaz. Mama lui era fascinată de elefanţii despre care auzise doar în poveşti, încât a născut un băieţel ce a luat această înfăţişare. În loc să-l evite, să-l trimită la circ, oamenii s-au gudurat pe lângă el după ce i-au aflat marele talent: acela de a transforma orice patiserie într-un laborator al minunilor gustative, ce l-au propulsat direct în bucătăria imperială din Viena. Nostalgică, plinăde graţie şi compasiune, lumea Dianei Adamek aminteşte de Povestea elefantului (romanul scris de Saramago). Acest Roro cu piele groasă ascunde în membrele sale greoaie o delicateţe meticuloasă atunci când pregăteşte fursecurile pentru împărăteasa ce l-a învăţat ce înseamnă afecţiunea, încât ţi se lipeşte de suflet, aşa mare cum este el.

 

Imagini: www.wallpaperose.com si Adam Emory Albright (www.encore-editions.com)

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here