__Friends with Benefits__ – indecis intre romantic si grosolan

0
330

Ce pot sa spui despre un film care nu creeaza nici o stare? Friends with Benefits are cateva scene bune si haioase, daca sunteti dispusi sa le pescuiti, mergeti sa-l vedeti, dar per total este uscat ca o smochina uitata la soare din care s-a scurs orice savoare. Cam asta e senzatia cand consumi amestecul-incoerent-de-comedie-romantica-si-film-grosolan, pe numele lui adevarat Friends with Benefits. E ca si cum ai merge la o comedie romantica, asteptandu-te sa vezi una, dar ruleaza un film porno.

Friends with Benefits pleaca de la o premisa buna, vrea sa ironizeze cliseele filmografiei romantice hollywoodiene. Jamie (Mila Kunis), dezamagita in dragoste, respinge asteptarile idealiste si ajunge intr-o relatie strict sexuala cu Dylan (Justin Timberlake), un director artistic din Los Angeles caruia Jamie, head-hunter, ii obtine un interviu la revista GQ din New York.

De aici, evident ca nu te apuci sa ironizezi romantismul pana cand scoti untul din el. Filmul trebuie sa ramana o comedie romantioasa. Dar te astepti la mai multa originalitate tocmai pentru ca isi propune sa practice ironia. O ironie usoara si haioasa, exersata cu bunavointa. Asta teoretic, pentru ca filmul nostru nu stie reteta, se balbaie tocmai intre siroposenie plus clisee, pe de o parte, si grosolanie si prost gust, pe cealalta parte. Fie nu reuseste sa iasa din canoanele pe care incearca sa le evite, fie iese prea tare, pana cade in vulgar. Prin urmare filmul e diform logic si rezultatul e o maioneza taiata.

Macar actorii, iti spui, Justin Timberlake si Mila Kunis, ar trebui sa salveze situatia, asa cum se intampla partial cu Horrible Bosses (in care Jennifer Aniston, Kevin Spacey si Colin Farrell tot mai scot ceva bun din film) sau cu Bad Teacher. In ultimul, chiar Timberlake incearca sa salveze aparentele de comedie buna. Din pacate domnul Timberlake nu-si gaseste ritmul aici (decat la propriu intr-o scena in care rappereste genial), iar Mila Kunis trage cu tupeu filmul dupa ea pentru a-l scoate la liman, dar din pacate ii lipseste sclipirea de comediant. Spre deosebire de Aniston in Horrible Bosses, care reusea sa joace cu haz aproape orice scena, oricat de vulgare ar fi fost replicile.

Singurii actori care ies bine sunt Patricia Clarkson (o stiti din Whatever Works sau Vicky Cristina Barcelona) care o interpreteaza pe Lorna, mama lui Jamie, si Woody Harrelson, colegul homosexual al lui Dylan. Scenele in care apar Clarkson si Woody Harrelson sunt fara exceptie haioase.

Filmul mai vine cu doua minusuri: montajul aiuritor, care iti da cateodata senzatia ca esti intr-un carusel, atat de repede se succed imaginile si replicile, si imaginea execrabila. Tot filmul este inundat in mult prea multa lumina, care il face sa para ieftin.

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here