A Brief History of Seven Killings – Jamaica lui Bob Marley intr-un thriller politic

0
6397
Photo by Peter Still/Redferns

O veche vorbă spune că petrecerea întregii vieţi într-un paradis tropical îţi poate arăta de fapt iadul cuprins de boli febrile, umezeală peste limitele suportabilului sau animale veninoase ascunse în nisipul alb. În Jamaica lui Bob Marley, care i-a adus lui Marlon James mult-râvnitul Man Booker Prize, ridicat la rangul de Oscar al literaturii în limba engleză, nu ajungi să dai de sălbăticia periculoasă, cel puţin nu de cea necuvântătoare. În schimb, ai parte din plin de senzaţiile tari ale ghetoului de unde a venit şi profetul Rastafari ce propovăduia pe ritmuri de reggae, de intrigi politice în care se ascunde o alegorie a societăţii contemporane şi de gangsteri din lumea a treia care negociază cu partidele politice pe de-o parte, care le promit canalizare şi locuinţe decente, şi cu şefii unor celule aparţinând serviciilor secrete internaţionale, de cealaltă parte, care le furnizează arme pentru a-i convinge să-i vină de hac lui Bob Marley, bănuit de idealuri comuniste de către cei zguduiţi de criza rachetelor cubaneze.

Şi nu întâmplător am spus că Man Booker Prize acordat în 2015 lui Marlon James pentru cartea A Brief History of Seven Killings poate fi echivalentul unui Oscar în plan literar. Romanul furnizează toate ingredientele unui film de artă cu success de box office: un pitoresc terifiant care îl atrage pe occidentalul din clasa medie spre un turism periculos ce-i ofera un sejur (măcar imaginar) în ghetourile exotice, furnicarul colcăitor plin de personaje memorabile (până şi cei mai neînsemnaţi protagonişti au consistenţă şi rolul lor bine definit în arhitectura complicată), imaginile toride în exces, care amestecă sexul, mizeria şi traiul pe muchie de cuţit încât ai impresia că s-au rătăcit Bruegel şi Bosch în mahalaua caraibiană, la care Marlon James adaugă ingenios şi credibil în oala sub presiune, în care fierbe umanitatea ghetoului, toată acea spectaculozitate a teoriilor conspiraţioniste înţesate de agenţi secreţi, planuri obscure, doni ai cartelurilor sud-americane, astfel încât să nu pară nişte artificii penibile ale unui scenariu vandabil, ci mai degrabă un tablou pe cât de halucinant, pe atât de realist, precum un reportaj ce te trimite direct în inima iadului exotic. În loc să te pună pe fugă, acest marasm grotesc plin de scene viscerale şi replici abrazive pentru stomacurile şi urechile sensibile te ţine captiv printr-o abundenţă narativă în care farmecul aparte al englezei jamaicane şi ritmul delirant al acţiunii îţi satisfac pofta pentru poveşti autentice, suculente şi pline de revelaţii despre natura umană şi despre o societate aflată la oceane şi mări distanţă.

Într-o perioadă în care publicarea unui roman-cărămidă, având aproape 700 de pagini cu litere de mărinea furnicii, pare o extravaganţă riscantă precum o plimbare pe înserat prin ghetoul jamaican din anii ’70, A Brief History of Seven Killings te face să-ţi doreşti ca exemplarul cumpărat să fie unul cu defect, rătăcit la standul plin de reduceri ce anunţă lichidarea de stoc şi căruia îi lipsesc multe capitole. Încă din primele zece-douăzeci de pagini îţi dai seama că toate acele cuvinte precum magnificent, brilliant, extraordinary, pescuite din recenziile publicate şi folosite de cei de la marketing încât să eclipseze titlul de pe copertă, nu sunt nişte clişee. Acest conaţional al lui Bob Marley le are cu proza acaparantă demnă de o viitoare ecranizare şi de un manual alternativ pentru orele de sociologie urbană, în care ai vrea şi nişte ilustrări expresive pentru termenii abstracţi.

Nu deschizi bine romanul că te şi pomeneşti aterizând pe aeroportul din Kingston, preluat de băieţii răi şi purtat într-o cursă infernală din centrul plin de baruri unde frumuseţile autohtone vânează expaţi albi din corporaţiile venite să ia ce-i mai bun din orgia (şi urgia) caraibiană, până la periferia desprinsă dintr-un film în care Tarantino şi autorul romanului Oraşul Domnului, Paulo Lins, au bătut palma. Doar că personajele lui Tarantino din vremurile bune, în care facea vâlvă Reservoir Dogs (de care unii critici au legat acest roman) ţi se vor părea naive ca un puşti cuminte ce se dă gangster în timp ce vizitează barurile din Kingston până să înceapă concertul ţinut de Bob Marley, cu bilet cumpărat de tatăl ce speră să-şi scape odrasla de coşuri într-o ţară unde până şi o abjectă desfătare este permisă dacă ai dolari.

Ei bine, cu atâtea detalii menite să te introducă în atmosferă te întrebi care este până la urmă povestea? Dar pentru o poveste în sensul clasic îţi trebuie nişte protagonişti scoşi în relief. Nu găseşti aşa ceva în romanul scris de Marlon James, unde nici măcar Bob Marley nu are voie să eclipseze vizibilitatea şi faima personajului real: ghetoul jamaican, devenit simbolul unei umanităţi damnate, în care individualitatea şi demnitatea se topesc într-o polifonie a dezolării, întreruptă de gloanţe, cuvinte prea tari, ameninţări şi poveşti în care violenţa îţi taie răsuflarea. Până şi acele personaje ce par să iasă din anonimat rămân la stadiul de purtători simbolici ai unor poveşti colective. Toate aceste poveşti se întretaie precum străzile unui cartier improvizat haotic. Singura hartă pentru acest oraş marginal devenit un labirint al prezenţelor spectrale din mizerie, ce-şi strigă povestea de viaţă înainte de a fi îngurgitate de ghetou, este lista personajelor de la începutul romanului, unde sunt menţionale rolul şi funcţia lor în ghetourile faimoase, printre care Trech Town, West Kingston, Copenhagen City şi Eight Lanes, sau în ierarhia serviciilor secrete ce au grijă să stopeze ascensiunea partidelor de stânga în Caraibe şi în America de Sud.

La început ai impresia că urmăreşti un colaj nesfârşit de imagini nefiltrate surprise de un cameraman rătăcit prin Kigston, atât de puternică poate fi redarea autenticităţii care te face să te crezi un martor ce se ascunde pentru a capta cât mai bine imaginile din mijlocul acţiunii folosind o cameră ascunsă, aşa cum şi-ar fi dorit unul dintre personaje, un jurnalist al revistei Rolling Stones, nimerit în locul nepotrivit, dar la momentul potrivit, atunci când era împuşcat Bob Marley. În acest haos polifonic, al experienţelor subiective ce reunesc toate categoriile sociale din Jamaica, nepuse cap la cap într-un reportaj coerent, se disting şi câteva personaje care, deşi nu deţin monopolul asupra rolului principal, încep să te ghideze prin acestă aventură literară de zile mari, norocul tău că eşti doar cititor, şi încă unul aflat departe de lumea dezlănţuită de la periferia unui paradis însorit.

În această îmbinare dintre polifonia precum o agitaţie browniană la nivel fonic şi temele social-politice rămase încă valabile şi în zilele noastre se vede cel mai bine talentul prin care Marlon James organizează acţiunea într-o poveste colectivă stratificată, astfel încât să nu disturbe pitorescul zgomotos, greu digerabil, al periferiei jamaicane. Dincolo de imaginile vivante până la limita suportabilului, romanul se poate citi urmârind trei mari direcţii.

Bob Marley, concertul, pacea între ghetouri şi contextul politic

 În 1976 Bob Marley a organizat un concert prin care  a vrut să trasmită un mesaj pacifist în plină campanie electorală pentru a mai potoli spiritele încinse. Marlon James ne dă de înţeles că era o campanie murdară întinsă până în mizeria ghetourilor care fremătau sub presiunea liderilor autoimpuşi în cartierele sărace prin forţa găştilor manipulate. Aceşti lideri deveniseră agenţii electorali ale celor două forţe politice aflate la cuiţite (şi la propriu)-People’s National Party şi Jamaica Laibour Party, iar o parte dintre supuşii lor primiseră ordinul de a-l lichida pe Bob Marley înainte de a urca pe scenă, bănuit fiind de unele simpatii comuniste gata să facă din Jamaica o altă Cubă. Un agent de origine siriană, un american din serviciile secrete aflat în plină criză conjugală, o fată din clasa de mijloc nimerită în haremul de o noapte al lui Bob Marley, un don al ghetourilor ce i-a fost alături lui Bob Marley în copilărie şi bun sfătuitor în perioada de glorie, fantoma unui politician omorât şi puştii orfani luaţi sub ocrotirea capilor din ghetouri înainte de a-i înlocui se întâlnesc într-un Kingston ce pare să o ia razna. Tensiunea este alimentată şi de poveştile fiecăruia dintre aceşti puşti bătrâni, victime ale unei politici segregaţioniste neasumate, care împărţea capitala între săracii fără şanse de a-şi depăşi condiţia şi locuitorii din middle şi high class-ul poziţionate în zona albilor, ce aveau poliţia de partea lor, gata să facă exces de zel când vedea un adolescent cu trăsături africane din ghetou rătăcit prin centrul orasului, chiar dacă avea scopuri inofensive. Toată această presiune social-politică infiltrată în biografii pline de traume atinge punctul culminant atunci când un grup descinde în vila deţinută de Bob Marley şi îl transformă în ţinta unei rafele de gloanţe. Artistul supravieţuieşte, iar făptaşii nu sunt prinşi. Tentativa de asasinat capătă simboluri culturale gata să te ducă în inima Jamaicăi, deşi cultul Rastafari este prezentat printr-un ritual ce pare mai degrabă a parodia o adunare de copii de bani gata deghizaţi în hippioţi amatori, iar urmărirea făptaşilor pe străzile ghetourilor şi pe ţărmurile mai puţin umblate îţi oferă un bun exerciţiu de virtuozitate în efortul de a reda gândurile unui om hăituit în pasaje introspective alerte precum un film de acţiune şi care să aibă sens chiar şi în absenţa semnelor de punctuaţie ce ar fi putut distruge efervescenţa slang-ului exploziv, dezlănţuit de adrenalină.

Psihologia colectivă a ghetoului în societatea schizofrenă

 Cine nu îşi închipuia că aglomerarea unor figuri groteşti dedate unui dezmăţ purulent imaginat de Bosch poate exista în realitate, să viziteze cloaca de la periferia jamaicană, unde Grădina desfătărilor şi infernul lui Dante se întâlnesc, dacă ar fi să ne luăm după spusele unuia dintre personaje, un reporter acaparat de un Kingston ce-i devine călău şi amantă devoratoare. Acest personaj, venit să redea escapadele decadente ale vedetelor americane ajunge până la urmă să descrie cel mai bine ghetourile din Kingston, despre care spune că nu se pot face subiectul unui fotoreportaj, deoarece o imortalizare vizuală ar îndulci supliciul existenţei în acele zone. Nu poţi face o galerie de fotografii din Trech Town sau din Copenhagen City deoarece s-ar putea să-i dai realismului imposibil de îndurat o lumină estetică suportabilă, mincinoasă. Ghetoul trebuie înţeles cu primul simţ ce i-a permis unei fiinţe primitive să cunoască lumea şi să se apere prin mecanisme la fel de primitive: mirosul. I se adaugă şi auzul care poate capta zgomotul gloanţelor, dar şi gustul drogurilor, al cocainei, mai exact, ce plasează ghetoul pe harta prosperităţii ilicite odată ce gangsterii mărunţi încep să colaboreze cu şefii cartelurilor din Columbia pentru transforma Jamaica în zona de tranzit ce face legătura ntre furnizorii din America Latină şi consumatorii din Miami sau New York. Prin introducerea acestor traficanţi sud-americani, Marlon James mută acţiunea în Brooklyn şi Bronx, dându-le marginalilor din Kingston soarta, dar şi moartea grandioasă a celor aflaţi în centrul universului, fie şi unul subteran, plin de umbre.

Poţi considera acest roman drept o epopee hardcore a ghetourilor, dar nu din cauza pornografiei (autorul o evită chiar şi în imaginile explicite), ci a violenţei necenzurate. Pană şi poveştile unor borfaşi mărunţi ce s-au trezit cu arma în mână iau o amploare homerică deversată într-o melodie cu versuri grele, bune de ascultat la orele în care se abordeaza teoriile referitoare la dezvoltarea şi reprezentarea urbană. Înveţi de la Marlon James ce nu ţi se spune la multe cursuri despre vechea relaţie dintre urbanism, politică, psihologie colectivă şi efectele scindarii etnice. Realitatea brutală insalubră iese prin gura unor personaje traumatizate şi traumatizante la rândul lor, evadate dintr-o cutie a Pandorei de unde ies mişunând spasmodic toate scursurile din umbra societăţii, carora le găsesti alibiuri morale după ce le auzi poveştile, în ciuda dezgustului pe care îl stârnesc.

 Demitizarea unui monstru sacru

Din păcate pentru fanii lui Bob Marley, această lectură nu-i va face să se mişte în ritm de reggae sau să jubileze auzind printre pagini ecourile unor melodii precum One Love, Iron, Lion, Zion sau Could You Be Loved, ce le amintesc de zilele în care alergau pe plaja din Vamă după sesiune. Mitul lui Bob Marley este făcut harcea-parcea de oamenii din rândul cărora provenea şi la care făcea referire în multe dintre versurile sale, dar de care s-a îndepărtat după ce a devenit un brand ce vindea bine tocmai în rândul băieţilor de familie bună care o ard rebel în timp ce rulează un joint la un concert, întorcându-se apoi în camera lor, unde îi aşteaptă o instalaţie muzicală scumpă. Unele personaje se uită la el precum oropsiţii la icoanele cu Iisus, altele îi cer îndurare mărturisindu-şi păcatele din noaptea tentativei de asasinat. Liderii ghetourilor semnează tratate de pace în vila sa, în timp ce agenţii secreţi se tem de el ca de Marx sau Lenin reveniţi sub forma unor duhuri ce-şi fac prozeliţi prin Caraibe. Zeul muzicii reggae nu vorbeşte, nu apare sub forma unui personaj, ci este o prezenţă îndepărtată numită The Singer, aflată undeva deasupra tuturor precum un afiş expandat şi atârnat de o clădire înaltă, prin care se face reclamă unui nou album. Totuşi, în timp ce mass-media îl tranformă într-un zeu, superstarul venit din inima ghetoului este demitizat tocmai prin vizibilitatea excesivă ce-i răpeşte autenticitatea unui artist ieşit din underground, iar în cartea lui Marlon James nu mai rămâne din Bob Marley decât un poster imens dat jos la finalul unui concert despre o pace ireală precum o utopie delirantă în Kingston-ul anilor ’70, măcinat de xenofobie, criminalitate, inechitate socială şi o divizare urbană care aminteste de segregarea din perioada Apartheid-ului şi de lumea interlopă a favelelor din Brazilia sau din mahalalele Asiei.

A Brief History of Seven Killings, care urmează să fie transformat într-un serial produs de HBO (dar mai bine citiţi-l înainte de a vă bucura de ecranizare) are forţa unei revelaţii pentru cei interesaţi de culturile îndepărtate, de Jamaica, de geopolitică. Te trimite să cauţi informaţii şi te învaţă cum să accepţi o estetică a violenţei, greu digerabilă, sub care găseşti sensibilitate, compasiune pentru cei născuţi la marginea societăţii şi o poezie a suferinţei înghesuite în margherniţele dintr-un ghetou. Este o experienţă literară globală, alertă şi fabuloasă, care face cât o incursiune fără ghid într-o lume neîmblânzită, unde ferocitatea ascunde şi o mare sete de candoare, greu de potolit în lupta pentru supravieţuire. Îţi arată cum tocmai personajele gonite din lumea civilizată sunt de fapt cele care ajung să-ţi stăpânească închipuirea şi curiozitatea, ajungând să te bântuie prin întrebările despre o ţară unde găseşti cele mai frumoase peisaje, dar şi cele mai urâte chipuri ale sărăciei.

Romanul A Brief History of Seven Killings a fost oferit de libraria Okian.

A Brief History of Seven Killings - coperta

 

feature image: Peter Still/Redferns via Rolling Stone Magazine, www.rollingstone.com

 

 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here