A Dragon Arrives! – Un thriller halucinant dintr-un Iran mai putin cunoscut

0
683

Exuberant şi alert precum un Chevrolet vintage în nuanţa unui portocaliu electric gonind prin deşertul stâncos, melancolic precum un poem persan mistic reinterpretat de un beatnic rătăcit prin Teheran şi efervescent precum un film de acţiune a cărui logică se evaporă când un simulacru al realismului magic îşi bagă coada, filmul regizat de Mani Haghighi este un amestec năucitor care sfidează cu lejeritate şi magnetism vizual atent premeditat graniţa dintre genuri.

A Dragon Arrives!, intrat în competiţia pentru Ursul de Argint la Berlinale, are efectul unui puzzle halucinant în culori tari pentru mintea spectatorului care asociază Iranul cu siluetele ascunse în spatele unor văluri de un negru sufocant, mai ales când încep să defileze pe ecran personaje, obiecte vestimentare şi detalii mitice alăturate ca-ntr-un colaj în care sunt aduse laolaltă elemente ce aparţin unor lumi şi epoci diferite, incompatibile cu imaginea unui Iran despre care auzi la ştirile despre ameninţări nucleare. Dacă îţi plac filmele având o intrigă detectivistă în care unele detalii misterioase ies din sfera explicaţiei raţionale (dar fără a brusca realul într-un mod penibil), realismul halucinant şi atmosfera insolită din romanele lui Don DeLillo, lirismul suprarealist din proza avangardistului persan Hedayat, cultura iraniană dezvaluită prin referinte amintind de poezia clasică persană şi de ritualurile vechi, amestecul dintre mit, suspans, peisaje deşertice demne de basmele stranii, obiceiuri bizare şi breşe în previzibilitatea narativă, şi nu eziţi în faţa unui afiş anunţând un film realizat de un regizor mai puţin cunoscut în spaţiul est-european, atunci s-ar putea să consideri interesant filmul A Dragon Arrives! Te va face suficient de curios pentru a explora noul val al cinematografiei iraniene destul de promiţătoare când jonglează cu teme controversate la graniţa dintre estetica unui thriller occidental şi metaforele vechii Persii.

A Dragon Arrives - masina

imagini: The Match Factory

Regizorul Mani Haghighi, care din când în când mai bagă capul în propriul film prin intervenţii documentare, realizează un melanj ameţitor de genuri, planuri narative, influenţe culturale, personaje ce trăiesc experienţe bizare, de un misticism aproape psihedelic, şi istorii fragmentate de o memorie polifonică prin care descoperi un Iran mai puţin cunoscut, al anilor ’60, în care moda occidentală era preluată de hippioţii cosmopoliţi din Teheran puşi la punct atât cu noile tehnologii, cât şi cu semnele complicate ale persanei medievale, iar oamenii din poliţia secretă a Şahului erau cu ochii pe tinerii opoziţiei având idealuri de stânga, vânau anarhişti şi fundamentalisti ce visau la un stat religios.

A Dragon Arrives - copilulimagini: The Match Factory

Dacă nu ai cunoaşte puţin din istoria Iranului de după anii ’50, ai crede că ai în faţă o imitaţie ludic-halucinantă a thrillerelor poliţiste americane (ce au vrut să recicleze emblemele vizuale ale anilor ’60), a modei hippie din California mutată în Teheran, la care se adaugă supranaturalul exotic al unor legende despre morţii neliniştiţi care bântuie, epave descoperite în mijlocul unui deşert şi acel suspans vandabil al poveştilor cu fantome. Din fericire, pentru cei care au mai citit despre literatura modernă iraniană şi despre Iranul din perioada Şahului, reperele vizuale şi spaţio-temporale ajung să capete sens când începe să se deruleze partea narativă, ce are la bază un interogatoriu în timpul căruia este devoalată (doar parţial) povestea falsei sinucideri a unui prizonier politic exilat într-o vale din apropierea Golfului Persic. Ajuns în locuinţa prizonierului, improvizată în epava unei corăbii din perioada în care navigatorii englezi şi cei portughezi îşi disputau supremaţia asupra comerţului cu mătase din Persia, detectivul Babak Hafizi (interpretat de Amir Jadidi, un debutant înzestrat cu alura unui detectiv carismatic din filmele anilor ’50-‘60) pune la îndoială veridicitatea semnelor ce indicau sinuciderea şi decide să mai petreacă o noapte în locul unde a fost găsit cadavrul pentru a citi toate însemnările acestuia, rămase pe pereţii epavei, însemnări ce par a fi pasaje dintr-o operă literară numita Paradisul. Detectivul Hafizi ignoră sfatul paznicului de a părăsi zona deoarece, atunci când va primi cadavrul prizonierului, pământul îşi va căsca gura şi el ar putea fi înghiţit. Ce pare a fi o superstiţie naivă pentru omul secolului XX, va pune la îndoiala percepţia asupra firescului după ce pământul se cutremură, dar semnele seismului sunt detectate doar în apropirea mormântului săpat lângă epavă, nicidecum pe o rază de kilometri, aşa cum ar fi fost normal conform legilor fizicii.

A Dragon Arrives - candelabrulimagini: The Match Factory

Intrigat de acest fenomen teluric inexplicabil, Hafizi începe să investigheze, pe cont propriu şi în secret, zona misterioasă. În ajutor îi vin boemul inginer de sunet Keyvan Haddad (Ehsan Goudarzi) şi un seismolog excentric pe nume Behnam Shokouhi (Homayoung Ghanizadeh). În timp ce Haddad înregistrează sunetele tăcerii şi ale pământului pentru a depista sursa fenomenului inexplicabil, Behnam caută nişte dovezi ştiinţifice ale seismului pe care doar detectivul Hafizi l-a simţit. În peisajul apocaliptic al indiciilor dezlânate apare şi o femeie în haine tradiţionale, în mijlocul unei ceremonii în care transa muzicii se termină cu nişte detalii stranii legate de o cămilă ce trebuie eliberată, de un nou-născut ale cărui origini erau dovezile unei idile între prizonierul găsit spânzurat şi dispariţia misterioasă a fetei unui localnic posesiv. Acestor indicii li se alătură câteva simboluri ce transformă istoria, poveştile navigatorilor ce dădeau târcoale Golfului Persic, legendele, teroarea paranoidă instaurată de securiştii Şahului, într-un film în care detaliile unui thriller politic se dilată suprarealist, iar suspansul te ţine captiv până la final, în ciuda unor amănunte ce par a fi nişte inserţii artificiale rupte din poveşti senzaţionaliste cu fantoame. Toate aceste elemente ce se rostogolesc inopinat în poveste şi vestimentatia boemă înflorată, asortată cu perciunii şi pletele unuia dintre personaje, te fac să te întrebi dacă nu cumva ai de-a face cu expunerea vizuală a unui trip facilitat de nişte ierburi locale psihotrope. Dar bănuiala unui delir îţi va fi infirmată de intervenţia regizorului ce susţine veridicitatea insolitului halucinant.

A Dragon Arrives - balonulimagini: The Match Factory

Bănuind parcă tedinţa unor spectatori de a considera detaliile fantasmagorice drept nişte scorneli nereuşite, ce ar părea ridicole precum o butaforie kitsch în ochii celor având o toleranţă scăzută în faţa unui scenariu ce fragmenteaza până la risipire firul logic al naraţiunii pentru a obţine impresiile insolite, cineastul Mani Haghighi îşi regizează propria apariţie în film, pentru a crea o fereastră demnă de un documentar prin care să prezinte datele reale ce sprijină veridicitatea poveştii din film, încât ai impresia că vezi de fapt o alternanţă între ficţiune, aberant şi documentar în stilul unui mockumentary. Intervenţia lui Mani Haghighi poate fi o poartă spre cinematografia modernă şi spre traumele unei istorii zbuciumate ce a cutremurat Iranul aflat între autoritatea unui Şah ce menţinea o iluzie a vieţii occidentale cu preţul terorii, al interogatoriilor terifiante şi al cultului personalităţii, si opresiunea fundamentaliştilor. Regizorul aminteşte de ceea ce era considerat noul val al cinematografiei iraniene postbelice, reprezentate şi de bunciul său, Ebrahim Golestan, introducând nişte secvenţe din filmul reprezentativ – The Brick and the Mirror, apoi revenind lin la povestea celor trei personaje din misterioasa vale, sugerând apartenenţa boemului inginer de sunet la echipa lui Golestan şi stabilind o legătură între fotografiile găsite într-o cutie secretă a bunicului său şi declaraţiile unui membru al poliţiei Şahului despre arestarea şi interogarea a trei bărbaţi, nimeni alţii decât protagoniştii din film.

Indiferent de impresia pe care ţi-o lasă viziunea cinematigrafică a regizorului, A Dragon Arrives! este un film care nu te plictiseşte şi care te poate face curios în legătura cu filmele iraniene (contemporane sau clasice) de autor. Apreciezi abilitatea lui Mani Haghighi de a construi o punte vizuală deloc de ignorat din punct de vedere cromatic (Chevroletul de un portocaliu electrizant în mijlocul deşertului monocrom contribuie la volatilizarea graniţei temporale şi cinematografice dintre influenţele orientale şi vestice), între estetica occidentală a filmelor de acţiune, pe care ai impresia că le parodiază într-o cheie suprarealistă deloc incisivă, şi cultura ţării natale, pe care te invita subtil să o descoperi fără prejudecaţi animate de fundamentalişti şi terorişti, prin trimiterile artistice la istoria literaturii şi a cinematografiei, sub pretextul unei ferestre documentare prin care apare în propriul film.

A Dragon Arrives! se vrea un film de artă care poate satisface gusturile mai multor categorii de spectatori. Intriga poliţistă încărcată de suspansul halucinant, personaje bizare şi dispariţii inexplicabile în spaţii cotropite de tăcere, de unde răsar legende cu epave şi cimitire bântuite, îl fac suficient de accesibil pentru a intra in sălile cinematografelor de masă, iar jocul cu genurile, coerenţa temporală fragmentată, veridicitatea istorică devenită volatilă într-o geografie a insolitului dilatat până la delirul vecin cu transa indusă de coloana sonoră ce îmbină influneţele persane tradiţionale şi cele occidentale (fără a cadea în amatorismul unui puzzle kitsch) şi tratarea controverselor politice în registrul unei metafore demne de un roman invadat de realismul magic sunt suficiente pentru a intra şi pe sub pielea cinefilului aventurier ce preferă experimentul vizual şi jonglarea cu perspectivele în detrimentul şabloanelor predictibile şi usor de interpretat.

A Dragon Arrives! a fost proiectat în cadrul Bucharest International Film Festival, ediţia 2016.

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here