A Field in England – Teatrul absurd e noul film cult

0
335

A Field in England este o lecţie de teatru absurd în cinematografie, după ce trece puţin prin viscerele unui realism isteric. Are toate calităţile unui film regizat de un copil teribil vizionar: nu ţine cont de regulile comerciale, este inovator, atipic până la aberant şi mult mai apropiat de zona experimentală, aşadar poate fi uşor catalogat drept ciudat de către amatorii de blockbustere.

Cunoscut mai ales datorită filmului Sightseers (2012), Ben Wheatley a vrut să împartă spectatorii în două tabere: a celor plictisiţi de încercările avangardiste cu pretenţii de filme cult şi a celor nostalgici după timpurile în care Jodorowsky sau Bunuel dominau a şaptea artă.

A Field in England se apropie de cinematografia pură, de amorul artei, aşa cum o percep cei pasionaţi de filmul experimental. Nu se ţine cont de o poveste coerentă, reperele spaţio-temporale sunt dinamitate, în schimb, imaginea şi mimica personajelor acaparează totul, oferind un spectacol alb-negru stroboscopic, halucinant, înspăimântător şi ermetic. În acest spectacol pus în scenă pe un câmp de luptă s-au întâlnit cinci bărbaţi, fiecare dintr-o altă regiune a marelui regat. Obosiţi de atâta război, se bucură de libertatea dezertorului rămas în derivă. Despre ce luptă este vorba? Ni se spune vag, prin menţionarea numelui de Cromwell. Filmul putea să fie turnat foarte bine şi într-un parc, jocul actorilor fiind suficient, la fel şi efectele auditive, ce imită sunetele unui tun sau visul unui paranoic.

Fiecare personaj reprezintă un model social: diletantul secretar al unui nobil, care nu şi-a putut depăşi condiţia decât prin atitudinea submisivă în faţa stăpânului, ţăranul ce nu are timp să se uite la stelele despre care vorbeşte unul dintre camarazi, sadicul ce-i dirijează pe toţi spre o realitate psihotică, irascibilul slobod la gură şi cel dornic să cumpănească bine înainte de acţiune. În drumul spre aşezarea umană care să le ofere veselia unei berării după luptele crâncene, fac schimb de replici sumare, dar pline de umor cinic. Nu vei avea parte însă de clasica prietenie dintre oamenii lăsaţi de izbelişte în faţa războiului, dar nici de confruntări. Regizorul mizează mai mult pe atmosfera oniric-delirantă, iar dialogurile sunt eclipsate de expresivitatea actorilor ce au transformat filmul într-o scenă de teatru în aer liber. Clasicele decoruri au fost înlocuite de imaginile în care detaliile expandate sunt angrenate în vârtejul psihedelic, bine dublat de sunetele ce întreţin atmosfera ireală.

O incursiune în abisurile psihicului uman, o călătorie mistică prin infern, o parabolă contemporană despre conflictele interetnice sau o distopie camuflată abil? Toate şi niciuna. Acesta este şi farmecul peliculei. Îi permite spectatorului să umple cu propriile explicaţii şi proiecţii golul asumat de lipsa unui scenariu centrat pe acţiune. 

A Field in England este o experienţă care poate fi gustată doar de cinefilul dornic să meargă pe cărări mai puţin bătute. Îţi trebuie multă răbdare şi o apetenţă pentru vizual şi ambiguitate. Dacă vrei o poveste cu sensuri bine definite şi lecţii de viaţă, poţi ignora ultima ispravă a lui Wheatley, deocamdată…până va deveni un exemplu de creaţie memorabilă, trecută în mai toate antologiile despre filmele cult.

Pelicula a fost proiectată în cea de-a treia zi a Bucharest International Film Festival. La ediţia de anul trecut a B-IFF, regizorul Ben Wheatley a primit marele premiu rezervat celui mai bun scenariu pentru Sightseers.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here