A Million Ways To Die In The West – Cine nu-i gata, e luat cu lopata

0
305

Trebuie să recunosc că pe parcursul filmului, mi-a tot sunat în minte melodia celor de la Taxi, Subtitrarea La Români. Dacă nu o știți vă îndemn să o ascultați înainte să ajungeți la Urma scapă turma. Deși cred că vă puteți da seama din traducerea titlului despre ce vorbesc. În fine, fără să o lungim, să trecem la oițele filmului. 

Într-un cadru ce amintește de Dr. Quinn și cu un scenariu inspirat din Looney Tunes cu Road Runner și Wile E. Coyote, Seth MacFarlane, actor principal, regizor, producător și scenarist (fară pic de glumă) îmi amintește de un Vince Vaughn și un Adam Sandler care încearcă din răsputeri să creeze un kitsch al stereotipurilor în cizme de cowboy.

Făcând remarci și aluzii dure la adresa indienilor și negrilor, intriga din Urma scapă turma (A Million Ways to Die in The West) este slab conturată, accentul punându-se pe suferința și ipohondria oierului Albert care este părăsit încă de la începutul filmului de prietena sa, Louise, jucată de Amanda Seyfried. Cel care va fi în permanență alături de el este prietenul său cel mai bun, Edward (Giovanni Ribisi), probabil singurul virgin al orașului care este logodit cu Ruth (Sarah Silverman), cea mai muncită și profitabilă femeie ușoară a vestului, ei alcătuind un cuplu de creștini care încearcă să reziste cu stoicism tentației de a cădea în păcat înainte de căsătorie.

Charlize Theron și Liam Nesson sunt cei care te fac să nu te plictisești și nici să nu te uiți chiar și fugitiv la ceas. Charlize în rolul Annei este nu numai o apariție primăvăratecă în acest haos în care tot ce nu ești tu vrea să te omoare (“Outlaws. Angry drunks. Scorned hookers. Hungry animals. Diseases. Major injuries. Minor injuries. Indians. The weather.”), dar și singura certitudine că amuzamentul filmului nu stă în glumele vulgare ce se pot regăsi la aproape orice pas. Liam în postura de răufăcător este nemaipomenit și cred că pentru prima dată și-a putut păstra accentul care-i dă un plus în atitudinea de badass.

Mai adaugă și un Neil Patrick Harris căruia i se dă șansa să-și facă propriul moment muzical, chiar dacă este dedicat mustății pe care o poartă și care reușește să concureze cu însuși Salvador Dali la categoria ’mustăciosul mustăcioșilor’.

Probabil că cea mai surprinzătoare și reușită scenă e cea în care își face apariția doctorul Emmett Brown din Back To The Future jucat minunat de Christopher Lloyd. Nu numai că momentul este poate cel mai amuzant din întregul film, iar asta au confirmat-o reacțiile celor din sala cinematografului, și care te face să-ți amintești cu mare drag de trilogie, dar oferă și o explicație acceptabilă a dilemei ce nu ne dă pace: cum a ajuns Albert (Seth MacFarlane), personajul principal – oier slab spre mediocru de meserie, să trăiască în 1882 la frontiera Arizonei și să vorbească ca unul din frații noştri contemporani.

Întregul film pare un intermezzo sau, și mai bine zis, poți spune că dialogul este format numai din didascalii și tot aștepți ca la un moment dat firul acțiunii să nu mai ocolească atât de mult … acțiunea și să înceteze cu glumele forțate care uneori nu-și au rostul. Ideea unui film western comic este mai mult decât binevenită dar nu atunci când majoritatea glumelor sunt la adresa oilor (denotativ și conotativ).

Când vei ieși de la film probabil că te vei întreba și tu ca și mine la ce te-ai uitat timp de două ore. Asta dacă nu ești acea singură persoană din sală care a găsit ceva comic în fiecare secundă a filmului. Sau tipul care s-a plimbat prin fața ecranului de cel puțin trei ori; ori pentru că îl speriau oițele zburătoare, ori întâmpinase aceeași problemă ca personajul mustăcios din film. Așa că în funcție de ce fel de simț al umorului ai, Urma scapă turma va fi sau nu un film reușit.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here