About Time…or not

0
602

…cam câte filme despre călătoritul în timp s-au lansat până acum, oare? Dacă facem și noi micul nostru salt în trecut și încercăm să le identificăm spre a face un bilanț al producțiilor cu plimbat în sus și în jos pe firavul fir cronologic în mod cert nu vom ajunge la un scor final prea curând. Mai ales acum, când a venit momentul să consemnăm tacticos încă un nume pe lista time travel-ului cinematografic. 

Dar nu vă gândiți prea departe și nu vă lăsați imaginația să zburde pe câmpiile teoriilor fizico-matematice ale problemei, pentru că filmul în discuție este departe de așa ceva. Ideea de la care pornește About time…, călătoritul în timp, reprezintă, în esență, tocmai elementul cel mai puțin important al poveștii,  pe care pelicula nu se sfiește să îl ironizeze. O primă dovadă ar fi faptul că, pentru a se putea întoarce într-un moment oarecare din trecut, Tim (Domhnall Gleeson), personajul principal, trebuie să se închidă în.. dulap (nu am mai întâlnit atare importanță acordată respectivului element de la Cronicile din Narnia încoace). Da, acolo, în dulap, se petrece 'magia', despre care aflăm că este exclusiv apanajul bărbaților din familia personajului.

După o atare descoperire, evident că timidul și încurcatul Tim nu se poate abține să experimenteze, ștergând de pe harta timpului momente jenante, accidente, certuri și alte mici – sau nu atât de mici – greșeli ale vieții. Și aceasta din urmă pare mult mai digerabilă dacă ai capacitatea de a transforma o noapte romantică dezamăgitoare într-una fabuloasă sau de a-ți încerca norocul la fata visurilor până când îți ies lucrurile exact așa cum vrei.

Bineînțeles că atare fâțâială cosmică are și ea consecințele ei, nu ai cum să te joci cu providența fără să îți prinzi urechile (sau să te tragă ea puțin de ele) și fără să pierzi uneori firul logic și de bun simț al lucrurilor. Se face uz intens de alergătura în timp, dar asta presupune împiedicări și poticneli – povestea nu curge firesc, salturile în trecut te amețesc mai mult decât să te lumineze și rămâi cu impresia că nici Tim nu știe exact când, cum și pentru ce să își folosească "darul".

Dincolo de caracterul dezlânat al poveștii, fimul este delectant pentru că are umor, șarmant pentru că acesta din urmă e de factură britanică și pentru că se simte că s-a dat undă verde la improvizație în materie de replici. Filmatul de tip amateur cam – cu toate tremurăturile specifice-  e debusolant la început, dar te obișnuiești  și înțelegi că rostul său suprem este să te facă să simți atmosfera familială, nepretențioasă a poveștii (cu toate că nu poți scăpa de impresia că se putea foarte bine și fără). Un mare plus pentru dinamismul, cromatica și umorul cadrelor filmate la nunta lui Tim cu Mary (Rachel McAdams) și un și mai mare plus pentru toate personajele secundare, membrii familiei lui Tim, care au individualitate și savoare: de la senin-amnezicul unchi Desmond și costumele sale delicios-britanice, până la eterica soră Kit Kat care umblă desculță mai peste tot sau mult prea cinicul unchi Harry, prototipul dramaturgului londonez decadent și veninos (nu la fel de interesant este personajul Mary, soția lui Tim, partitura clasică a fetei bune și insipide). Elegant și matur este jocul lui Bill Nighy (The Best Exotic Marigold Hotel), cel care-l interpretează pe tatăl lui Tim, actor cu o prezență și o voce impecabile.

About time.. e o producție ușurică, cu o viziune de reclamă la rețelele de telefonie mobilă, prin asta înțelegându-se că se străduiește din răsputeri să îți arate cât de extraordinary este, de fapt, ordinary life, sugerându-ți, nu foarte original, că ai face bine să lași grijile și regretele deoparte și să iei lucrurile ca atare. Un clișeu pozitivo-contemporan, cu multe scăpări, dar care tot reușește să îți smulgă niscaiva zâmbete și să te relaxeze.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here