Aglaja – Uneori fierbi in mamaliga ca sa uiti

0
415

Aglaja, 5 ani. Are părul ondulat şi e rujată stângace. Îi place să facă piruete şi să mănânce vată de zahăr, dar “Am fost cineva doar până m-am născut”, spune ea. Mama ei atârnă de păr la reprezentaţiile circului, iar Aglaja trăieşte permanent cu teroarea potenţialei ei morţi.

Aglaja, 14 ani. E frumoasă şi matură, dar încă fragilă. Nu îşi mai doreşte de mult timp să fie cineva.

Printr-un poem cine-biografic, Krisztina Deák intră în mintea autoarei Aglaja Veteranyi şi îi spune povestea. Combină perfect experienţa subiectivă narată simplist şi copilăresc în cartea ce stă la baza filmului, cu stilistica specifică cinematografului maghiar şi românesc, muzica liniştitoare a lui Zbigniew Preisner şi sensibilitatea copilăriei, rezultând o mămăligă genială şi multiculturală abundentă în ingredientul cel mai gustos – simţul artistic. În decorul specific unei familii de artişti care se perindă prin lume înconjuraţi de rulote, clovni, acrobaţi, ponei, aplauze şi mult noroi.

Pe alocuri mai apar şi câteva idei despre regimul ceauşist (Aglaja Veteranyi a trăit cu familia în România, până au reuşit să fugă), dar ceea ce te frapează în mod special este percepţia divinităţii. Aglaja sapă o gaură în pământ lângă rulotă în fiecare oraş pe care îl vizitează circul, unde vorbeşte cu un dumnezeu muşcător şi imprevizibil pe care îl hrăneşte cu limonadă şi mâncarea ei preferată ca să îi ţină în viaţă mama. Îşi reprimă teama şi furia crezând că orice emoţie negativă i-ar putea slăbi părul mamei şi, prin urmare, i-ar pune viaţa în pericol.

Aglaja e în primul rând un film natural şi onest. Oferă un close-up fin al relaţiei unei fete cu lumea, din copilărie până la adolescenţă. Deák creează o lume diafană plină de vise copilăreşti, din care transpare o anumită feminitate. Această feminitate se datorează şi modului în care surprinde fragilitatea relaţiei dintre mamă şi fiică. „Este o poveste firavă, sensibilă, despre oameni meniți să-i bucure pe alții, călcând deseori peste problemele proprii. În aparență e o lume a lucrurilor câștigate ușor, în realitate însă, fiecare zâmbet are în spate povești cel puțin cutremurătoare. Dar așa e viața, nu iartă pe nimeni în tumultul ei”, spune Krisztina Deák.

Un alt plus al filmului sunt actorii, printre care şi Bogdan Zsolt, care joacă la Teatrul Maghiar din Cluj. Acesta a jucat rolul principal în scurtmetrajul Superman, Spiderman sau Batman, ce a câştigat recent Trofeul Academiei Europene de Film pentru Cel mai bun scurtmetraj european.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here