American Honey –Hoinareala si destrabalarea care maturizeaza

0
706
imagine: filmedefestival.ro

Cuceritor şi exuberant, chiar şi atunci când prezintă o realitate ternă, deloc seducătoare. Aceasta este prima impresie care îţi vine în minte după ce vezi filmul regizoarei distinse cu Premiul Juriului în cadrul ediţiei din 2016 a Festivalului de la Cannes. Dacă eşti un cinefil cu ştate vechi şi captivat de romanele scriitorilor ce şi-au găsit inspiraţia străbătand lumea-n lung şi-n lat, vei fi tentat să ţi-l imaginezi, în locul regizoarei Andrea Arnold, pe Nae Caranfil schimbând scenariul pentru Filantropica după ce aruncă o privire satirică asupra minciunilor persuasive ce asigură succesul în vânzări, dar este în acelaşi timp sentimental-boemă, contaminată de spiritul lui Salinger şi al generaţiei Beat.

American Honey este un film despre care se va vorbi multă vreme de acum în colo. Va fi pomenit ori de câte ori se vor face referiri la reversul visului american privit prin ochii unor adolescenţi marginali, dar care vin direct din inima unei lumi autentice, ducând după ei acea vibraţie a damnării pe beaturile unui hedonism ieftin, în faţa căreia străinii care visează la tărâmul făgăduinţei rămân surzi. Amestecând realismul, satira, entuziasmul exploziv al primei iubiri şi euforia unui trip electrizant, cu sex, distracţii riscante, conflicte feminine şi substanţe interzise, regizoarea împinge dorul de ducă, trasformat în călătorii iniţiatice de generatia lui Kerouac, şi dramatismul fatalist al Americii mercantile văzute de Arthur Miller, într-un vârtej în care eşti luat pe sus de ritmurile ce îi innebunesc pe adolescenţii generaţiei actuale, până uită de ei şi mai ales de problemele unei familii disfucţionale. De fapt, muzica este liantul stărilor şi elementul care transformă o felie de viaţă cenuşie într-un spectacol vizual molipsitor în continuă mişcare, ce pare să se reverse dincolo de ecran.

În acest film, totul pulsează de energie, pe beatul unor hituri antrenante, încât îţi vine să îţi mişti picioarele pe sub scaunele din sala de cinema pentru a te racorda la ritmul personajelor. Îţi dă impresia că eşti la rândul tău un pasager al călătoriei spre nicăieri, că ţopăi alături de Star (protagonista interpretată de Sasha Lane), lăsându-te luat de val pe un soundtrack eclectic, în care vei recunoaşte hituri pop actuale, hip-hop-ul trepidant care le ia minţile puştilor ce se visează nişte duri învingători şi acele cântece din zona indie cu tentă jucauşă. La rândul ei, Sasha Lane, actriţa din rolul principal, îi oferă atâta magnetism luminos rolului de rebelă candidă, la graniţa dintre inocenţă şi viciu, încât interpretarea ei pulverizează toată energia speranţelor adolescentine asupra dramelor dintr-o Americă necosmetizată. Prestaţia ei actoricească de zile mari o transformă într-un simbol al noii generaţii de adolescenţi fugiţi spre nicăieri, cu nişte visuri pe care nu le-au definit foarte clar. Filmul îi permite să devină un reper pentru rolurile feminine care transmit autenticitate şi carisma unui ideal de frumuseţe american, sofisticat nativ, care nu mai necesită şlefuire.

imagine: movieholichub.com
imagine: movieholichub.com

Prin combinaţia dintre un road trip antrenant, cu situaţii trepidante, ritm febril, culori efervescente şi o privire lucidă asupra spiritului american al noii generaţii de adolescenţi decadenţi, American Honey se poate înscrie cu succes în categoria filmelor cult ce le-au adus un omagiu artiştilor care asociau maturizarea cu drumul pavat cu vicii, petreceri nebuneşti, relaţii vulcanice scurte şi acea adrenalină ce sfida tabuurile şi morala. Personajele par create pentru a fi reincarnarea actuală a hoinarilor care, începând cu era beatnicilor sătui de noile idealuri postbelice dominate de consumerism şi clisee despre succes, şi continuând cu visătorii ce se ţineau după autocarul rockerilor preferaţi, au străbatut America de la un capat la altul pentru a se regăsi atunci când au fugit de acasă după ce au crezut că nu mai au nimic de pierdut. Totuşi, Andrea Arnold îţi arată mai degrabă cum setea de peripluri iniţiatice, gata să marcheze un nou început, este orientată, în zilele noastre, spre supravieţuirea ce depinde tocmai de perfecţionarea abilităţii unor adolescenţi de a-şi face loc printre oamenii din societatea mercantilă, de care tinerii vechii generaţii de rebeli fără cauză fugeau scârbiţi.

inagine: www.tvsmash.net
inagine: www.tvsmash.net

American Honey prezintă maturizarea unei adolescente inteligente şi profunde care a avut ghinionul de a se naşte în familia nepotrivită. Este racolată de o echipă de vânzători ambulanţi care inventează poveşti demne de a scoate bani de la cei mai iubiţi de soartă decât ei, încât ai crede că Andrea Arnold a văzut mai întâi Filantropica pentru a-l deghiza apoi pe cerşetor într-un maestru al vrăjelii caritabile door to door. În loc să dea peste necazuri şi mai mari, Star (protagonista) vede partea veselă a situaţiilor trăite cu entuziasmul asociat unei excursii alături de o gaşcă nebună. Râde, poşteşte jointuri şi dansează, participând la euforia colectivă a damnaţilor ce îşi găsesc refugiul în hedonismul marginalului din America periferiilor şi a gulerelor albastre. Dacă nu ai asista la nişte aventuri îmbrăcate în nuanţe vii şi teribilism adolescentin, ai bănui-o pe puştoaica desprinsă din imaginile unor fane reggae, cu tatuaje şi atitudine de copil teribil, că a plecat de acasă pentru a se alătura grupului de petrecăreţi cooptaţi pentru a întreţine atmosfera din turneul unei formaţii. Deşi pare o teleportare în prezent a personajelor lui Kerouac şi a unor cheflii în drum spre Woodstock, filmul permite să se întrevadă o imagine realistă a unei Americi provinciale contemporane, amorţite în cenuşiul lipsei de perspectivă. America lui Star şi a celorlalte personaje este lumea în care părinţii îşi neglijează copiii, iar adolescentele ajung să-şi înlocuiască mama pentru fraţii mai mici.

Sătulă de viaţa plină de lipsuri şi de un tată libidinos, protagonista ajunge la cheremul unei vedete feminine de mâna a treia din lumea vânzărilor, ce pare mai degrabă o stripteuză a cărei glorie e de mult apusă (interpretată expresiv de Riley Keogh). Dar pentru puştii săraci, fără experienţă de viaţă, în ciuda epatării teribiliste care vrea să demonstreze contrariul, şefa este însă regina succesului în vânzări, mereu sigură pe ea. Toţi îi ştiu de frică, dar Star îndrăzneşte să-i seducă sclavul sexual, considerat de ceilalţi un mascul alfa devenit guru al miciunilor care vând.

Alături de acest guru interpretat de Shia LaBeouf şi de şefa vânzătorilor care ajunge să regizeze nişte ritualuri simbolice de umilire a celor incapabili să-i aducă bani, în stilul unui şef psihopat care îşi terfeleşte angajaţii în public, apoi îi încaieră şi îi invită să provoace nimicirea celui slab, Star experimentează primele dileme de natură morală, dar şi primele încercări de a jongla cu pericolele pentru a demonstra că se poate ridica la înălţimea aşteptărilor, că-i poate ţine piept unei rivale considerate mai puternice. Doar că nu are parte de calvarul victimei provenite dintr-o familie dezorganizată, ce nimereşte din lac în puţ. Ea transformă dezolarea într-o petrecere continuă, din care nu lipsesc primii fluturi în stomac agitaţi de erotismul clocotitor, peripeţiile riscante în compania unor bărbaţi dubioşi de care scapă folosindu-se de umor, şi nici prima dragoste, întruchipată de jucăria masculină a şefei.

imagine: imdb.com
imagine: imdb.com

Interpretat amuzant şi caricatural de Shia LaBeouf, personajul care îi ia minţile protagonistei, atunci când nu îndeplineşte rolul de aghiotant cu prestaţii de gigolo, trece drept un geniu seducător în faţa trupei de tonţi ameţiţi de prea multă iarbă şi de băutură. Shia LaBeouf facilitează livrarea unui realism satiric, interpretând caricatural un personaj-simbol ce oglindeşte toate calităţile americanului din imaginile clişeistice ale succesului în lumea afacerilor: prefăcătoria, manipularea, vânarea şi exploatarea vulnerabilităţilor, minciuna şi folosirea oricărei interacţiuni umane pentru a-şi verifica talentul în arta dominării prin seducţie.

Purtând hainele unui vânzător de biblii şi folosind gesturile ridicole ale unui novice în domeniul vânzărilor, dar care se crede un zeu în faţa celor consideraţi mai puţin carismatici, personajul interpretat de Shia LaBeouf scoate ce-i mai bun din rolul jucat de Sasha Lane iniţiind un joc de putere între cei doi protagonişti legaţi de o atracţie sexuală puternică. Devenind trainerul lui Star, acest guru al puştilor fugiţi de acasă, care nu mai văzuseră decât în filme oraşele mari şi acele suburbii curate şi elegante, încearcă să o transforme în jucăria lui sexuală, dar va deveni el însuşi victima celei abia intrate în branşă. În loc să se arate uimită de minciunile ridicole folosite pentru a stoarce banii de la familiile clasei de mijloc şi de la aristocraţia ce îşi permite să-şi trimită odraslele la colegiu fără a le obliga să-şi caute surse de venit pentru achitarea taxelor exorbitante, protagonista care va ajunge prin tertipuri feminine să scoată mai multi bani decât el, îl va sabota în faţa victimelor naive din high class, în momente satirice gata să scoată la iveală ipocrizia din societatea americană. Îl va contrazice, îl va ademeni, îi va da replica şi se va dovedi nesupusă. Nu va putea să o dea afară, fiind subjugat de ea, spre disperarea şefei neglijate.

imagine: www.tasteofcinema.com
imagine: www.tasteofcinema.com

Deşi promite un film picaresc şi un love story nonconformist despre nişte adolescenţi zăpăciţi, Andrea Arnold descrie cât se poate de serios o Americă mai puţin cunoscută de cei din afara ei, chiar dacă o face prin glumele nesărate ale unor puşti neserioşi. America personajelor ei este de fapt ţara nemiloasă, în care dacă nu vinzi, nu exişti, dacă nu ieşi din mulţine pentru a domina cu zâmbetul pe buze, eşti un ratat. Filmul, dincolo de imaginea unei caravane cu petrecăreţi ignoranţi, prezintă un darwinism transpus în lumea vânzărilor. Dar acest film nu este despre necazurile unor vânzători. În el poţi decodifica de fapt povestea omului de succes descris printr-o metaforă a carierismului american transpus în lumea unor adolescenţi debusolaţi, ce aleg clipele unui prezent dilatat nu pentru a experimenta voluptatea boemiei, ci din cauza lipsei de speranţă. Surprinderea legăturii dintre succes, minciună, disperare şi grandomanie te face să te întrebi dacă nu cumva regizoarea a vrut să demitizeze într-o cheie parodică figuri emblematice din lumea succesului american câştigat prin mimarea încrederii în sine, manipularea interlocutorului şi farmecul personal, astfel încât personajele filmului să penduleze caricatural între aroganţii penibili din The Wolf of  Wall Street şi învinsul ce ajunge să-şi conştientizeze propria ratare, din Moartea unui comis-voiajor. Doar că Andrea Arnold nu vrea nici grandomanie, şi nici tregedie, deşi America văzută în filmul său are în unele scene grandoarea unui tragism plin de mizeria şi de primitivismul unor rednecks. Personajele ei, interpretate credibil de actori neprofesionişti sunt departe însă de revelaţiile profunde sau de încrederea în sine a unui speculant inteligent. Ei sunt mai degrabă puştii care fac glume proaste şi devin protagoniştii scenelor demne de Punk’d, noii copii ai viitorului, care se lasă de şcoală şi care hălăduiesc prin ghetouri aştepându-se la o viaţă ca-n versurile trupelor de hip-hop.

imagine: www.rogerebert.com
imagine: www.rogerebert.com

Dincolo de talentul în a expune o realitate depresivă prin lentilele unui entuziasm euforic întreţinut de coloana sonoră şi de nuanţele puternice, Andrea Arnold ştie cum să creeze un personaj central de care să te ataşezi. Folosindu-se de solidarizarea spectatorului cu protagonista, îţi induce teama în faţa unor situaţii-limită în care aceasta ar putea fi vulnerabilă. Întreţine astfel suspanul prin scenele în care se desfăşoară vechea rivalitate feminină între şefa ce mizează pe atuuri fizice şi nou-venita cuceritoare, sau prin scenele în care Star acceptă nişte invitatii imprevizibile, însoţind nişte bărbaţi necunoscuţi ce îi promit sume generoase. Totuşi, păstrează originalitatea şi transformă situaţiile riscante în momente hazlii, în care sarcasmul şi inocenţa pigmentată cu dialoguri isteţe îi permit lui Star să facă slalom printre pericolele cărora le imprimă nişte finaluri în care pompează adrenalină şi un lirism satiric.

Filmul American Honey a fost proiectat în premieră (în România) cu ocazia festivalului Les Films de Cannes a Bucarest.

 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here