Amintiri despre apa – Dunarea si magicul ei realism

0
146

Alegând să povestească despre lumea pestriţă a unui sat aflat pe malul bulgăresc al Dunării, lui Ivan Stankov i-a reuşit de fapt un film de artă în proză. Pasajele memorabile pot fi comparate cu scenele antologice dintr-un film ce aminteşte de capodoperele clasice dedicate copilăriei şi riturilor de iniţiere adolescentine, de care te poţi bucura în intimitatea unei cinemateci.

Poveştile oamenilor din Amintiri despre apă au detalii simbolice insolite ce le furnizează doza necesară de voluptate acelora dornici de a se îmbiba de inexplicabilul asociat unui spaţiu nevizitat încă. Turnura insolită pe care o ia fiecare biografie a locuitorilor din satul bulgăresc este şlefuită pictural de talentul autorului de a trasforma paginile în cadre poetice, demne de un film de artă. Descoperi astfel nişte poveşti vii, impregnate de realismul magic în varianta dunăreană, în care frenezia copilăriei şi ai primilor fiori erotici se învecinează cu moartea.

Primele pagini te păcălesc. Ai fi tentat să afirmi că urmează derularea unor amintiri despre lumea rurală tulburată de intervenţia comuniştilor şi ale lor planuri de a schimba rapid, alienant şi brutal universul arhaic al satului. Însă imediat realitatea plină de lipsuri cauzate de “reformele” comuniste şi de colectivizare este inundată de scene alegorice de o sensibilitate poetică.

De fapt, poezia vizuală îşi iese din matcă abundent în ţinutul dunărean al lui Ivan Stankov. Imaginile cinematografice se perindă exact ca într-un film ce urmăreşte revizitarea nostalgică a ţinutului de baştină, din perspectiva unui protagonist ajuns la vârsta la care ajunge să dea sens evenimentelor ce i-au marcat existenţa.

Vei avea impresia că fiecare povestire ce alcătuieşte universul uman al satului bulgăresc de pe malul Dunării formează structura unui film nonlinear, închegat din impresiile revărsate în cadre picturale asemenea un şuvoi eliberat de memoria involuntară, ce are propriile reguli. Vei vedea scene ce descriu prezenţa securizantă a bunicii, impresiile provocate de prima ninsoare conştientizată de copil, stările bizare provocate de zilele secetoase în care apele Dunarii scad pentru a transforma satul într-un tablou suprarealist ce poate fi considerat replica balcanică a Grădinii desfătărilor, iconica pictură a lui Bosch, în care voluptatea şi grotescul sinistru se împletesc halucinant.

Amintiri despre apă reia tema aşezării devenite un microcosmos prins între arhaic şi modernitate. Aici, la birtul sătesc, adolescenţii ascultă hitul The House of Rising Sun. Pe malul apei, copiii mai cred uneori că pietrele pot creşte precum plantele udate la timp, jocurile infantile prevestesc zorii curiozităţii erotice. înmormântarea este gălăgioasă precum o petrecere colectivă la care ie parte tot satul ce însoţeşte alaiul până la Dunăre, ciudatul satului cântă la vioară, iar soţia profesorului este prinsă în fapt cu nimeni altul decât hoţul satului, chiar de către elevul preferat al soţului ei, un elev devenit adolescentul care le istoriseşte fascinat celor mai puţini instruiţi nişte poveşti cu banchetele desfrâului din Roma Antică.

Te va face să iubeşti această carte modul prin care autorul ei ştie să întreţină şi apoi să prelungească voluptatea cititorului. Deşi universul satului în care se petrec istorisirile nu este ocolit de realitatea din perioada socialistă, se păstrează intactă bula de timp neinvadat multă vreme de istoria actuală.

Disoluţia comunităţii odată cu deschiderea graniţelor, urmată de plecarea masivă a sătenilor la muncă prin Occident sau tocmai în America de Sud, nu este descrisă prin imagini dezolante, ce simbolizează părăsirea, şi care te fac să-ţi închipui un hău al singurătăţii din care cei puţini rămaşi nu mai pot ieşi. Tocmai imaginile ce ar fi trebuit să exprime dezolarea prin risipirea populaţiei prin dezrădăcinarea benevolă sunt acelea care te vor încânta prin contopirea dintre nostalgie şi realismul magic.

Realitatea nu trebuie expusă neapărat prin realism. Acesta pare să fie adevăratul mesaj al cărţii. Satul îşi trăieşte stingerea prin depopulare lăsând mitul, oniricul şi imaginarul să-ţi ofere tot ce au locuitorii mai bun. În locul părăsirii, imaginarul profesorului din sat plăsmuieşte călătorii prin Roma Antică, nişte călătorii încropite şi din povestirile despre Roma prezentului vizitată de elevul preferat care s-a dus la muncă afară. Cursul Dunării o ia în sens invers odată cu amintirile unui personaj despre apusurile din Budapesta, iar fiecare detaliu banal capătă dimensiuni alegorice în mintea ultimei femei rămase în sat.

Citeşte şi Am fost acolo – City-Hopping prin Bulgaria: 5 oraşe în 5 zile

Am fost acolo – City-Hopping prin Bulgaria: 5 oraşe în 5 zile

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here