Anim`est 2013 sau cum oaia mica invarteste lumea animatiei romanesti…

0
304

Cappuccino şi o zi de toamnă frumoasă pe o stradă în care Bucureştiul are un aer burgeois. Despre cum arată cea de-a opta ediţie a festivalului de animaţie de la Bucureşti şi despre animatie in general am stat de vorbă cu Vlad Ilicevici, directorul executiv Anim`est.

 

Postmodern: Cum arată ediţia de anul acesta a festivalului Anim`est în cifre?

Vlad Ilicevici:  Arată foarte bine – 377 de filme de scurt metraj, cu 25% mai mult decât anul trecut, 25 de filme de lung metraj, aşteptăm 25.000 de spectatori, avem 4 locaţii: Cinema Patria, Cinema Studio, Cinema Elvira Popescu şi Club Control, 3 workshopuri, 7 masterclass-uri, 50 de oameni în echipă şi 130 de voluntari.

 

PM: Aţi reuşit să strângeţi bugetul necesar festivalului, având în vedere problemele legate de finanţare?

V.I: Dacă te referi la campaniile de crowdfunding pe care le-am desfăşurat – am avut  vreo trei în total, dintre care una activă încă pe site-ul nostru, şi din toate împreună am strâns vreo 700 de euro (n.r- din 15.000 necesari). În România crowdfundingul nu funcţionează şi deocamdată cred că oamenii direcţionează donaţiile spre proiectele sociale. A fost anul cel mai dificil din punct de vedere al bugetului – acum nu mai devreme de două luni aveam doar 50% din el, ceea ce făcea imposibil festivalul. Apoi am primit o finanţare nesperată şi bine venită de la Centrul Naţional al Cinematografiei (CNC) şi am reuşit să ne apropiem de un buget dacă nu normal, măcar minim. Problema a fost că în sesiunile clasice de finanţare ale CNC nu am luat bani, dar între timp s-a schimbat conducerea, director devenind Mihai Kogălniceanu, cu care am reuşit să avem un dialog normal.

 

PM: Au afectat aceste piedici organizarea festivalului?

 V.I: Cu toate problemele de buget pe care le-am avut, Anim`est-ul de anul acesta va fi mult mai mare. Vom avea cu 70% mai mulţi invitaţi străini şi unul dintre cele mai importante plusuri va fi extinderea platformei noastre educaţionale Animation Worksheep. Aceasta va cuprinde şi un nou concurs de scurtmetraje de animaţie Project Worksheep, în care 6 proiecte de animaţie vor fi selectate şi evaluate de 4 specialişti în domeniu: Andreas Hykade  animator şi profesor de animaţie german, Jean-Luc Slock, producător belgian şi doi români, Dan Panaitescu şi Sergiu Negulici, ambii animatori şi ambii foarte tari pe ceea ce fac. Premiul va consta în coaching activ pentru găsirea de finanţare şi producţie a filmeleor şi un cec de 500 de dolari. Acesta,  credem noi, este un pas înainte în dezvoltarea Animation Worksheep, care ajută cu toate resursele animaţia autohtonă.

 

PM: Ce îi lipseşte animaţiei româneşti, în afară de fonduri?

V.I: În primul rând lipseşte o şcoală de animaţie. După părerea mea ne lipseşte chiar o şcoală de film – deşi există Şcoala Naţională de Film, din cadrul UNATC-ului, vorbim despre nişte structuri învechite şi disfuncţionale, din nefericire. Deci, în primul rând, ne lipseşte baza academică, educaţia în ceea ce priveşte filmul de animaţie. Singurul program dedicat în mod direct animaţiei este un masterclass la UNATC slab reprezentat de corpul profesoral, dar la care aplicaţiile sunt la fel de multe ca la regie. În afară de acesta, mai există module tehnice sau teoretice la câteva facultăţi de artă şi cam atât. Ar mai fi şi problema tradiţiei în animaţie. Noi spunem că avem tradiţie, ne place să credem asta, dar relevanţa ei e mai mult cantitativă decât calitativă. Acest lucru se întâmpla înainte de 89 când studioul Animafilm era activ şi când producea foarte multe animaţii. Tot ce s-a făcut apoi au fost producţii independente, singulare şi pe alocuri demente ale tinerilor pasionaţi de animaţie. 

 

PM: Cum s-au schimbat lucrurile odată cu Anim` est?

V.I: Din 2006, de la prima ediţie, când primeam 3-4 filme româneşti şi ne era îngrozitor de greu să adunăm suficiente pentru o competiţie, anul acesta am primit câteva zeci dintre care unele sunt destul de bune. În fiecare an primim mai multe şi mai bune şi ne-am dori să primim şi mai multe şi mai bune. Pentru mulţi dintre animatorii tineri, Anim`est a fost singurul context de discuţie şi singurul context de creaţie. Descoperirea  şi încurajareaa oamenilor talentaţi sunt scopuri foarte importante pentru noi şi, în cazul în care creează ceva valoros, ne folosim toate posibilităţile să îi promovăm. Totodată, nu cred că este independent de Anim`est faptul că în cadrul concursului de scenarii de la CNC, secţiunea de animaţie s-a separat complet de cea de film documentar. Au apărut apoi proiectele reale finanţate direct de CNC cum este „Crulic”, care a câştigat numeraose premii şi a avut un circuit festivalier excepţional. Doi dintre trainerii şi evaluatorii din Project Worksheep sunt şi doi dintre animatorii principali de la „Crulic”, Dan Panaitescu şi Dragoş Ştefan. Avem tot mai mulţi  foşti participanţi la Animation Worksheep care se întorc în postura de competitori la secţiunea românească, fapt ce ne bucură foarte mult. Nu în ultimul rând, din 36 de absolvenţi ai Animation Worksheep, mai mult de jumătate lucrează deja în studiouri de animaţie.

 

PM: Spune-mi cum e publicul de la an la an, cum îl simţiţi?

V.I: Publicul nostru este unul foarte fain, foarte deschis la propunerile noastre şi este un public tot mai numeros. În cadrul său există deja un nucleu care vine în fiecare an şi acest lucru contează enorm pentru noi.

 

PM: 3 lucruri de „neratat” la Anim` est 2013?

V.I: Animusic Night din club Control – 10 ecrane pe care se va proiecta competiţia de spot publicitar, urmată de lansarea albumului „Extraordinar” al celor de la Toulouse Lautrec; Competiţia Sudenţească în întregul său, acolo se găsesc unele dintre cele mai bune şi surprinzătoare filme din tot festivalul; toate workshopurile şi prezentările animatorilor celebri, care vor avea loc la Elvira Popescu.

 

PM: Ce ţară sau studio de animaţie te-a surprins plăcut în ultimii ani?

V.I: Sunt două zone din care vin animaţii care mie îmi plac foarte mult – Danemarca, unde se află şi şcoala mea preferată de animaţie, Animation Workshop şi America de Sud, în special Argentina, de unde au şi venit două sau trei producţii premiate în decursul timpului la Anim` est.

 

PM: Într-una din ediţiile trecute ale Anim` est  a fost o retrospectivă a studiourilor Ghibli, iar anul acesta Hayo Miyazaki şi-a anunţat retragerea.  Veţi marca în vreun fel acest moment ?

V.I: Încă de la începutul Anim` est am încercat să-l aducem pe Miazaki în România, dar acesta nu mai călătoreşte. Am încercat să aducem pe cineva şi de la Ghibli, colegul meu Mihai Mitrică a fost în discuţii cu ei foarte mult timp. Anul acesta nu avem niciun moment special, dar pe viitor vor exista cu siguranţă.

 

PM: Ce alte studiouri de animaţie aţi vrea să aduceţi la ediţiile următoare?

V.I: Anul acesta avem o retrospectivă extinsă Aardman (cunoscuți pentru Wallace and Gromit, n. red.) pe care am amânat-o mult timp din cauză că Peter Lord şi Nick Park nu au putut niciodată să ajungă. Este o situaţie delicată în cazul lor, dar clasică în lumea animaţiei –  ei reprezintă studioul la evenimente şi festivaluri, dar în acelaşi timp sunt şi principalii realizatori, prin urmare au un program imposibil. Am vrea să invităm la un moment dat pe cineva de la Passion Pictures, cei care au dus mai departe personajele din Gorillaz şi care au câştigat Oscarul acum doi ani pentru „The lost thing”. Este mai departe, tocmai în Australia,  dar este ceva ce ne dorim să se întâmple. Ne-am bucura să îi putem prezentăm publicului şi pe Trey Parker şi Matt Stone, realizatorii South Park , dar şi asta este foarte greu. Ar mai fi mulţi animatori japonezi, animaţia niponă fiind deosebit de activă şi semnificativă.

 

PM: Dacă ai putea, în mintea cărui animator ai vrea să vezi ce se întâmplă ?

V.I: Ca orice european cred că am nişte nedumeriri în ceea ce priveşte modul în care funcţionează creierul japonezilor aşa că am să-l aleg fără să ezit pe Hayo Miyazaki.

 

PM: Despre ce ar fi animaţia creată de tine sau despre ce n-ar fi ?

V.I: Ştiu sigur că n-ar fi despre felia minimalistă de viaţă atât de exploatată în filmul românesc. M-ar interesa mai mult să spun o poveste – puternică, interesantă, cursivă.

 

PM: În epoca 3D-ului şi a CGI-ului, un proiect ca Paranorman este un act de curaj. De ce crezi că nu a luat Oscarul ?

V.I: Nu sunt în niciun fel o autoritate în ceea ce priveşte modul în care se dau Oscarurile, dar în cadrul Anim` est vom avea un invitat care se pricepe la asta – Ron Diamond, reprezentantul Academiei Americane de film care va vorbi publicului în 7 programe separate despre ce presupune o animaţie de Oscar. Acolo mă voi informa şi eu.

 

PM: Mononoke sau Rapunzel?

V.I: Mononoke.

 

PM: Postapocaliptic scenario sau everyday life?

V.I: Postapocaliptic.

 

PM: Cartoony sau realistic?

V.I: Depinde. Chiar realist cu note de suprarealism.

 

PM: 3 all time favourites şi eşti liber să te întorci la oile tale.

V.I: „Skhizein” al lui Jérémy Clapin, „El Empleo”, al unui brazilian pe nume Santiago Bou-Grasso şi „Wall-e”.

 

Festivalul de animaţie Anim`est se desfăşoară la București între 4 şi 13 octombrie.

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here