Antonio Lopez 1970: Sex Fashion & Disco – Te vei indragosti de acest film

0
506
foto: www.facebook.com/Antonio70Film/

Magnetic, sexy, efervescent, sensibil şi plin de neastâmpărul molipsitor al culorilor hipnotice la modă în anii ’60 -’70. Aşa poate fi descris filmul dedicat de James Crump iconicului Antonio Lopez, considerat autorul unor ilustraţii de modă ce au schimbat estetica revistelor de profil, dar şi modul în care designerii vizionari îşi prezentau creaţiile. Vei descoperi o personalitate cuceritoare, readusă în atenţia publicului printr-un documentar care îţi trasmite pofta de viaţă şi setea de culori ale lui Antonio Lopez.

Una dintre surprizele ediţiei din 2018 a Bucharest Fashion Film Festival, Antonio Lopez 1970: Sex, Fashion & Disco are tot ce şi-ar dori de la un documentar oricine este interesat să descopere o personalitate ravisantă din lumea modei, care şi-a lăsat amprenta asupra unei epoci. În primul rând ia informaţiile biografice esenţiale şi le expune prin acel mix seducător de elemente vizuale ce devin un răsfăţ pentru retină şi care, în stilul acelor ani inovatori, îmbină pictura modernă cu arta fotografică, astfel încât să te facă să-ţi doreşti să fi avut talentul unui designer sau a unui fashion illustrator nimerit în plină desfăşurare a eliberării de convenţii. În al doilea rând are acea mare calitate de a te vrăji, permiţându-ţi trecerea de la cotidianul personal spre lumea lui Antonio Lopez. Astfel, poţi spune că lui James Crump i-a reuşit ceea ce îşi doreşte orice regizor printr-un asemenea documentar: transformarea sălii de cinema într-un spectacol flamboaiant asociat cu tot ce avea lumea modei mai creativ şi avangardist în anii revoluţiei sexuale. Acest spectacol îţi dă iluzia că te înfrupţi curajos dintr-o felie de paradis al ispitelor, la care doar artiştii provocatori au avut acces.

Antonio Lopez a fost aşa cum te aştepţi să fie orice artist atras de strălucirea modei şi de posibilităţile pe care le oferă, acelea de a jongla cu limite, culori, prejudecăţi, tabuuri şi graniţe: nesăţios. Şi nu este un cuvânt gratuit. Prietenii lui îi descriu privirea nepământeană din timpul creaţiei. Ochii prin care privea obsesiv modelele feminine le dădeau impresia că dorea să aspire tot ce era mai frumos în jurul lui. Când desena, privirea lui Antonio Lopez căuta mereu cu voracitate frumuseţea.

Foto: Trailer Addict/Dogwoof/sexfashiondisco.com

Viaţa lui Antonio Lopez a însemnat acea întâlnire dintre euforia hedonistă, originalitatea vizionară, instinctul cromatic, abilitatea de a intregra noile schimbări de mentalitate, libertatea şi libertinajul devenit un stimulent pentru creativitate, şi un mare apetit pentru excesele erotice. Este genul de întâlnire fertilă dar şi copleşitoare, ce devine scopul multor artişti ce au forţat limitele estetice ale epocii lor.

Regizorul şi-a propus să-l prezinte pe Antonio Lopez asemenea unui zeu adulat de marii designeri ce au revoluţionat moda începând cu anii ’60. Şi pentru a te face să înţelegi cât de intens a ştiut el să trăiască spre deosebire de pământenii de rând, îţi prezintă şi paradisul transformat în curtea lui de joacă. Paradisul era de fapt acea perioadă în care omenirea a fost încurajată parcă mai mult ca niciodată să trăiască dezinhibat, să se revolte împotriva convenţiilor, să exploreze senzualitatea şi graniţele fluide dintre identitatea masculină şi cea feminină, şi să o expună în cel mai obraznic mod cu putinţă, însă întotdeauna prin artă.

În acest paradis al anilor nebuni, odată cu Antonio Lopez au fost primiţi cu braţele deschise şi cei marginalizaţi din cauza unui stil extravagant catalogat drept strident, a reputaţiei sau a preferinţelor sexuale considerate până atunci scandaloase. Lopez a pus etucheta de cool pe tot ceea ce majoritatea respinsese până atunci. I-a transformat astfel în trendsetteri pe cei respinşi, priviţi până atunci asemenea exponatelor din cabinetul de curiozităţi.

foto: bucharestfashionfilm.ro

Ajungând în lumea desenată de Lopez, tipologiile umane blamate ieşeau din umbră, fiind propulsate direct în mijlocul petrecerii în culori electrice, la care dorea să participle toată lumea. Ilustraţiile lui captau vraja acestei petreceri nesfârşite în care se transformaseră anii în care el a cunoscut gloria. O petrecere în care decadenţa avea elemente glam, iar strălucirea avea chipul modelelor ce aruncau priviri neruşinate.

Ilustraţiile lui Antonio Lopez nu semănau cu nimic din ceea ce s-a putut vedea până atunci într-o revistă de modă care se respecta sau într-o reclamă ce promova o nouă colecţie. Privindu-le, îi descoperi talentul de a simţi curentul epocii sale, care îi cerea să înlocuiască rafinamentul demodat, ce amintea de luxul saloanelor pariziene somptuoase, cu obrăznicia liniilor nesupuse a desenelor ce înlocuiau feminitatea expusă gomos în desenele fashion de altadată cu noua feminitate emancipată, devenită sinonimul asumării încrederii în sine şi în propria sexualitate. Lopez a promovat femeile cu trăsături atipice, deloc perfecte, însă expresive, misterioase şi debordând de energia irezistibilă a celei ce nu se teme de propria forţă sexuală.

foto: sexfashiondisco.com

Moda îşi revendica statul de artă inovatoare, încurajată de artiştii pop-art precum Warhol şi de influenţa din ce în ce mai puternică a unor designeri precum Yves Saint Laurent sau Karl Lagerfeld. Lopez s-a format într-o perioadă în care designerii părăseau lumea atelierelor pentru a schimba percepţia despre creatorii de modă. Noua generaţie a designerilor, care a marcat anii ’60 şi ’70, nu se mai regăsea în imaginea croitorului discret. Ei au devenit rapid noii privilegiaţi ai vieţii mondene, având aura strălucitoare a unui star pregătit să joace rolul de idol al unei generaţii.

Poţi spune despre Antonio Lopez că fost pentru lumea modei ce a fost Warhol pentru cea a picturii, datorită stilului reflectat de ilustraţiile sale din revistele de modă şi culorilor electrice, dezinhibate precum noul ideal feminin. Documentarul te face să-l admiri şi să-l invidiezi datorită şansei de a se naşte în cea mai bună perioadă pentru inovatorii fără pudoare, o perioadă pe care personalităţile creative lansate după Al Doilea Război Mondial şi-au revendicat-o, ajungând s-o modeleze.

Prin desenele sale, Antonio Lopez a reuşit să influenţeze cercurile înalte şi exclusiviste din lumea modei, la care doar monştri sacri alături de preferaţii lor aveau acces. A fost hotărât să remodeleze percepţia asupra feminităţii pe care a vrut-o un simbol al noii revoluţii sexuale. În ilustraţiile sale, feminitatea degaja o energie provocatoare fără precedent. Spre deosebire de mulţi artişti, Lopez şi colaboratorul său Juan Ramos, de care îl lega o relaţie puternică, nu şi-au transformat modelele ce pozau pentru ilustraţiile lor în obiecte sexuale dispensabile.

Lopez a fost adulat de femei, mai ales de modele, deoarece le-a şlefuit frumuseţea atipică, le-a făcut să îşi descopere personalitatea puternică dincolo de imaginea din revistă. Multe dintre modelele ce i-au pozat şi-au dezvoltat cariere puternice în alte domenii, unele ajungând actriţe consacrate, cum a fost şi Jessica Lange, descoperită tot de Lopez.Invitate de regizor să povestească detalii captivante din relaţia lor cu Antonio Lopez, aceste modele te vor face să te îndrăgosteşti de el. Le-a fost prietenul perfect, pe umărul căruia puteau să plânge, fratele protector, colegul petrecăreţ, sculptorul cu fler ce scoatea la suprafaţă cele mai frumoase ipostaze ale fiecăreia. Lopez era la fel de tandru pe cât era de libertin, iar succesul şi răsfăţul de care avusese parte în lumea modei nu l-au transformat într-un snob cu purtări de tiran irascibil, care să îşi terorizeze modelele până la distrugerea încrederii în sine.

Prin alegerea modelelor feminine reprezentând frumuseţea ieşită din tiparele perfecţiunii de păpuşă a la Dior, Antonio Lopez se arăta preocupat de şlefuirea lor şi de scoaterea la suprafaţă a trăsăturilor ce le făceau să pară mai mult decât nişte manechine. Legătura dintre acesta şi modele era atât de sudată, încât mulţi au scris pagini întregi despre cele numite şi fetele lui Lopez, aluzie la titlul serialului popular în acea perioadă, Charlie’s Angels.

La magnetismul filmului contribuie din plin talentul regizorului de a pune în valoare fotografiile îndrăzneţe ale unor artişti iconici. Imaginile îţi permit accesul în lumea intimă a lui Lopez, o lume unde tandreţea şi sensibilitatea erau îmbrăcate în hainele copiilor teribili ce scandalizau, preferau culorile ţipătoare şi efemerul incandescent. Imaginile documentarului te fac să simţi vibraţia ameţitoare şi voluptatea unei epoci în care se crea aşa cum se şi trăia: nebuneşte, intens, pătimaş. Antonio Lopez a tradus pofta de viaţă şi de libertate a epocii sale printr-o sete de nuanţe orbitoare, o sete pe măsura apetitului erotic insaţiabil ce devenise motorul oricărui ideal artistic din anii ’60-’70.

Lopez nu ar fi fost ceea ce a fost fără posibilităţile oferite de perioada în care a creat, devenită simbolul unei emancipări ce revendica dreptul la plăcerea experimentată fără graniţe, întâlnindu-se adesea cu viciul, decadenţa autodistructivă şi cu excesele convertite într-un apetit sexual mărit, pe care Lopez îl transformase în creativitate. Şi nici anii ’60-’70 nu ar fi rămas în istorie fără artiştii vizuali de talia lui Lopez, ce au transformat apetitul pentru excese în curiozitate, deschidere avangardistă şi manifest. Lopez a făcut un spectacol estetic revigorant din marea petrecere dusă la limita orgiei în care se transformaseră anii revoluţiei sexuale.

Insistând asupra elementelor estetice asociate anilor ’60 şi ’70, din New Yorkul atelierelor şi al cluburilor de noapte devenite nişte temple ale libertinilor, unde se propovăduia toleranţa în raport cu diversitatea de orice fel, până în Parisul extravagant devenit un teritoriu disputat de rivalii Yves Saint Laurent şi Karl Lagerfeld, regizorul îţi arată faţa necunoscută a multor personalităţi din lumea modei ce l-au venerat pe Lopez. Îl vei descoperi, în fotografii şi filmări de arhivă, pe un Karl Lagerfeld exuberant şi seducător, aşa cum puţini îl stiu. Alături de elitele din lumea modei, Lopez a reuşit să absoarbă precum un burete binefacerile unei perioade în care se dădeau petreceri nebuneşti, dar în care marii designeri aveau o la fel de mare poftă de artă. Îndrăzneala lor creativă, deşi părea iconoclastă, avea o bază consistentă bazată pe o cultură solidă. Această îmbinare dintre euforia senzuală şi interesul pentru artă i-a făcut pe mulţi să reconsidere anii revoluţiei sexuale şi să recunoască meritele copiilor teribili de atunci.

Tonul nostalgic al celor ce s-au lăsat seduşi de Antonio Lopez – de la critici la modele şi colaboratori – pune într-o lumină inofensivă apetitul erotic transpus în culori electrice. Văzute după trecerea anilor, toate acele fotografii considerate scandaloase în epoca lui Lopez par jocurile unor copii îndrăzneţi dar sensibili şi visători precum nişte naivi, care ştiau să facă artă din ceea ce alţii ar fi făcut mai degrabă o vulgaritate vandabilă.

Erotismsul exibat de modelele alese de Lopez şi de ilustraţiile acestuia sunt expresia unei pofte de viaţă pe care o răspândea cu şarmul unui magician. Având un tată pasionat de ezoterism, Antonio Lopez a conectat pasiunea pentru modă cu dorinţa oamenilor de a se lăsa vrăjiţi, hipnotizaţi, de a se abandona într-un ritual extravagant, pe care nu îl pot regăsi în ritmul monoton de zi cu zi. Mişcările febrile din momentele în care desena şi dependenţa de ringul de dans au fost mijloacele prin care Lopez a transmis în profesia aleasă dorinţa de a vrăji, de a crea voluptate.

Pasionat de dans, Lopez folosea transa din ring pentru a stimula creativitatea. Asemenea multor contemporani, folosea ritmurile eclectice devenite nişte declaraţii languroase ale dorinţelor provocatoare pentru a absorbi energia şi pentru a o transmite. Se inspira din ritmul oraşelor şi al cluburilor de noapte. De altfel, coloana sonoră joacă un rol esenţial pentru succesul acestui documentar, care presupune seducerea şi transpunerea cuceritoare a spectatorului în universul lui Antonio Lopez. Vei descoperi aşadar o foarte bună sincronizare a imaginilor cu piesele de rezistenţă ale anilor ’70, cântate de iconicii Donna Summer, Marvin Gaye, Evelyn “Champagne” King sau Isaac Hayes.

Citeşte şi David Bowie Is – Un documentar special

Laurence Anyways – Drame captive într-o fantezie plină de culorile anilor ‘80

David Bowie Is – Un documentar special

Laurence Anyways – Drame captive intr-o fantezie plina de culorile anilor ‘80

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here