Argo – despre cum sa faci film in scop de securitate nationala

0
479

Cel mai probabil unul dintre viitoarele filme-vedeta de la Oscar, Argo ni-l aduce pe Ben Affleck in dubla ipostaza: regizor si actor in rol principal. Dupa succesul scenaristic cu Good Will Hunting, ultimul film semnat Ben Affleck a fost deja foarte apreciat la Festivalul de Film de la Toronto 2012, bazandu-se pe unul din cele mai dramatice momente ale politicii externe a Statelor Unite: criza de 444 de zile a ostaticilor americani in Iran.

Pe fondul evenimentelor declansate in 1979, cand revolutionarii iranieni au ocupat ambasada SUA din Teheran, Argo il infatisează pe agentul CIA Tony Mendez (Ben Affleck) intr-o misiune imposibila. Specialist in recuperarile de ostatici, el trebuie sa-i readuca in SUA pe cei sase diplomati care au reusit sa fuga de asediul militantilor si sa se ascunda in ambasada Canadei. Affleck alaturi de actori ca Bryan Cranston, Alan Arkin si John Goodman pun in functiune un plan nebunesc, privit, pe buna dreptate, cu neincredere de toti oamenii de decizie americani: sub pretextul realizarii filmului de science fiction Argo, Mendez ii va scoate pe cei sase din Iran in calitate de membri ai echipajului sau de filmare. In cateva zile trebuie sa puna pe picioare un film fals, de la scenariu la productie, de la distributie la regie, finantat de guvern, cu care sa pacaleasca Hollywood-ul si, mai ales, autoritatile iraniene.

La prima vedere Argo pare sa respecte cu sfintenie canonul clasic al filmelor americane de actiune: eroul gata sa sacrifice totul pentru cauza nobila, misiunea imposibila, punctul culminant intins într-un crescendo aproape exasperant, finalul fericit in care toata lumea se pupa si plange. Cu toate astea, privite cu mai multa atentie, lucrurile se schimba: inca de la inceput, cadrele de film documentar cu multimea furioasa de la portile ambasadei SUA plaseaza pelicula intr-un registru mai mult obiectiv decat spectaculos. Efectele speciale sunt inlocuite cu cadre stranse pe mimica personajelor, firul narativ este temperat de momente delicioase  de autoironie.

In acest sens, un mare plus al filmului este posibilitatea de a fi interpretat ca o critica la adresa cinematografiei hollywoodiene, a oamenilor si a mersului lucrurilor din industrie. Lester, producatorului care il ajuta pe Mendez, o numeste bullshit business, descriind-o ca pe o mare minciuna care l-a indepartat de familie si de lucrurile care conteaza cu adevarat. De la oamenii cu care are de-a face pana la actiunile pe care agentul CIA trebuie sa le intreprinda pentru a reusi sa faca plauzibila povestea filmului Argo, totul este prezentat intr-o maniera caricaturala, sugerand o lume frivola si ignoranta. Asadar, posibilitatea descifrarii peliculei in cheia aceasta de metafilm ii confera o doza sanatoasa de profunzime si o salveaza din marea destul de unicolora a filmelor de actiune. Dar isi pastreaza si veleitatile de thriller reusit, prin aerul de obiectivitate dat de apropierea de genul documentar. 

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here