Asteptarea Penelopei – Si barbatii pot avea rabdare

0
622

Aurora Liiceanu reuşeşte încă o dată să atragă prin amestecul dintre psihologie şi literatură.

Aşteptarea Penelopei începe cu mitul femeii răbdătoare, care nu încetează să creadă în revenirea celui iubit. Continuă apoi prin căutarea personajului antic în personaje moderne. Autoarea cărţii nu se rezumă la personajele feminine. Aminteşte şi de acei scriitori care au demonstrat că Penelopa ar fi putut fi un bărbat.

Penelopa nu aparţine doar universului feminin. Deşi aşteptarea a fost asociată mai degrabă cu datoria şi devotamentul femeii, marii scriitori s-au încăpăţânat să demonstreze că există mari aşteptători şi în rândul bărbaţilor. Gatsby al lui Fitzgerald şi Florentino din romanul Dragostea în vremea holerei şi-au reconstruit identitatea pe aşteptarea momentului în care o vor putea readuce pe femeia adorată în viaţa lor. Astfel, vei fi tentat să afimi că există sau a existat la un moment dat câte o Penelopa în fiecare dintre noi, indiferent de genul căruia îi aparţinem sau de cultura în inima căreia am fost educaţi.

Penelopa nu apare în toată complexitatea sentimentelor ei. Nu ştim foarte multe despre ce a simţit. Nu prea s-a scris despre ce a gândit şi despre acele trăiri afective sofisticate sau primitiv-otrăvitoare provocate de absenţa bărbatului iubit. Există mai multe variante ale poveştii ţesute în jurul încăpăţânării ei de a ceda, de a nu renunţa la Ulise.

Penelopa este adesea ironizată de femeile emancipate. În ochii lor, ea este prea supusă. Acceptă naiv să fie păcălită de un soţ aventurier. Un soţ inventiv, care s-a bucurat de ceea ce are viaţa mai incitant, sub pretextul rătăcirii pe mare. Alţii, dimpotrivă, o consideră o femeie mult mai isteaţă şi puternică decât o văd majoritatea cititorilor moderni. Cei pasionaţi de literatură vor construi o punte peste milenii. Vor traversa din lumea lui Homer în zilele noastre, demonstrând cât de pregnant este acest mit în imaginarul marilor autori ai secolului XX.

Mitul Penelopei devine un pretext pentru analiza psihologică a lumii unor scriitori precum Fitzgerald, Sandor Marai cu al său roman Moştenirea Eszterei sau Gabriel Garcia Marquez. Nu sunt uitate nici scriitoarele contemporane – Ludmila Uliţkaia şi Margaret Atwood. În cărţile acestora descoperi opinii contradictorii despre lumea interioară a Penelopei. În Penelopiada, Atwood îi face dreptate, scoţând la suprafaţă forţa ei şi curajul de a exprima toate sentimentele blamabile. În schimb, Uliţkaia o consideră limitată, ignorantă.

Când ne gândim la Penelopa, ne gândim de fapt la puterea de a rezista în faţa unor sentimente copleşitoare. Sunt acele sentimente provocate de absenţa celui devenit marea iubire, persoana care ne împlineşte. Aurora Liiceanu aminteşte astfel şi de absenţa celui ce nu mai poate reveni, despre modul în care scriitori şi oameni de ştiinţă au supravieţuit psihologic după moartea partenerului. Există un întreg capitol dedicat unor macanisme prin care persoanele trăiesc după moartea celui iubit. Despre cum îl păstrează lângă ele, despre cum îşi continuă viaţa şi despre legăturile emoţionale ce pot supravieţui dincolo de moarte.

Deşi titlul promite explorarea universului feminin, cele mai frumoase pagini ale volumului Aşteptarea Penelopei le sunt dedicate scriitorilor şi personajelor masculine. Te vei scufunda fascinat şi nostalgic în paginile despre Gatsby şi Florentino din romanul Dragostea în vremea holerei. Se simte în aceste pagini o simpatie faţă de personajul masculin al lui Garcia Marquez. Florentino a ştiut să îi ofere femeii iubite alinarea în ultimii ani ai vieţii. I-a alungat singurătatea într-o perioadă în care mentalitatea colectivă transforma o femeie trecută de 50 de ani într-o purtătoare a tristeţii. Fara el, ea ar fi rămas prizoniera unei exisenţe terne şi dezolante, în care doar angoasa în faţa morţii îşi mai făcea loc.

Aşteptarea Penelopei îţi va face poftă de a (re)citi anumite romane celebre sau de a intra în prima librărie pentru a le găsi pe cele necitite încă. Dacă nu ai citit Iubirile lui Hemingway, vei căuta acest volum după ce vei parcurge şi capitolul dedicat lui. Aurora Liiceanu îi dedică pagini generoase relaţiei dintre marele autor şi prima lui soţie, Hadley. Nu este ignorat nici triunghiul amoros format din cuplul Hemingway-Hadley şi Pauline, moştenitoarea unei bogate familii americane.

Mulţi vor avea o revelaţie citind Aşteptarea Penelopei. Însă revelaţia nu este legată doar de analizarea personajelor celebre. Aurora Liiceanu aminteşte de o aşteptare specială, care uneşte un om cu tărâmul ce îl fascinează. Evocând figura unui american îndrăgostit de Japonia – Donald Keene – Aurora Liiceanu vorbeşte despre nevoia fiinţei umane de a trăi în ţara faţă de care a dezvoltat un puternic ataşament, care nu este neapărat ţara în care s-a şi născut.

Cei îndrăgostiţi de Japonia vor savura paginile dedicate lui Donald Keene, un american îndrăgostit de Japonia. Donald Keene a fost impresionat de Japonia după ce a descoperit primul roman din lume. A fost scris acum mai bine de 1000 de ani, de către Murasaki Shikibu. Romanul se numea Povestea lui Genji. Îl vei admira pe Donald Keene datorită curajului de a privi dincolo de prejudecăţile întărite de ştirile ce povesteau despre atrocităţile comise de armata japoneză în cel de-al Doilea Război Mondial.

Donald Keene a învaţat limba japoneză, a tradus texte vechi şi a redescoperit pagini uitate din literatură niponă. A fost apropiat de Mishima şi de Kawabata. Unii bărbaţi au aşteptat ani de zile reconectarea cu femeia iubită. Renumitul niponolog american a ştiut să aştepte cetăţenia japoneză. La final i s-a confirmat oficial respectul unei ţări pentru străinul ce a iubit-o ca nimeni altul.

Mulţi se aşteaptă ca un psiholog să le ofere nişte răspunsuri. Să le valideze aşteptările sau trăirile. Aurora Liiceanu evită această mare tentaţie. Asteptarea Penelopei este o invitaţie, nu un răspuns. Fiecare pagină lasă în urmă întrebări despre autenticitatea şi legitimitatea pretenţiilor adesea îndreptate către sufletul-pereche. Personajele şi autorii analizaţi deschid uşi către lumea interioara a cititorului. Despre forţa literaturii de a deschide aceste uşi, de a da formă unor emoţii şi curajul de a le exprima aminteşte de fapt Aurora Liiceanu. Citim romane pentru a ne pune întrebări. Ne (re)descoperim. Ne găsim un alter-ego reconfortant sau, dimpotrivă, incomod. Vrem să fim oglindiţi. Să ni se dezvăluie şi ceea ce nu bănuiam când ne gândeam la cum suntem de fapt. Poţi comanda volumul de pe Libris, Cărtureşti sau Elefant.ro

Citeşte şi Putere şi sânge. O aventură indiană – Inteligentele femei ale Imperiului Mogul

Putere si sange. O aventura indiana – Inteligentele femei ale Imperiului Mogul

 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here