B’estfest 2011 in stil Woodstock

    0
    441

    B'estfest se organizeaza anul acesta intr-un loc de neconceput pana acum pentru Bucuresti: de-a dreptul pe camp, langa un lan de grau si un lac (undeva pe langa comuna Tunari), in stilul festivalurilor Woodstock si Glastonbury. Emagic, organizatorul festivalului, experimenteaza cu curaj alegand o locatie exotica pentru noi, fiind primul organizator care provoaca gusturile comode ale "festival goers" din Bucuresti.

    Daca acum aproape 10 ani era la moda pentru pusti sa mearga la festivalul de la Sighisoara cu cortul, cu siguranta de acum inainte va fi la moda sa vina la B'estfest, tot cu cortul. Locul este dichisit cu tot ce-i trebuie unui festival in stilul Glastonbury: dusuri, loc de camping, zone unde poti lua masa de  la popcorn, mici, bere la mancare libaneza etc. Si bineinteles sunt multe zone unde te poti distra: sa te dai cu bicicleta sau "in comedii", sa joci basket etc.

    Bineinteles ca mai sunt multe lucruri de imbunatatit la festival, de exemplu lipsa oricaror indicatoare spre locul de organizare si parcarea, care se facea intr-un mod destul de haotic.

    Lumea pe care am vazut-o in prima zi era foarte pestrita, poate si pentru ca locuitorii comunei Tunari au avut intrarea libera si, volens nolens, nu se incadrau in profilul pe care il vezi de obicei la B'estfest. Per total, publicul a fost mai putin decat la un festival B'estfest din alti ani.

    Capul de afis al primei seri a fost Skunk Anansie, "a real pro". Solista a cantat aproape perfect, a incercat "crowd surfing" si a reusit sa capteze usor publicul. Si-a facut aparitia imbracata ca o diva (cu un guler urias din pene negre, un costum mulat cu strasuri si pe tocuri inalte), dar a trecut repede la o atitudine baietoasa si la tenesi.

    Distractia a fost la inaltime, dar parca ceva a lipsit. Nu pot folosi pentru a descrie concertul expresia "atmosfera incendiara", nu pentru ca nu-mi place sintagma demonetizata, ci pentru ca nu a atins punctul de fierbere (sic!). Am fost prea putini ca sa atingem masa critica a unei astfel de atmosfere. Si, bineinteles, publicul romanesc a fost, ca de obicei, cuminte si introvertit: n-am dansat ca nebunii, n-am luat-o razna pe muzica, n-am zbierat din toti rarunchii.

    LASĂ UN COMENTARIU

    Please enter your comment!
    Please enter your name here