B’estfest 2013 – Ziua 3 – Cum a fost

    0
    1042

    Basul a fost stăpân în ultima zi a festivalului B'estfest , ambii headliner-i ai serii, Enter Shikari și Chase & Status, reușind să facă pământul și timpanele să vibreze cu decibelii aruncați din boxe. Deși se simțea în aer că toată lumea venise pentru cele două trupe britanice, până la ei urechile noastre au fost încălzite de o serie de trupe românești absolut respectabile.

     

    Shadowbox & Chimie au împărțit același slot orar cu Toulouse Lautrec, făcându-ne să alergăm de la cortul plin de hipsteri la main stage-ul înconjurat de puştani cu pantalonii largi. Ambele concerte au fost reușite, fiecare în felul lui.

     

     

     

     

    Rapper underground până de de curând, Chimie a intrat anul acesta, șoptindu-și versurile, pe ușa mainstreamului. Nu seamănă mai cu nimic de pe la noi și a părut să se distreze foarte bine pe scenă alături de Shadowbox. O muzică plină de carne, inteligentă, dar fun.

     

    În cortul indie supraîncălzit, atmosfera creată de muzică era una mult mai intimă. Toată lumea părea să se cunoască între ea și cânta alături de băieții de la Toulouse Lautrec.

     

     

          

     

     

    Cum căldura din interior era insuportabilă am stat la ieșire, privind din când în când la curajoșii care făceau bungee jumping din vârful unei macarale.

     

    La ora 9 și un pic au venit pe scena principală britanicii de la Enter Shikari, o combinație grozavă de hardcore cu elemente electronice de toate felurile, un soi de Linkin Park pe steroizi. Până acum au cântat aproximativ 500 de concerte și dacă au consumat la fel de multă energie cât au consumat duminică seara, cred că mănâncă baterii la micul dejun. Solistul, Rou Reynolds, a țipat, a dansat, a țopăit, a vorbit în românește, a coborât în mulțime și a cântat purtat de brațele acesteia. O nebunie de concert. Cel mai reușit al întregului weekend, din punctul meu de vedere.

     

     

     

     

    De la ei am trecut la Partizan. Același cort ca și la Toulouse, aceeași căldură, singura diferență: o medie de vârstă mult peste cea anterioară. Artanu a ținut să arate că încă mai poate și pot să depun mărturie: Poate. Sau ca să spun pe limba lui POATE !!!! căci fiecare melodie a fost încheiată de țipete și zgomote din toți rărunchii.

     

     

     

     

    Transpirați, ne-am furișat prin noapte la experiența cea mai ciudată a festivalului, Silent Party. O incintă la a cărei intrare primeai o cască cu un buton de on/off, trei canale, fiecare cu câte un dj, din care puteai să alegi când vroiai și ce vroiai. Oamenii erau cam circumspecți la început dar, pe măsură ce s-au obișnuit cu ideea, au trecut la dansat. Liniștea a fost spartă de scandări doar atunci când unul dintre dj-ii de la pupitru a pus Rage against de machine – Killing in the name of.

     

    După această petrecere ușor autistă și solitară am ajuns la the real deal. Chase & Status au inundat câmpul din Tunari cu lumină stroboscopică, ceață artificială și un bas diabolic. Nimeni nu a stat pe loc la concertul britanicilor ce au colaborat până în prezent cu Plan B, Cee Lo Green, Rihanna, Example and Tinie Tempah . Am avut ocazia să auzim din nou Killing in the name off, dar acum se transformase într-o serie de sunete ce te loveau fix în plex. Chase & Status au fost ireproșabili.

     

    Și așa a luat sfârșit cea de a șaptea ediție B’ESTFEST Summer Camp. Pe alocuri aducând a petrecere câmpenească cu hipsteri, pe alocuri cu un festival european.

     

    Despre B'estfest Ziua 2, aici.

    LASĂ UN COMENTARIU

    Please enter your comment!
    Please enter your name here