Bambini di Praga – Hohotele de ras depasesc numarul halbelor

0
637

O campanie de promovare a romanului Bambini di Praga ar trebui să includă şi filmarea, pe ascuns, a unui om care o citeşte într-un spaţiu aglomerat, de preferinţă metrou, autobuz, cantina de la job etc. Hohotele de râs, declanşate la citirea fiecărei propoziţii, vor deveni molipsitoare, încât vei avea impresia că nu ai nevoie de gaz ilariant pentru a face o mulţime să râdă în sincron. Fiecare cuvânt şi detaliu râd în acest roman. Frazele devin o zbenguială halucinantă a elementelor comice scăpate de sub control chiar şi în timpul tragediei pe care Bohumil Hrabal nu o bagă în seamă dacă nu-şi leapădă solemnitatea gravă într-o paradă a umorului negru exibiţionist, demonstrându-ţi cât de mult s-a înşelat cel care nu a inventat şi un premiu Nobel pentru comedie special pentru cehul gata să râdă în cele mai negre situaţii.

Prietenii vechi ai lui Hrabal să se aştepte la acelaşi festin spumos de umor, melancolie zgomotoasă precum o berărie pragheză în epoca de glorie a risipei şi compasiunea rezultată, paradoxal, dintr-o deviere a tragediei spre umorul ce nu are nimic sfânt atunci când vrea să ducă în derizoriu fiinţa umană tocmai în momentul în care vrea să intre în rolul celui îndoliat. Sensurile spirituale, profunde, ale unei existenţe de om simplu ce a depăşit de prea puţine ori spaţiul unde îşi desfăşoară meseria ce-i aduce venituri mici, dar situaţii bogate în păţanii bizare, trebuie căutate numai în evenimentele hazlii ce îngrămădesc tristeţea individuală într-o cacofonie de bâlci, unde fiinţele umane devin cei mai buni saltimbanci atunci când suferă. Doar că nu vei avea parte în acest roman de giumbuşlucuri exagerate la care sunt obligate personajele, deoarece lui Hrabal nu-i trebuie decât nişte fraze sau amintiri care să dănţuiască precum nişte plebei de la mahala ce iau lecţii de vals în amintirea eleganţei vieneze imperiale, pentru a scoate ce este mai amuzant în fiinţa umană, fără a o supune unei schimonoseli demne de o clovnerie facilă.

În lumea personajelor din această carte – nişte escroci dornici să vândă, sub umbrela societăţii-fantomă Sprijin la bătrâneţe, iluzii sub forma unor asigurări de viaţă pe post de pensii – comicul decurge firesc din poveştile de viaţă ale micilor întreprinzători cu prăvălii de modă veche, comis-voiajori, negustori sau meşteşugari mărunţi cu idei halucinante de pictor suprarealist nedescoperit, ce-şi trasnformă pereţii locuinţei săteşti într-o galerie murală. De fapt, cele nouă capitole ale acestui microroman par mai degrabă nişte proze scurte în care este prezentată viaţa fiecărui personaj sau tipologii sociale înşelate de protagonişti. Vânzătorii de iluzii nu colectează doar bani cu nemiluita, ci şi poveştile neobişnuite şi păţaniile oamenilor întâlniţi în periplul hilar ce transformă într-o frescă epopeică existenţa banală a muncitorilor şi a meşteşugarilor ce nu sperau decât la un rol de figurant în filmul istoriei universale. Dar este vorba despre acea epopee imortalizată pe peretele unei cârciumi săteşti, fie ea şi una dintr-o localitate unde îşi avea domeniul un prinţ în anii de aur ai Imperiului, ce a preferat însă femeile de la coada vacii, alături de care a populat o întreagă aşezare.

Citind Bambini di Praga printre lacrimile de râs, ai spera totuşi ca măcar în ceasul al doişpelea să înteleagă cineva această capodoperă a umorului ce-i are ca protagonişti pe oamenii din popor ce transformă până şi cele mai înfricoşătoare accidente de muncă într-un poem naiv demn de moartea veselă pictată la Săpânţa, astfel încât să imortalizeze aceste pagini sub forma unei fresce demne de furnicarul pictat de un artist flamand, care să se întindă pe toţi pereţii berăriei pragheze unde îşi făcea veacul Hrabal. Ca mai toate cărţile scrise de meşterul praghez al umorului, Bambini di Praga merge la fix după o zi apăsătoate ca berea după o zi de vară microbistă. Tipologiile aduse laolaltă ca într-un vals reinterpretat de un acordeonist venit să anime o cârciumă de mahala ce pare frecventată de meşteşugarii de la curtea unui aristocrat vienez pus pe fugă de urgia spiritului proletar devin un exerciţiu de virtuozitate al hazului de necaz făcut cu artă. Lipseşte băşcălia, iar bunul gust este dat mai ales de aluziile satirice la istoria Cehoslovaciei postbelice, ispititor de usturătoare precum acele condimente adăugate de cârnăţăreasa amorezată de unul dintre agenţii cu trăsături de berber, ce vinde pensii care nu vor fi încasate niciodată, în calitate de reprezentant de seamă al escrocilor şarmanţi. Aşadar, dacă vreţi să vă bucuraţi precum nişte vegetarieni care se simt răzbunaţi când privesc toate căzăturile şi caznele amoroase ce se abat pe capul unui macelar gelos în timp ce ornează râturile cu lămâi, ale unor vizitatori de la bâlciul deschis cu ocazia nopţii veneţiene într-un orăşel cehesc sau ale unor hoinari ce fac repetiţii în camerele hotelului La calul negru pentru a fi cât mai convingători atunci când încearcă să vândă tablouri cu subiecte muncitoreşti, pregătiţi-vă şi de un bonus oferit sentimentalilor: un picnic sub lumina lunii, în faţa unei instituţii claustrofobe pentru îndrăgostiţii abandonaţi, dar perfecte pentru a incita la dialogurile ce-ţi merg direct la inimă, despre frumuseţea efemerului, despre singurătatea rătăcitorului sentimental şi despre farmecul acelor nopţi petrecute în faţa unui carusel cu desene mitologice sau în preajma unei femei rămase doar cu poveşti de iubire neîmplinită.

Hrabal este un maestru al milei care îşi trece personajele prin tot felul de situaţii dramatice, mereu evocate cu mult umor, dar le păstrează aerul unei inocenţe ghiduşe, pe care îl caută mereu copiii mari la tarabele care vând suveniruri sub forma unor figurine caricaturale în culori de bezea. Protagoniştii săi devin o copie miniaturală a unei comedii umane despre care unii scriitori cehi au scris îmbinând nonşalant umorul negru cu drăgălăşenia, introspecţia existenţialistă cu zgomotele stridente ale unei seri de bâlci salvate de mandolinele visătorilor cu măşti şi costume veneţiene.

Bambini din Praga - copertaEditura Art, 2015

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here