B’estfest 2013 ziua a doua – cum a fost

0
429

După lupte corp la corp pentru un loc în autobuzele liniei speciale până în comuna Tunari, un drum înghesuit și multe cuvinte de dulce auzite la adresa organizatorilor, orăcăiala broaștelor din lacul adiacent câmpului plin de petrecăreți ne-a anunțat că am ajuns la Bestfest Summer Camp 2013.

Zecile de umbrele, arme albe în toată regula, confiscate de la spectatori și agățate la intrare aduceau aminte de ploaia ce tocmai măturase Bucureștiul și împrejurimile. Spre norocul nostru, aseară la B'estfest s-a auzit doar muzică, fără zgomotul unei noi furtuni.

Ziua noastră muzicală nu a început așa de rău, Subcarpați reușind să pună în mișcare roțile înțepenite de noroi ale mulțimii adunate în fața scenei principale. Bean și băieții și-au cântat melodiile, un melanj de elemente folclorice și muzică electronică, cu multă energie, transformată ușor-ușor într-o accelerație a sângelui ce anunța numai de bine pentru restul serii.

 

 

Au urmat o trupă bulgară, Piranha, supărați pe tot și nu prea, o combinație de skater-punk-cool-boring. Nu prea au convins, iar entuziasmul nostru se mai domolise.

După câteva drumuri după jetoane, apoi după bere, un pic de minunat la cozile de la mici și un ochi aruncat la bikerii ce zburau cu bicicletele din dotare prin aerul mirosind a grătare, ne-am întors privirea și urechile spre vocea foarte frumoasă a cântăreței nigeriene Nneka. Ea a balansat foarte bine între melodii mai aprige și unele mai slow, între mesaje politice și mesaje calde pline de optimism. Iar versurile ”Can you feel my heart is beating, Can you see the pain you're causing”, ale piesei sale cele mai cunoscute Heart Beat, au fost cântate la unison de toțí cei prezenți.

 

 

Pe scena Coca Cola au urcat apoi românii de la Coma, care au luat toată energia pompată în spectatori de Nneka și au anesteziat-o cu o serie de balade rock pentru adolescente scăpate de părinți pe câmpul din Tunari. S-au mai trezit un pic pe parcurs, dar nu îndeajuns cât să dreagă busuiocul. Am fi plecat, dar nu am făcut-o pentru că nu vroiam să ne pierdem locurile din față la headliner-ul serii, rapperul american Nas.

Mirosul de mici a fost înlocuit de mirosul de iarbă, baladele cu scratchuri executate de dj-ul responsabil cu încălzirea publicului, și show-ul a putut începe. Nas și-a făcut treaba foarte bine. 30 de melodii, hituri comerciale, old school rap și clasice de pe albumul cult Illmatic au unit publicul intr-o singură mișcare de balans. Nu au existat momente de respiro, Nas folosindu-se de experiența sa pentru a controla reacțiile mulțimii spre un final plin de aplauze și scandări ale numelui său.

 

 

Biohazard, trupă americană de punk, au atacat scena cu aplomb și, deși era 1 noaptea, au reușit să facă ceva plete să se fluture pe piesele lor cu un sound foarte agresiv.

I-am lăsat pentru ultimele melodii ale concertului ROA la Dance Arena, un cort plin de alte capete ce erau aruncate în stânga și dreapta, dar pe un cu totul alt ritm. Cei de acolo păreau să se simtă bine, așa că ne-am zbânțuit și noi cu ei pentru câteva minute.

Am plecat către stația de autobuz bine dispuși, dar când am ajuns și am văzut câtă lume aștepta, ne-am dat seama că va fi mai rău decât la venire, și a fost mult mai rău.

Festival ok, concerte de asemenea, oameni cam apatici, dar cu destule zâmbete vazute prin mulțime, păcat de un transport organizat extrem de prost.

Mai multe fotografii găsești pe pagina noastră de Facebook, în albumul dedicat.

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here