Bicycle Thieves – identitate pierduta

0
609

Regizat de Vittorio De Sica, una dintre figurile importante ale cinematografului italian, Ladri di biciclette (Bicycle Thieves) este o drama neorealista ce nu lipseste din topul all-time al niciunei publicatii serioase de film.

Filmul are toate insusirile care caracterizeaza neorealismul italian (cu alti reprezentati ca Visconti, Rossellini sau De Santis): o poveste cotidiana despre oameni obisnuiti si cu incarcatura tragica, in care individul este zdrobit de greutatile vietii, contra carora va lupta pana la capat, sfarsind insa intr-un mod ironic si nedemn.

Hotii de biciclete, filmat in 1948 pe strazile din Roma cu o echipa de actori amatori, este povestea lui Antonio, un muncitor care infrunta alaturi de familia sa greutati financiare uriase. Atunci cand situatia pare a se indrepta dupa ce gaseste un loc de munca ca lipitor de afise, bicicleta ii este furata. Pierderea bicicletei inseamna automat si pierderea locului de munca, dar Antonio mobilizeaza ajutoare pentru a incepe o cursa disperata de cautare a hotilor si a bicicletei.

De Sica transforma aceasta poveste spusa fara melodramatism si fara a manipula emotiile spectatorului intr-un film devastator si emotionant. Trecem impreuna cu personajele prin amuzament, speranta, deznadejde si tristete, dar fara sa scapam niciun moment de apasarea (pe care o simte si Antonio din prima secunda a filmului) a faptului ca totul e in zadar.

Este de asemenea esential de luat in considerare si actualitatea orasului Roma in anul in care a fost produs filmul – 1948 – la trei ani dupa incetarea celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Multiple scene sunt implantate ca semne de protest la adresa Razboiului. Notabila este secventa in care un grup de calugari germani se adapostesc din calea ploii langa Antonio si fiul sau.

Neavand niciun indiciu solid de la care sa porneasca, insotit in permanenta de fiul sau Bruno, cautarea haotica ne dezvaluie un oras crispat de greutatile vietii cotidiene, alteori viciat de excese, in care oamenii stau ascunsi in spatele identitatii grupului din care fiecare face parte. Tatal si fiul vor intra in contact cu alte echipe, care la randul lor isi urmaresc, cat de bine pot si cu orice pret, supravietuirea.

Prezenta lui Bruno care seamana cu un om mic mai degraba decat cu un copil intensifica elementul dramatic al filmului. El este singurul sprijin pe care tatal sau poate conta cu adevarat, dar de multe ori este doar inca o povara in spatele acestuia – un exponent al neputintei care, treptat, devine agonizatoare pentru tata. Mai mult decat un simplu jaf, furtul afecteaza identitatea personajului care trece, odata cu derularea filmului, printr-o metamorfoza bizara. Antonio va renunta in final la orice fel de principiu moral si va incerca sa fure, la randul sau, o alta bicicleta.

Poate ca acest gen de filme, din cauza viziunii sumbre si frustrante in care omul este mereu infrant de mediu, a iesit de ceva timp din gustul publicului larg, care a migrat spre o zona mai entuziasmanta a cinematografului – cea a filmului american; dar acest gen a reusit sa capteze perfect spiritul vremii si o naturalete cenusie specifica clasicei pelicule alb-negru, ce nu poate fi astazi recreata de nici un fel de realitate supraplasticizata, proiectata in full HD.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here