Bonsai – Iubire si multe carti

0
537

Romanul Bonsai, prin care a debutat noua revelaţie a literaturii chiliene, îţi dovedeşte că poţi găsi multe plăceri literare în puţine pagini. Şi plăcerile nu sunt oferite neapărat de povestea de iubire neîmplinită, scursă într-un ritm nostalgic prin apartamentele studenţeşti din Santiago de Chile sau din Madrid, ci de ocazia de a descoperi autori sud-americani mai puţin cunoscuţi în România. Poţi căuta şi filmul inspirat de roman şi regizat de Cristian Jimenez, prezentat în 2011 la Cannes (secţiunea Un Certain Regard).

Paginile romanului abundă în evocări ale marilor nume din literatura chiliană, încât îţi vine să spui că Alejandro Zambra şi-a anticipat succesul mondial încă de la debut şi s-a folosit de Bonsai pentru a-i promova în rândul cititorilor tineri, din afara spaţiului hispanoamerican, pe autorii emblematici ai continentului său. Dacă te pasionează literatura sud-americană, te vei opri la aproape fiecare pagină pentru a sublinia numele unor scriitori şi poeţi despre care să cauţi mai multe informaţii pe Google, cum ar fi Cristian Gazmuri, Enrique Lihn Carrasco, Delmira Agustini sau Severo Sarduy.

Sunt pomenite multe cărţi în povestea de iubire din acest roman, iar intertextualitatea prezentă în romanele multor autori sud-americani contemporani este nelipsită. Vei descoperi o poveste de iubire tipică unor medii studenţeşti boeme, în care îndrăgostiţii rămân veşnic nişte rătăcitori visători, ce hălăduiesc prin apartamente minuscule şi trăiesc de azi pe mâine dând meditaţii sau făcând traduceri. Nu este o iubire spectaculoasă, dar te atinge prin sensibilitatea respirată în fiecare cuvânt şi prin modul în care personajele absorb în relaţia lor poveştile sfâşietoare ale clasicilor.

Fără aceste infiltraţii din marea literatură sud-americană în relaţia personajelor din Bonsai, povestea din roman ar fi fost o simplă rememorare melancolică a unei mari iubiri destrămate, despre care s-a tot scris până acum. Evocarea unor autori iconici sporeşte voluptatea lecturii prin trecerea de la veneraţie la pomenirea ireverenţioasă. Aceşti autori devin puntea de legătură dintre personajele care nu mai văd graniţa dintre imaginarul artiştilor preferaţi şi propria realitate.

Evitând o scriitură flamboaiantă, cu multe artificii sofisticate, Alejandro Zambra îţi demonstrează că poate mişca un cititor, dându-i impresia că timpul curge altfel când îi parcurge cărţile. Autorul nu are nevoie de o poveste complicată, plină de observaţii psihologice memorabile, ci doar prin expresivitatea pe care o dau trimiterile inspirate la alte opere celebre. Această punere în valoare a unei poveşti simple prin trimiteri literare abile va fi apreciată de bookoholicii dornici de a găsi noi comori. Dependenţii de lectură vor fi încântaţi de stilului lui Zambra, ce include un omagiu adus literaturii universale, prin reinterpretarea unor versuri sau proze ale unor autori consideraţi azi clasici, dar care la vremea lor au fost nişte vizionari subversivi, care s-au jucat cu regulile aşa cum autorul se joacă nonşalant cu toate canoanele narative.

Protagoniştii din Bonsai respiră prin literatură, iar paginile cărţilor preferate devin un afrodiziac în timpul preludiului. Una dintre cărţi include o poveste ce se va dovedi o profeţie pentru finalul relaţiei lor. Este vorba despre povestirea lui Macedonio Fernandez – Tantalia, inclusă în celebra antologie a literaturii fantastice scrise de Borges, Silvina Ocampo şi Bioy Casares. În această povestire, doi îndrăgostiţi simt că planta aleasă pentru a reprezenta forţa relaţiei lor ajunge să anunţe de fapt finalul iminent al relaţiei.

Alejandro Zambra se foloseşte de simbolul vegetal rău prevestitor pentru a ţese povestea din propriul roman, o poveste marcată de separare, căutare şi îndepărtare de propria menire. Prin modul atipic, fragmentar, sentimental şi evaziv de prezentare a poveştii, Alejandro Zambra ar fi făcut din debutul sau un rateu. Bonsai ar fi fost genul de roman care ar fi zăcut pe rafturile librăriilor până când un căutător de cadouri luate pe ultima sută de metri s-ar fi îndurat să cumpere un exemplar datorită unei picturi naive de pe copertă, menită să trezească nevoia de candoare. Dar modul ingenios prin care povestea de iubire serpuieşte printre referinţe literare şi reflecţii despre vindecarea prin scris a salvat romanul de la melodramă şi minimalismul eşuat în simplism, dezvăluind straturi mult mai profunde.

Deşi este inclus în galeria debuturilor ce anunţă un autor capabil de a duce mai departe gloria literaturii sud-americane, Bonsai te face să te gândeşti mai degrabă la ritmul molatic în care se prelinge nostalgia într-un film poetic portughez. Este lectura perfectă pentru zilele în care ai vrea să te pierzi în reverii trândave pe o plajă pustie, în care paginile unui roman scurt se prelungesc la nesfârşit.

Citeşte şi 13 romane de dragoste apărute în ultimii ani, pe care să nu le ratezi

13 romane de dragoste aparute in ultimii ani, pe care sa nu le ratezi

 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here