Brad de Craciun la Familia Ivanov – Un videoclip de muzica punk si metal industrial

0
248

Un cap de fetiță despărțit de trup, o dădacă cu un topor, sex total inoportun, un director de sanatoriu anxios, deținuți bdsm și multe morți ciudate… cam așa aș putea descrie ce s-a întâmplat la Brad de Crăciun la familia Ivanov, pus în scenă în cadrul festivalului Fest(in) pe Bulevard.

Pornind de la piesa avangardistă și absurdă din anii ’30 a lui Alexandr Vvedenski, scriitor de povești pentru copii și dramaturg sovietic, regizorul András Urbán și artiștii de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj o completează cu mesaje anarhico-socialiste, de glorificare a revoluției și revoluţionarului ridicat la rang de arhetip, de destrămare a statului și recăpătarea puterii de către comunitate,  de abolire a mentalității de sclavie prin convertirea la ateism a populaţiilor s.a.m.d.

De ce? Fiindcă Alexandr Vvedenski, un supus de nevoie al puterii, a găsit cea mai bună manieră de a-și promova subversiv stilul într-o lume în care o astfel de decadență era vânată și înăbușită. Aceasta s-a înfăptuit prin atacul direct la burghezia rusească (în piesă – familia Ivanov) de dinainte de revoluția bolșevică, debarasând-o de sens și funcționalitate. Astfel ni se prezintă cei 7 copii ai familiei Ivanov, îngrijiți de o dădacă pentru o noapte, cât sunt părinții plecați la un spectacol de balet. Una dintre fetițe, în timpul unei băi în comun cu frații ei, face tot felul de insinuări de natură sexuală deranjantă, care o înfurie pe dădacă. Cea din urmă sare la fetiță, și o decapitează. Ceea ce era inițial doar ostentativ degenerează în crimă și de aici încep lucrurile să devină din ce în ce mai suprarealiste: părinții întorși fac sex pe cadavrul fetiței, capul fetiței se ceartă cu trupul, corpul fetiței – în ipostază de prostituată? –  este violat de un pădurar (Viola Gábor), iubitul dădacei. Moartea fetiței e însoțită chiar de un ritual sinistru și grotesc în care actorii apar cu capete supradimensionate de animale care se botează în sânge ca un fel de ridiculizare a vechii spiritualități. 

De-a dreptul bizare sunt și situațiile prin care trece dădaca, interpretată tot de Viola Gábor, după ce e arestată și împing ideea de lipsă de coerență și rațiune a vechii lumi burgheze și a celor care se infectează cu acestea în preajma lor. În fine, personajele lui Vvedenski, se autodistrug din inerție în baza inutilității lor pe lume, iar simbolistica bradului este greu de descifrat în toată această absurditate existențială.

Travestiul lui Viola Gábor este estetic, excepțional integrat în piesă și ridică standardul pentru travesti în teatru. Aparența dădacei cu toporul în mână amintește de costumele și machiajul lui Till Lindemann de la trupa Rammstein, a cărei scenografie de concerte împrumută foarte mult din imaginea muncitorilor de fabrică, o amplifică și o dramatizează. În fapt, scenele muzicale aduc a videoclip de metal industrial și punk rock revoltat care promovează elementele excesive, fetișizante și marginalizate ale societății. Iar cele care nu sunt muzicale dau impresia de inedit și atipic în lumea spectacolelor, de film horror pe scenă.

Piesa, așa cum este prezentată de artiștii de la Cluj, are un aspect aparte; dacă ar fi pozată, fiecare scenă ar fi bună de wallpaper pentru cei mai dubioși și mai puțin dubioși dintre noii. András Urbán îmbină elemente socio-culturale de nișă și le aduce în prim plan, în față celor care cu greu ar putea digera așa ceva, poate din dorința de a șoca sau de a demonstra că teatrul românesc poate realiza sinergii cu diverse alte arte ale spectacolulul. 

 

Piesa o puteți citi în engleză aici.

  

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here