Bright Sunshine In (Un beau soleil interieur) – Farmecul lui Juliette Binoche in conversatiile despre viata de cuplu

0
1262
foto: youtube/trailer

Există şi clişee de care nu ne săturăm cu una, cu două. În filmul Un beau soleil interieur sunt exploatate amuzant şi tandru două dintre ele. Unul este legat de femeia aflată într-o eternă căutare a iubirii, chiar şi la vârsta la care unii i-ar spune că ar cam trebui să se lase de vânat parteneri ideali şi să-şi ia mai degrabă un fidel animăluţ de companie sau o nouă plantă decorativă. Al doilea clişeu este Parisul. Acel Paris al celor veşnic tineri, cu suflet de artist, duplicitate de amanţi lunecoşi (că doar este capitala ţării ce a ridicat amantlâncul la rang de artă sofisticată) şi care invită la o viaţă dezordonată ce păstrează aerul chic-boemo-visător.

Totuşi, în ciuda unor clişee, acest film este salvat de turnura uşor parodică pe care o iau situaţiile tipice unei comedii romantice şi de rolul feminin interpretat de Juliette Binoche, mai caldă şi mai plină de romantism ca niciodată. Filmul pleacă de la un subiect ofertant – rătăcirile amoroase ale unei protagoniste aflate în căutarea sufletului-pereche. Acestui subiect i se adaugă noua tipologie explorată în comediile romantice recente– femeia trecută de 40 de ani. Juliette Binoche joacă rolul femeii-artist, care este în acelaşi timp şi mamă singură. La vârsta la care altele se tem de bătrâneţe ca de un pericol iminent, ea încă se mai simte dezirabilă din punct de vedere erotic. Aşadar, nimic nu pare să o ţină departe de speranţa unei noi relaţii şi de Parisul efervescent al nomazilor afectivi.

Un beau soleil interieur se bazează pe o reţetă care nu prea duce la rateuri. Este acea reţetă ce presupune îmbinarea dintre un subiect atractiv, un oraş ce îndeamnă la un veşnic libertinaj care să condimenteze îndrăzneţ reţeta clasicei comedii romantice şi interpretarea credibilă a unei actriţe versatile precum Juliette Binoche. Totuşi, filmul nu impresionează nici prin originalitate, nici prin desfăşurarea încurcăturilor amoroase. Îi lipseste acea poveste cu tentă cathartică, datorită căreia să te eliberezi de propriile nemulţumiri după ce te iei la harţă cu personajul principal ce se autosabotează, după ce s-a produs mai întâi identificarea cu el. Nu că asta ar fi un minus pentru cei visători, cărora le sunt de ajuns Parisul şi nişte dialoguri despre legături eşuate, infidelităţi, teama de un nou început sau de implicarea afectivă. De fapt, îţi dai seama din primele 20 de minute că filmul a fost realizat special pentru cei ce s-ar pierde ore întregi într-o conversaţie ce reia temele dezbătute în romanele sau eseurile despre iubire, scrise de autorii francezi. De altfel, la baza filmului stă cartea Fragments d’un discours amoureux (A Lover’s Discourse: Fragments), semnată de Roland Barthes.

Pentru cei dornici de a vedea un film cu scene în care o rătăcire amoroasă trebuie să provoace hohote de râs datorită şirului interminabil de încurcături atât de bine exploatate în comediile franţuzeşti, Un beau soleil interior este unul nesatisfăcător. Poate fi considerat obositor de plictisitor de către spectatorii ce se aşteptau la o comedie mult mai spumoasă. Ei nu vor găsi evoluţia spectaculoasă a relaţiei dintre o femeie nonconformistă, de profesie pictoriţă, şi amanţii reprezentând mai toate categoriile sociale bune de exploatat într-o comedie satiric-rafinată despre crizele existenţiale.

Te vei întreba dacă nu cumva regizoarea Claire Denis a vrut să polemizeze subtil cu autorii filmelor de gen, mai ales că a surprins la Cannes printr-un film atipic viziunii ei. Cei obişnuiţi cu alte subiecte în filmele lui Claire Denis vor descoperi un personaj cu nişte rătăciri care nu mai sunt conectate la problemele grave ale societăţii moderne, cum ar fi violenţa produsă de alienare sau de noul colonialism. După filme cu teme grele şi drame (uneori) sufocante, regizoarea a venit pe Croazetă pentru a prezenta un fel de comedie amoroasă. Este o comedie în timpul căreia nu trebuie să râzi în hohote, ci doar să preiei acel contrast irezistibil dintre pofta de viaţă şi debusolarea urmată de gesturi absurde. Juliette Binoche ştie cum să transmită acea tandreţe reconfortantă degajată de instabilitatea unei protagoniste în care se regăsesc multe femei cu deziluzii sentimentale la activ, dar care nu vor să se dea bătute.

Filmul are însă o mare calitate, apreciată de visătorii ce idealizează Parisul. Redă perfect acea o plutire pariziană într-un prezent al căutărilor fără sfârşit. Este un prezent încropit dintr-o succesiune de ieşiri în oraş, devenite nişte tentative mai mult sau mai puţin reuşite de găsire a sufletului-pereche. Astfel, se perindă prin existenţa protagonistei debusolate nişte personaje masculine ce pot alimenta latura comică a filmului. Vei descoperi portretul caricatural al bancherului grandoman, sătul de căsnicia burgheză fadă. Este urmat în galeria nestatornicilor de actorul carismatic, la fel de epuizat de propria căsnicie. În faţa pescăriei cu aspect pitoresc vintage, care aminteşte de farmecul Parisului din fotografii, apare insistent şi vecinul de cartier, mereu curtenitor. Are o expresivitate comică, tipică unui provincial bonom, dar uşor demodat, nimerit în inina Parisului mult prea sofisticat. Acestor personaje li se alătură misteriosul străin cu aer de boem dubios, care agaţă prin cluburi, şi nişte colegi de breaslă, mai mult sau mai puţin însuraţi, cărora li se scurg ochii dupa femeia ce poate, la 40+, să-şi păstreze corpul sexy de la 20.

Nici unul dintre bărbaţii ce-i ies în cale nu reuşeşte să-i ofere protagonistei confortul emoţional de la finalul unei partide de sex. Unii vor juca rolul veşnicului adolescent confuz, alţii de soţi neînţeleşi. Există şi excepţia celui deghizat într-un guru cu puteri ezoterice. Acesta este interpretat savuros de un Gerard Depardieu intrat în rolul celui dornic de a-i oferi alinarea, promiţându-i găsirea unui soare interior, ce alungă umbra îndoielilor şi a confuziilor care nu mai vor să plece.

Un beau soleil interieur se bazează exclusiv pe schimbul de replici dintre personajul feminin şi amanţii care nu staţionează mult. Datorită acestor dialoguri, câştigă la capitolul naturaleţe şi candoare transmisă celor din sală, însă aceste calităţi vor fi apreciate doar de cei ce pot suporta un film în care discuţiile înlocuiesc evenimentele. Naturaleţea şi căldura pe care Juliette Binoche le insuflă personajului feminin asigură acel element indispensabil pentru genul de film ce îmbină comedia dulce-amară şi romantismul: canalul de legătura emoţională dintre spectator şi protagonista sentimentală.

Un beau soleil interieur a fost proiectat în premieră (în România) cu ocazia festivalului Les Films de Cannes a Bucarest.

Citeşte şi Jeune femme (Montparnasse Bienvenue) – Intoarcerea parizienei rătăcitoare

Strange Birds (Droles d’oiseaux) – Din iubire pentru acel Paris pierdut

Femeia inventată – O adori sau o deteşti

Jeune femme (Montparnasse Bienvenue) – Intoarcerea parizienei ratacitoare

Strange Birds (Droles d’oiseaux) – Din iubire pentru acel Paris pierdut

Femeia inventata – O adori sau o detesti

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here