Budapest Noir – Intriga detectivista suculenta plasata in ispititoarele decoruri interbelice

0
1648
foto: Cine Europa

Budapesta anilor ‘30: irezistibilă şi terifiantă. Un oraş devenit o cloacă nazistă, dar şi un oraş al luminilor. Un infern pentru fetele decăzute şi un paradis al vampelor cu stil şi ochi de vulpe şireată, care furnizează subiecte picante pentru gazete. O capitală aflată la răscruce, deopotrivă strălucitoare şi erotic-tenebroasă precum acel Paris nocturn din fotografiile lui Brassai.

Aceast palpitant oraş din filmul Evei Gardos ar putea fi considerat şi ruda estică a Berlinului din amintirile lui Isherwood, un Berlin care, în perioada interbelică, degaja acea efervescenţă sinistru-decadentă menită să inspire un film noir de succes, care îmbină ticăloşia, seducţia, sexul, puterea şi detaliile sordide. Tot de farmecul unui film noir, cât se poate de elegant din punct de vedere vizual, vor avea parte şi cei ce pariază pe Budapest Noir pentru o seară de film reusită.

foto: Cine Europa

Spectatorii vor fi încântaţi mai ales datorită imaginii care aminteşte de atmosfera din filmele clasice, în care detaliile sinistre erau dezvăluite prin lumina prelinsă languros în scenele de interior sau în decorul urban nocturn cu aer interbelic. De altfel, decorul interbelic este impecabil şi credibil reconstituit în Budapest Noir.

Mai bine zis, Budapest Noir are toate ingredientele unui crime thriller stilizat, care va fi apreciat mai ales de cei ce devorează romanele având intrigă detectivistă, răsturnări de stituaţie uluitoare şi acel gen de suspans ce transformă ancheta într-un periplu imprevizibil şi un oraş ispititor într-un labirint ce leagă ancheta unui jurnalist cu fler de planurile murdare din cercurile politice (filmul are la bază romanul omonim scris de Vilmos Kondor). Acţiunea devine şi mai palpitantă datorită unui irezistibil decor de epocă, atât de bine reconstituit, încât nu are nimic din artificialul unei butaforii, dându-ţi impresia că ai păşit în alt timp.

Filmul Budapest Noir este o revizitare inspirată a filmelor vechi care transformau ancheta unei crime într-o parabolă despre legătura omului cu marele oraş care atrage precum un magnet, dar şi perverteşte apoi devorează. Adevăratul personaj central este chiar acest oraş, iar miza nu este găsirea vinovatului, ci deconspirarea subteranelor care sperie, dar şi transformă o metropolă într-o lume ademenitoare, unde totul este posibil dacă vrei să rişti.

foto: Cine Europa

Aşa cum este prezentată în acest film, Budapesta interbelică era mediul perfect pentru scrierea unui roman acaparant sau regizarea unui film poliţist inteligent, care să lege ancheta de schimbările politice inflamabile. Avea de toate: mistere, femei seducătoare, stabilimente clandestin-rafinate, politicieni dependenţi de plăceri vinovate oferite de interlopi, saloane fastuoase, dar şi magherniţe dubioase. Mai avea şi un număr deloc neglijabil de acte brutale, unele ce duceau la personaje sus-puse, pline de secrete murdare, şi un jurnalist perseverent, care mirosea imediat o anchetă muşamalizată de şeful poliţiei special pentru a-l face scăpat pe un om important din înalta societate.

De fapt, un asemenea film nu ar fi avut succes fără un personaj masculin şarmant, inteligent, însă având şi gesturile golanului uns cu toate alifiile, care ştie să fie şi gentleman sensibil cu femeile vulnerabile, dar şi un dur când trebuie să scoată informaţiile preţioase de la scurusurile societăţii. Interpretat de Krisztian Kolovratnik, acest personaj pe nume Zsigmond Gordon este un jurnalist specializat pe articolele despre crime. Are la activ câteva anchete care au detronat autorităţi corupte, ştie cum să-şi facă relaţii pentru a obţine primul informaţiile despre crimele ale căror detalii cresc vânzările gazetelor şi cunoaşte ca nimeni altul dedesubturile oraşului, încât îl poate intimida prin talentul său de a obţine informaţiile de la interlopii temuţi până şi pe şeful poliţiei din Budapesta.

Amintindu-ţi de acei detectivi din filmele americane, siguri pe ei şi aruncând replici inspirate uşor cinice, Gordon spune, la începutul filmului, că le-a văzut pe toate în materie de fapte sordide şi se declară dezamăgit de lipsa de imaginaţie a ucigaşilor, care nu fac decât să repete ce au văzut la predecesori. Însă cazul unei tinere ucise, pe care o întâlnise în ajunul crimei într-o cafenea, unde aceasta încerca să-l ademenească precum o profesionistă, îl scoate pe Gordon din zona securizantă a cinismului.

foto: Cine Europa

Aparent, asasinarea acesteia l-ar fi putut determina să redacteze încă o ştire previzibilă despre o tânără ce ia calea prostituţiei şi care apoi eşuează tragic pe aceeaşi stradă rău famată unde îşi găsesc de obicei sfârşitul nu tocmai onorabil prostituatele Budapestei ce nu au identitate clară şi nici rude care să le ridice cadavrul de la morgă. Doar că tânăra avea un aer distins, emana un rafinament greu de întâlnit la o vânzătoare de placeri ce îşi făcea veacul pe strada unde i-a fost găsit cadavrul.

Cine este misterioasa tânără ucisă? Cum a ajuns acolo? Cine i-a vrut moartea şi de ce i-a dispărut cadavrul de la morgă, chiar de sub ochii legistului? Căutând obsesiv răspunsurile, jurnalistul va deveni un investigator abil, care te va purta prin toată Budapesta interbelică, devenită un decor perfect pentru acele crime thrillere ce includ enigme care leagă asasinarea unei femei ispititoare de intrigile politice ale epocii, mai ales că acţiunea se petrece în anii în care nazismul se răspândea şi în Ungaria.

În paralel cu ancheta se derulează relaţia dintre jurnalist şi o fostă iubită (interpretată captivant de Reka Tenki), revenită din Berlin cu tot cu fotografiile care surprindeau planurile diabolice ale lui Hitler. Fiind o fotografă talentată, iubita jurnalistului i se alătură în anchetă. De fapt, fotografiile şi fotografii joacă un rol important în anchetă. Fotografiile cu tânăra asasinată, surprinsă în ipostaze indecente, devin cheia spre o lume unde corupţia, detaliile picante şi politica se îmbină în secrete compromiţătoare. Aceste fotografii sunt găsite de către Gordon în biroul celui ce ar fi trebuit să conducă ancheta oficială.

Prin rolul acordat fotografiilor în găsirea indiciilor vitale ce duc spre asasin, regizoarea mai introduce un amănunt ce descrie atmosfera unei epoci. Le face astfel pe plac şi celor fascinaţi de nudurile interbelice dedicate femeilor din bordelurile de lux, azi puse în galeria artei fotografice, şi celor pentru care un film noir trebuie să conţină şi detalii picante precum stabilimentul de lux al matroanei care ascunde indicii preţioase cu privile la crima din film.

Budapest Noir îi va aduce în cinematografe mai ales pe nostalgicii dornici de a vedea un film poliţist bun, aşa cum se făcea odată, adică având toate elementele reţetei de succes îmbrăcate într-o formă elegantă, mai ales datorită calităţilor vizuale. Totuşi, ai impresia că mesajul filmului are mai multe conotaţii: una pur cinematografică, sinonimă cu un omagiu adus filmului noir clasic, sau cu parodia foarte subtil construită, îndreptată spre vechile clişee, şi o conotaţie ce vizează ascensiunea extremismului în Europa, care leagă Budapesta din anii ’30 de Budapesta zilelor noastre.

Eva Gardos reuşeşte să îmbine reţeta care îi mulţumeste pe spectatorii pentru care filmul este o altă formă de divertisment, un spectacol cu detalii vizuale ce îi conving să intre în sala de cinema, dar şi pe cei pretenţioşi, care vor fi impresionaţi de modul în care sunt recreate scenele cotidiene. Pasionaţii de artă vor aprecia detaliile ce amintesc de rafinamentul stilizat specific Art Deco şi de primele vile moderniste, a căror simplitate geometriztă şi decoraţiuni interioare anunţau schimbările aduse de arhietcţii avangardişti. Spectatorii vor aprecia readucerea în prezent a eleganţei interbelice fără a da impresia unei imitaţii demne de pictorialele dintr-o revistă fashion mediocră.

Stilul regizoarei, calităţile vizuale, interpretarea actorilor şi construcţia intrigii va atrage toate categoriile de spectatori. Îi va mulţumi atât pe cei ce intră în sala de cinema pentru a vedea un film cu fir narativ antrenant, cu anchete şi enigme, cât şi pe cei pentru care un film cu detectivi, ce aminteşte de farmecul unuia clasic, trebuie să includă şi un mesaj despre latura întunecată a naturii umane, dar care să rămână totuşi în zona unei abordări ironic-nonşalante, asemenea zâmbetului pişicher al personajului masculin ce interpretează verosimil tipologia jurnalistului ce emite concluzii despre marile defecte umane, pe un ton mai degrabă satiric decât grav, aşa cum cere şi genul acesta de film.

Citeşte şi La revedere acolo sus – Escroci inocenţi

La revedere acolo sus (filmul) – Escroci inocenti

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here