Caderea unui sombrero – O revolta si o japoneza cu pisica

0
149

Un faimos umorist american îşi aminteşte de marea lui iubire (pierdută): o japoneză cu părul lung şi întunecat, discretă şi enigmatică în public, dezlănţuită în intimitate. În paralel cu amintirile şi agonia emoţională a umoristului se derulează evenimentele halucinante declanşate imediat după ce un sombrero a căzut de nicăieri tocmai în mijlocul unui orăşel american unde nu se prea întâmpla mare lucru.

Între cele două planuri şi realităţi (a umoristului şi a locuitorilor din orasul unde aterizează un sombrero) încep să se aglomereze reacţii umane în care bizarul devine cât se poate de plauzibil datorită unor trimiteri social-politice rămase actuale şi după zeci de ani de la scrierea acestei cărţi. Datorită stilului şi mai ales interpretărilor multiple oferite de stranietatea ce învăluie anumite pagini, vei spune despre cartea lui Richard Brautigan că poate fi considerată o revelaţie de către fiecare generaţie aflată în căutarea unor poveşti cu substraturi simbolic-suprarealiste.

Aşa cum se întâmplă în cazul romanelor-cult având o structură narativă neconvenţională, Căderea unui sombrero îşi păstrează prospeţimea şi forţa de a uimi orice generaţie viitoare. Brautigan a fost unul dintre autorii inovatori şi reprezentativi pentru generaţia Woodstock, aflată între pofta de libertate prin abandonul în plăceri halucinogene şi luciditatea protestului faţă de război, propaganda naţionalistă şi conformism. La fel ca marii scriitori inovatori, Richard Brautigan a descoperit cele două elemente care pot face dintr-o carte o lectură mereu valabilă: reinterpretarea unor subiecte universale – precum iubirea, obsesia pentru putere, ura scelerată sau întâlnirea nefastă dintre oportunismul politic şi furia maselor înfierbântate – şi devirea acestor subiecte spre o metaforă cu tentă satirică, îmbrăcată în hainele originalităţii, astfel încât povestea să fie ancorată în realitatea fiecărei generaţii în parte.

La început s-ar putea să ţi se pară absurdă ideea de a scrie despre un sombrero capabil să dea naştere unor evenimente neaşteptate într-un orăşel ce băltea în previzibil. Însă pe măsură ce dai paginile, vei realiza că absurdul este noul firesc. În lumea personajelor, aburdul întăreşte de fapt certitudinea legată de eterna reîntoarcere la căderea în iraţional reflectată de urmările incontrolabile şi inflamabile ale unui simplu conflict interpersonal devenit subiect cu miză politică.

Un sombrero căzut din cer provoacă, aprinde vanităţile şi împarte populaţia unui orăşel în două tabere înfuriate până la paroxism. Îl zăreşte primarul, iar doi locuitori – unul homeless, celălalt privilegiat – râvnesc la statutul de fiinţă umană ce a ridicat de jos acest sombrero picat din cer pentru a i-l oferi primarului. Din această competiţie (mută la început) va rezulta un conflict dublat de isteria colectivă. Este genul de conflict stupid, fără miză, însă având reverberaţii naţionale, ce atrag discursuri nerealiste ce imită patriotismul cu iz de grandomanie, încât ai impresia că acţiunea se petrece într-un ţinut locuit de simpatizanţii lui Trump.

Departe de agitaţia provocată de un sombrero un alt personaj trăieşte în discreţia aterizată direct din Japonia. Vei descoperi astfel o alăturare a ritmurilor şi a unor moduri diferite de a exista. Umoristul îndrăgostit de o japoneză înfruntă dramele într-un ritm care exprimă o lentoare plină de senzualitate, pe care nu o găseşti decât la un personaj feminin japonez. I se opune un alt ritm, al emoţiilor care au nevoie să fie strigate, într-un model cultural ostil cu discreţia. Aceste ritmuri puternic reprezentate la nivelul naraţiunii simbolizează două lumi, două realităţi opuse, care odată alăturate provoacă o sabotare a logicii adesea confundate cu nevoia cititorului de a găsi un sens precis, o minimă legătură între evenimente. De fapt, romanul aminteşte de acele filme americane independente, care îmbină genuri şi influenţe într-un mix experimental greu de încadrat, dar care stârneşte voluptatea celui dependent de insolit. Vei regăsi elemente dintr-un thriller cu turnură suprarealistă şi acea stranietate dintr-un roman contemporan japonez.

Asemenea unui regizor neconvenţional din zilele noastre, Brautigan uneşte elemente ce aparţin unor culturi diferite. Nu vrea neapărat să le înşire în legături cu sens, deşi în cartea lui până şi aberantul capătă sens odată analizate simbolurile camuflate în proza experimentală. În schimb, reuşeşte să ofere acea lectură care să incite la discuţii abundente referitoare la descifrarea alegoriei cu substranţă de satiră politică, dezvăluind flerul unui autor înzestrat cu genul acela de imaginaţie profetică, mai ales atunci când pare să nu se ia şi să nu ia nimic în serios. Criza din orăşelul populat de personajele din Căderea unui sombrero şi reacţiile autorităţilor dominate de oportunişti pot fi considerate oglinda venită din trecut pentru a prevesti evenimente istorice din prezentului nostru.

Citeşte şi Trustul patriotismului şi alte groteşti – Comorile Interbelicului avangardist

Trustul patriotismului si alte grotesti – Comorile Interbelicului avangardist

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here