Café Finovo – Săpânța varianta berlineză

0
219

Pe lista filmelor favorite de la Astra Film Festival 2013 se înscrie și documentarul grecului Lefteris Fylaktos, care are un subiect, în aparență, morbid, de vreme ce ne prezintă cimitirul Alter St. Matthäus din Berlin, unde, printre alţii, e îngropat şi Wilhelm Grimm, cel mai tânăr dintre Frații Grimm.

Dar nu este deloc așa, fiindcă în cimitir se aud râsete și muzică, copiii vin aici să se joace, iar adulții, să se plimbe, să se întâlnească sau să bea o cafea și să mănânce o prăjitură la Cafeneaua Finovo (fin și novo) aflată în incinta cimitirului. Prima cafenea de acest tip, Finovo transformă un spațiu închis, rezervat morților, îl deschide și face din el un loc public. Cei vii lasă deoparte teama, se confruntă cu neantul și îl rostesc și rostuiesc, totodată. 

În filmul lui Fylaktos, moartea își pierde din grozăvie, iese din întunericul care sperie și pornește veselă pe aleile cimitirului, zâmbind sau râzând precum viața și, cel mai important, rostindu-se pe sine – un prim pas spre propria îmblânzire. Logosul, precum și toate celelalte înfăptuiri umane, reprezintă singura modalitate de a înfrunta moartea și de a o transcende. Discursul lui Fylaktos, așa cum se aude el prin gura celor care vorbesc, rămași în mare parte ascunși în spatele camerei de filmat (sau nefilmați frontal, ci doar de la distanță), este unul filosofic. El este menit să acopere nimicul și nespusul care sperie îndeobște și face auzită vocea celor vii, prin care morții continuă să trăiască într-un fel – sau chiar să se distreze.

Spațiul îmblânzit al morții arată ca un parc obișnuit, un loc în care copiii și adulții vin să vadă locul de veci al celor dragi sau doar să facă o plimbare. Cimitirul Alter St. Matthäus din Berlin nu mai este un loc al depresiei, el celebrează viața. Logosul se face auzit aici ca poveste, fiindcă așa este și firesc, de vreme ce în acest loc este înmormântat Wilhelm Grimm, care vorbește de dincolo de mormânt și consolează generațiile de după el. 

Soluția cimitirului din Berlin la problema morții este divertismentul, înțeles în sensul lui etimologic – de deturnare, de distragere. Prin activitățile lor, specifice spațiului vital, vizitatorii se sustrag din calea morții, a fricii și a depresiei, distrându-se. Adusă în sfera vieții, moartea este scăldată în lumini blânde, tomnatice. Fylaktos alege bine momentul anului pentru a ține acest discurs vizual asupra morții. Nimic mai potrivit decât toamna aflată la granița dintre viață și moarte. 

În lumina caldă a toamnei, moartea devine o prietenă pe care o scoți la plimbare pe aleile acoperite de frunze. Iar ceea ce se aude din când în când, în timpul discuției cu ea, este un râs plin de viață.

 

Lefteris Fylaktos a regizat și a produs numeroase filme documentare, dar și seriale de televiziune și proiecte video pentru organizații publice, private și internaționale. Din 1997, lucrează pentru ERT (Radioteleviziunea Publică din Grecia). Are o diplomă de masterat în Antropologie Media și Vizuală, obținută la Freie Universität din Berlin. Subiectul acesteia este „Café-Finovo. Geschichten fürs Leben|Stories for Life”. 

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here