In Calabria – Un pitoresc imprevizibil

0
1319

În Calabria este paşaportul spre un ţinut idilic. Acel ţinut în care ieşi din timpul tău cotidian pentru a te bucura de un alt timp, al trândăviei scăldate de soare şi al întâlnirilor cu frumuseţea unui pitoresc la care visează mulţi dintre cei ce se îndreaptă spre Italia meridională. Însă frumuseţea pe care o descoperi alături de personajele din acest roman ţi se arată doar dacă faci parte din categoria aparte a turiştilor ce se transformă în călători după ce se îndepărtează de grupul condus de un ghid şi se aventurează în zone unde găsesc o realitate ascunsă de cei ce alcătuiesc ofertele pentru vacanţa perfectă.

Îndepărtându-te de traseul clasic vei da peste căsuţa lui Claudio Bianchi, situată prea sus pentru americanii care vin să facă plajă şi prea jos pentru nemţii care vin să schieze. Aşadar, un loc mai ferit de turiştii ce dau năvală şi puţin cam departe de locurile incluse în broşurile prin care îţi iau ochii agenţiile. Însă este un loc ideal pentru călătorul nonconformist, ce preferă nişte suveniruri nu întotdeauna la vedere: autenticitatea locală şi fabulosul ascuns în viaţa unei gazde considerate banale, însingurate şi ursuze.

Nu o fi Claudio Bianchi cel mai ospitalier calabrez, şi nici ferma lui un loc bun de fotografiat pentru a te făli odată întors acasă. Pământurile lui adăpostesc în schimb o atracţie mai puţin obişnuită, ţinută ascunsă la început, apoi devenită o pacoste pentru Claudio după ce trezeşte lăcomia unor mafioţi locali, din temuta ‘Ndragheta (varianta calabreză a Cosa Nostra). Atracţia este o licornă ce a tot căutat un loc potrivit pentru puiul ei. Nu te grăbi să tragi concluzii! Peter S. Beagle nu face parte din categoria scriitorilor ce recurg la fantastic într-un mod simplist şi artificial dând dovadă de amatorism când nu ştiu să gestioneze întâlnirea dintre mit şi realitate.

Elementul fantastic este ingenios integrat în realitatea unei regiuni unde frumuseţea dată de pitoresc este invadată de ferocitatea bandelor mafiote. Cu alte cuvinte, vei avea parte de o călătorie aparte, ce implică toate riscurile alegerii unui traseu ce te îndepărtează de zona de confort, însă vei fi răsplatit cu unele dintre cele mai frumoase amintiri, deoarece licorna te va apăra de localnicii dubioşi (şi pe gazda ta, Claudio Bianchi).

Elementul fantastic este descris astfel încât să pară cât se poate de real, într-un mod care îi va înduioşa pe iubitorii de cai. Dacă nu ar fi apărut licorna, romanul ar fi devenit o banală poveste cu iz de melodramă ce ţine cont de la faima sângeroasă a Sudului, în special a Calabriei (considerate un paradis pentru turişti, însă un cuib de criminali de către oamenii cinstiţi ai locului, abandonaţi de autorităţi şi terorizaţi de clanurile mafiote). Ai fi citit o poveste ca toate celelalte despe un taciturn ursuz care s-a retras din viaţa socială după o căsnicie terminată cu o traumă, dar căruia i se mai dă încă o şansă de a se reapropia de semeni printr-o iubire târzie. Şansa vine odată cu apariţia la ferma sa dărăpănată a unei localnice cu douăzeci de ani mai tânără, nimeni alta decât sora poştaşului (singurul prieten al protagonistului).

Apariţia licornei are două efecte benefice asupra poveştii. În primul rând îi conferă suspansul şi doza de imprevizibil asociate unui thriller ce te ţine cu sufletul la gură, deoarece stârneşte curiozitatea mafioţilor din Calabria. În al doilea rând luminează prin trimiteri la mit şi puritate acea realitate sumbră din satele calabreze dominate de ‘Ndragheta. Ireala apariţie a licornei îţi dezvăluie o imagine cât se poate de realistă a Sudului, definită prin contrastul dintre frumuseţea delicată, cruzimea şi apucăturile grosolane promovate de un cod al fărădelegii într-o lume cu valori inversate.

Ferma lui Claudio Bianchi este o oază de linişte, un paradis nealterat de timp, în ciuda absenţei a ceea ce se numeşte confortul modern. Desprinsă parcă din secolul al XIX-lea, când au început să fie confirmate primele încrengături interlope din Calabria, viaţa lui Claudio Bianchi te impresionează printr-un amestec de candoare, ironie meridională, compasiune pentru necuvântătoare şi licărul sensibilităţii poetice. Pe cât de insuportabil le-ar putea părea consătenilor mai guralivi, pe atât de simpatic li se va părea cititorilor impresionaţi de bunătatea lui şi de talentul de a stoarce versuri ce glorifică frumuseţea vieţii chiar şi dintr-o existenţă cu multe răni.

Te vor emoţiona pasajele în care vei afla ca protagonistul le recită poezii prietenilor săi – câinele Garibaldi, văcuţele cu nume de cucoane şi ţapul Cherubino, dar mai ales cele în care hrăneşte licorna apărută de nicăieri în via lui pentru a găsi un loc sigur unde să nască. Acest om scump la vorbă, dezobişnuit cu prezenţele umane care să-i aline suferinţele, este de fapt blândeţea întruchipată. O ştiu cel mai bine licorna şi căprioarele pe care le hrăneşte pentru a le mulţumi că îi lasă culturile în pace. În curând va afla şi îndrăzneaţa Giovanna, o tânără cu aer de ştrengăriţă isteaţă. Ea ajunge să se îndrăgostească de el după ce îl vede ajutând licornă să aducă pe lume puiul de unicorn.

Existenţa lui Claudio este alinată de licornă şi de Giovanna, însă ameninţată de mafioţii ce îi vor ferma pentru a pune mâna pe familia de unicorni adăpostită de el, pe care să o transforme într-un trofeu rar. Apariţia mafioţilor fără scrupule va devia povestea de iubire târzie spre un thriller cu deznodământ suprarealist datorită acestei licorne.

Turnura pe care o ia povestea lui Claudio îţi aminteşte de filmele actuale ce îmbină legendele cu thrillerul ori de povestirile unor autori italieni contemporani dornici de a reinterpreta miturile şi basmele italiene pentru a denunţa marasmul în care sunt obligaţi să trăiască oamenii cinstiţi din sudul Italiei, sufocat de teroare şi corupţie. Teroarea nu răzbeşte în acest roman (deşi la un moment dat îi simţi apăsarea în câteva pagini), deoarece Peter S. Beagle nu vrea să alunge mirificul ce însoţeşte fabulosul refugiat pe lângă ferma lui Claudio Bianchi odată cu apariţia licornei.

Cei îndrăgostiţi de stilul lui Beagle datorită romanului Ultima licornă, ce i-a adus faima internaţională, vor aprecia şi de data aceasta modul în care a infiltrat elementul fantastic în lumea cititorului actual. Realul plonjează fresc în lumea fantastică asociată basmului, fără a-ţi da impresia că există o ruptură bruscă între cele două planuri, ci doar o continuitate. Fantasticul din romanul În Calabria are două roluri: de a împiedica generalizarea ce întăreşte mitul Sudului troglodit şi brutal, unde toţi abia aşteaptă să devină complicii răului, şi de a-ţi dă impresia că te întorci într-o epocă a inocenţei pierdute, a peisajelor de legendă neprofanate de intenţiile malefice.

În Calabria este o carte pe care o vei aşeza pe raftul celor speciale, datorită mesajului umanist, scriiturii simpatice în care duioşia capătă un ton pişicher, asociat umorului şi oralităţii meridionale, şi mai ales datorită încrederii pe care ţi-o dă în posibilitatea unor noi începuturi. Povestea lui Claudio Bianchi poate fi considerată o alegorie a regenerării într-un loc unde răul dă târcoale, dar unde bunătatea este răsplătită prin miraculosul ce readuce mitul în prezent. Intervenţia fabulosului eliberează personajele romanului de condiţia de victime ale unui spaţiu acaparat de rău.

Citeşte şi Munţii Înalţi ai Portugaliei – Locul alinărilor ciudate şi al nostalgiei suprarealiste

Sicilian Ghost Story – Mafioţii, prima iubire şi teroarea ascunsă în detaliile frumoase

Pop Aye – Elefantul, cel mai bun prieten al omului trist

Muntii Inalti ai Portugaliei – Locul alinarilor ciudate si al nostalgiei suprarealiste

Sicilian Ghost Story – Mafiotii, prima iubire si teroarea ascunsa in detaliile frumoase

Pop Aye – Elefantul, cel mai bun prieten al omului trist

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here