Calator prin Europa – Paris, Londra, Florenta, Zurich, Roma, Berlin, vizitate de autorul romanului “Ghepardul”

0
673

Giuseppe Tomasi di Lampedusa a lăsat în urma lui mai mult decât nişte scrisori picturale despre Europa urbană din perioada interbelică. Dincolo de monumente istorice, artere-furnicar, expoziţii de artă, cluburi exclusiviste londoneze sau ospăţuri scoţiene ce trădează apetitul demn de un veritabil sicilian, vei da peste o reflecţie caustică, precum o satiră, asupra diferenţelor culturale.

Europa celui ce avea să scrie peste ani unul dintre cele mai bune romane italiene era fragmentată de abisuri greu de trecut. Existenţa lor dezvăluia nişte contraste imposibil de conciliat. Erau contrastul dintre eleganţa aristocraţiei anglo-saxone şi comedia umană cu iz provincial din saloanele decrepitei nobilimi meridionale prinse în conflictul dintre plebeii de stânga şi adepţii fascismului susţinut şi de o parte dintre aristocraţii palermitani ce se temeau de confiscarea averilor şi aşa roase de prea multe datorii şi cheltuieli nesăbuite, dintre monumentalismul conservator din artele plastice şi inovaţiile stilului decorativ, dintre metropola cosmopolită înţesată de chipurile pierzaniei şi ale tristeţii şi boemia senină a oraşelor precum exuberantul Paris. Peste toate aceste observaţii legate de o Europă scindată presară o luciditate ironică necruţătoare revărsată asupra Siciliei natale dojenite fără menajamente şi o viziune deloc uşor de înghiţit sau corectă, în ochii unui cititor actual, asupra lui Mussolini, pe care îl vede drept un salvator, un binefăcător, un luptător împotriva bolşevismului şi un apărător al vechii orânduiri aristocrate din Sud.

Ludic, plin de umorul exploziv al meridionalului ce se înfruptă sarcastic din tot ce au marile oraşe europene de oferit şi un cusurgiu plin de rafinament când observă defectele unor civilizaţii zguduite de contradicţii şi crize sociale, Lampedusa evită acel ton melancolic al introspectivului ce devine martorul de la zenitul unor vechi modele şubrezite de Primul Război Mondial. Fiecare pagină este un vârtej de replici epistolare pline de efervescenţa unei autoironii, adresate rubedeniilor din Sicilia, prin care le înfaţişează, cu acele necruţătoare observaţii pişcătoare, îndreptate mai întâi împotriva ţinutului natal, frumuseţile unei Europe civilizate, străbătute între anii 1925-1930. Plimbările prin oraşele scoţiene împânzite de spiritul goticului de un mistic fantasmagoric, descrierea periplului londonez prin luxuriantele fraze picturale străbătute de tonul caustic îndreptat spre aristocraţia siciliană înţepenită în provincialism par mai degrabă nişte schiţe şi au consistenţa unui hibrid între proză şi memorialistică, apreciat de cei ce l-au redescoperit pe Lampedusa prin volumul Sirena şi alte povestiri.

Încă de la primele pagini îţi dai seama că stilul epistolar preferat de Lampedusa nu este decât un pretext pentru a-şi expune opiniile privitoare la societatea siciliană şi la destinul culturii europene, doar că preferă o bonomie înţepătoare în locul unui discurs introspectiv mohorât. Europa occidentală străbătuta de el nu este farmecul unui road trip cu privelişti memorabile (în ciuda unor ceruri în culorile lui Turner), personaje pitoreşti născătoare de anecdote sau de mult-aşteptatele descrieri subiective ale oprelelor de artă iconice. Călător prin Europa nu este o lectură pentru cei care vor să vadă o lume prin ochii unui erudit, ci să înţeleagă mai bine modul în care acesta îşi reprezintă lumea plecând de la formele pe care le iau cele văzute când sunt prelucrate de mintea plină de credinţe personale referitoare la realitatea subiectivă fixată într-o anumită epocă. Nu impresiile vizuale sunt scopul, ci trăirile şi gândurile proiectate asupra lor, care îl transformă pe scriitorul italian într-un etalon al aristocratului meridional confruntat, în timpul unei călătorii îndelungate, cu altă cultură, în care normele, ritualurile sociale, reprezentările artistice, ascensiunea economică sau relaţia cu trecutul îl pot face să se îndoiască de validitatea propriilor modele.

Tocmai importanţa acordată scenelor în care prezintă interacţiunile umane asemenea unui ceremonial îţi oferă o imagine vie asupra diferenţelor culturale din Europa interbelică, aşa cum erau percepute de un aristocrat venit dintr-o lume împotmolită în tradiţii pe care imaginea spectacolul uman rafinat din Londra le poate face să pară un obstacol în calea progresului. Lampedusa nu este un ghid al cititorului, nici un simplu observator, ci un veritabil actor care, prin scenele în care interacţionează cu semenii de pe alte meleaguri, captează diversitatea ritualurilor ce pot decide reuşita unui dialog, dincolo de cuvinte. La un moment dat ai impresia că te găseşti într-un muzeu al ceremonialului social, în care înveţi cum să abordezi problema evaluării unor porţelanuri de Sevres chiar cu unul dintre iniţiaţii din lumea galeriilor londoneze, cum este reprezentată verbal ierarhia în cel mai mare templu exclusivist din Palermo-Clubul Bellini, cum să împaci pasiunea pentru o tânără cu eticheta discreţiei recomandate la un eveniment cu ştaif de la Paris, cum oferă majestatea britanică nişte gratificaţii unui prinţ african loial colonialimsmului sau cum să îmbrăţişezi (dacă te-ai întoarce în timp) minunile tehnologiei în primele săli de cinema unde pătrunde sonorul sau în Berlinul cucerit de un aparat de radio, un Berlin în care Lampedusa vede aceeaşi vietate urbană expansivă şi devoratoare imaginată de Lang în filmul Metropolis.

Dincolo de imaginea unei Europe văzute de un sicilian ce devine în acelaşi timp martorul unei nobilimi meridionale ce-şi pierdea încet, încet, strălucirea, vei găsi un autoportret involuntar deloc măgulitor, demitizant chiar. Deşi a revoluţionat romanul italian prin capodopera Ghepardul, Giuseppe Tomasi di Lampedusa îţi va părea, în unele scrisori, un nobil snob închistat în vechile modele culturale. Preferă un Paris cu farmec provincial şi faţade împodobite, cu cuconiţe gureşe şi răutăcioase, cu prăvălii inspirate, nicidecum cosmopolita mască pestriţă din Montmartre. Trece indiferent pe lângă un templu al teatrului de avangardă parizian fără a simţi fiorii pelerinului boem ce s-a autoeducat citind manifestul suprarealist, eseuri despre Cubism sau Dadaism. În deceniul marii explozii avangardiste, scriitorul admiră, atunci când vizitează Tate Gallery, un Degas în locul unui pictor modern şi nişte compoziţii semnate de Sargent şi redate într-o descriere caricaturală dincolo de care poţi găsi nişte germeni ai antisemitismului când Lampedusa este gata să dea de pământ cu burghezii Wertheimer, imortalizaţi într-o serie de portrete în care el vede nişte plăvani arivişti ce miros a ghetouri şi au nişte odrasle ale căror fizionomii trădează, în ochii lui, numai vicii şi ratări.

Desprins de grandoarea monumentalistă a unei personalităţi, Lampedusa din scrierile epistolare este mai degrabă un personaj cu lumini şi umbre, ce te atrage prin umorul savuros prin care oferă vitalitate impresiilor, trimiterilor cu subînţeles la operele lui Shakespeare şi la clasicii occidentali, dar te şi descumpăneşte atunci când îşi arată dispreţul faţă de evrei, prin referinţe cinice la discriminarea lor şi prin descrieri caricaturale asemănătoare celor pe care naziştii aveau să le folosească în timpul propagandei. Este un Lampedusa între Shakespeare şi Mussolini, cât se poate de asumat, şi care, printr-o prelucrare epistolară a percepţiei sale referitoare la Europa interbelică, poate deveni un punct de plecare pentru discuţiile despre transformările şi tensiunile unei perioade ce a despărţit cele două mari traume prin care a trecut omenirea în secolul trecut. Punând cap la cap reflecţiile despre decăderea aristocraţiei meridionale, rândurile despre modul în care erau percepuţi burghezii evrei şi povestea unor latifundiari din Pisoiaşii orbi (din volumul Sirena şi alte poestiri) aflaţi în plină ascensiune într-o Sicilie care începea să resimtă efectele scindării, poţi avea o imagine mai clară a modului în care schimbările de la nivelul ierarhiei sociale au putut alimenta extremismul politic.

Calatorie prin Europa - copertaEditura Humanitas, 2016

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here