Caragiale despre români și românisme

0
2196

Ion Luca Caragiale vorbește în multe citate cu același umor și aceeași claritate despre România de acum:

Ion Luca Caragiale despre europenizarea României:

Am ascultat "Pe-al nostru steag e scris unire!" Asta-i! Asta-i! Asta-mi place! Bravos, băieţi! Asta-i adevărată, şi nu "Deşteaptă-te, române!" Aia-i tânguitoare, mă, şi noi am plâns destul până acuma. Mă, de-acum să nu mai cântaţi pe ţăran cu plete lungi şi cu fluierul de cioban la buze. Azi fluieră trenul. Să-i faceţi pe ţărani un popor european.

 

Despre agape populare oferite de politicieni, Ion Luca Caragiale în nuvela Boborul:

Prezidentul a plecat, luând cu dânsul pe Stan Popescu, poliţaiul… Încet-încet, cu ultimii cârnaţi, cu ultimele fleici şi oale, se strecură şi poporul martir… Probabil cheltuiala frugalei gustări populare rămase să fie trecută în viitorul buget al Republicei.

 

Trăiască moftul român:

În genere, naţiile mari au câte un dar sau vreo meteahnă specifică: englezii au spleenul, ruşii – nihilismul, francezii – l'engouement, spaniolii – morga, italienii – vendetta etc.; românii au Moftul! Trăiască dar Moftul român!

 

Despre economia româneascăNae Caţavencu în O scrisoare pierdută:

Industria română este admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire.

 

Ion Luca Caragiale despre corupție în Moftul român:

Eu: Trebuie să mărturisim, cu toată părerea de rău, că în administraţie… uneori se fură foarte des.
Un optimist rămas în slujbă (zâmbind foarte blajin): Mofturi!

 

Despre vampiriPristanda în O scrisoare pierdută:

Curat caraghioz!… Pardon, să iertaţi, coane Fănică, că întreb: bampir… ce-i aia, bampir?

 

Despre știri din mass media românească, Ion Luca Caragiale în revista umoristică Moftul Român:

Eu: Ce mai spun gazetele, nene?
Nenea: Mofturi!

 

Din nou despre mass media românească:

Luaţi o jumătate de afirmare a unui ziar opozant şi amestecaţi-o bine cu jumătate de dezminţire a unuia guvernamental – iată o reţetă adeseori bună pentru a afla adevărul.

 

Despre polițiștiPristanda în O scrisoare pierdută: 

Cum vă spuneam coane Fănică (se apropie), aseară, aţipisem niţel după masă, precum e misia noastră, că acuma dumneavoastră ştiţi că bietul poliţai n-are şi el ceas de mâncare, de băutură, de culcare, de sculare, ca tot creştinul…

 

Despre dragoste și mofturi, în Moftul român:

Un june cu revolverul în mână: Acriviţo! dacă nu mă iubeşti, mă omor!
D-ra Acriviţa (făcând două gropiţe asasine în obraji): Mofturi! 

 

Despre sensuri românești, Brânzovenescu în O scrisoare pierdută:

Nu pricepi, neică Zahario, vorba noastră? Adică "noi", partidul nostru, pentru cine votăm noi, pentru cine lucrăm noi? Noi încă nu ştim…

 

Despre politică, în Cânuță om sucit:

Multe şi de toate a încercat el în viaţa lui, ca să şi-o poată cârpi de azi pe mâine. A făcut, fiindcă şi el era român, a făcut şi politică […]

 

Despre neamul românesc:

Să nu ne mai facem inimă rea şi spaimă gândindu-ne că lumea românească ar fi mai stricată decât altele. Nu; neamul acesta nu e un neam stricat; e numai nefăcut încă, nu e până-acuma dospit cumsecade.

 

Ion Luca Caragiale despre standardul de viață al românilor:

Eu nu mă pot gândi sus când umblu cu picioarele goale pe coji de nuci. Viaţa banală a mea, a noastră, a tuturor românilor, iată ce mă interesează, iată ce-mi atrage irezistibil atenţia. Ferice de cei ce pot să gândească sus, nesimţind pe ce calcă jos! Ferice de ei! Groase tălpi trebuie să aibă.

 

Caragiale despre etosul românesc, în schița Monopol…

Olecuţă! diminutivul acesta îmi pare un categoric superlativ.

 

Ion Luca Caragiale cu ironie:

În secolul nostru s-a născut şi s-a sfârşit un stat foarte interesant, pe care nu-i este permis unui istoric conştiincios să-l piarză din vedere. Voi să vorbesc despre Republica de la Ploeşti, un stat care, deşi a durat numai vreo cinsprezece ore, a marcat desigur o pagină celebră în istoria contemporană.

 

Despre gustul puterii, Trahanache în O scrisoare pierdută:

Nu pot să las prezidenţia… să aibă puţintică răbdare.

 

Mofturi…:

Un cerşetor degerat: Fă-ţi pomană! Mor de foame!
Un domn cu bundă: Mofturi!

 

Definiția moftangioaicăi:

Moftangioaica română vorbeşte româneşte numai avec les domestiques, încolo franţuzeşte – acu ia lecţii de limba engleză. În fiecare zi, moftangioaica răstoarnă prăvălii întregi, de la raftul de sus până la cel de jos, căutând eşantiioane şi negăsind, malheureusement, niciodată ce-i trebuie. Bogată ca şi săracă, adeseori i se-ntâmplă din distracţie, când se uită negustorul în altă parte, să-i scape ceva în manşon sau sub rotondă. Moftangioaica îşi opreşte totdeuna cupeul d-a curmezişul stradei. Pentru dânsa sunt numai două oraşe în care poate trăi cineva: Paris et Bukarest!

 

Caragiale despre opinii:

Opiniile sunt libere, dar nu şi obligatorii.

 

Amator versus artist:

Amatorul lucrează de plăcere morală şi ce produce îi face întotdeauna plăcere; artistul lucrează de nevoie intelectuală şi foarte rar îi place ce face…

 

Despre talent și vanitate:

Talentul este puterea de expresivitate ce o au îndeosebi unii, pe lângă iritabilitatea pe care o au toţi.

Pentru un român care ştie citi, cel mai greu lucru e să nu scrie.

 

Virtuți românești:

În România, linguşirea şi hoţia sunt virtuţi.

 

Condițiile necesare unei prese bune:

Cinste şi gramatică, acestea sunt cele dintâi condiţii ale unei prese bune.

 

Cațavencu despre progres în O scrisoare pierdută:

Caţavencu (foarte ameţit, împleticindu-se-n limbă, dar tot îngrăşându-şi silabele): Fraţilor! (toţi se-ntorc şi-l ascultă.) După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat! Ce eram acuma câtva timp înainte de Crimeea? Am luptat şi am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! Ieri bigotismul, azi liber-pansismul! Ieri întristarea, azi veselia!… Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituţional!

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here