Carnaval – Povestile marelui Oras

0
1241

Carnaval este un roman cuceritor pentru un dependent de lectură. Nu numai datorită personajului central, un taximetrist care abia mai are loc în apartamentul său din cauza sutelor de volume, ci şi talentului de povestitor erudit al acestuia. Prin vocea personajului său, Rawi Hage te aruncă într-o mare de poveşti ameţitoare, unele candid-melancolice ori sentimental-carnavaleşti precum un film de Fellini, altele demne de un realism urban cinic.

Taximetristul poreclit Muscă ar putea să scrie el însuşi o carte. Are o cultură vastă, un spirit de observaţie incisiv, dublat de umorul spiritual, de apetitul pentru reflecţie şi de compasiunea pentru umanitate. Clienţii lui alcătuiesc o bibliotecă vie. Fiecare lasă urme în memoria, dar mai ales în conştiinţa lui Muscă. Unii îi rămân aproape, alţii sunt apariţii trecătoare ce se dizolvă în metropola nocturnă, având însă poveşti de viaţă fabuloase, cât pentru zeci de curse prin oraşul devorator, cuprins de febra carnavalului.

Celor obişnuiţi cu portretul caricatural făcut taximetriştilor din Bucureşti de clienţii nemulţumiţi, Muscă li se va părea un personaj neverosimil. Imaginea unui taximetrist cu sute de lecturi la activ, care face trimiteri la marile civilizaţii şi meditează asupra naturii umane, li se va părea la fel de îndepărtată de adevăr precum un tablou suprarealist. Însă Muscă este el însuşi un personaj aparte. Nu doar pasiunea lui îl face diferit de mulţi dintre colegii săi. Suprarealismul îl urmăreste încă din copilăria petrecută în mijlocul unei trupe de circ, învăţându-l să fie cât se poate de flexibil în construirea şi mai ales reconstruirea percepţiei asupra sensului vieţii şi a naturii umane.

Muscă ar fi fost candidatul ideal pentru genul de roman cât se poate de realist, dedicat marginalilor inocenţi, care vor să reziste în faţa tentaţiei de a deveni brute pentru a supravieţui. El a pierdut încă din copilărie persoanele dragi, a cunoscut lipsurile şi toate incertitudinile statutului de orfan şi a fost crescut de cei pe care majoritatea îi consideră nişte excentrici neadaptaţi, buni pentru a fi închişi în cabinetul de curiozităţi. Doar că Rawi Hage preferă un realism al marilor oraşe îmbibat de fabulos.

Fabulosul este omniprezent în viaţa lui Muscă, dar nu îl face mai puţin lucid. El este cât se poate de ancorat în realitatea din jur. Paradoxal, apetitul pentru istoriile fabuloase îl ajută să înţeleagă mult mai bine substraturile evenimentelor cotidiene, pe care alţii le-ar lăsa pur şi simplu să treacă neobservate.

Încă de la începutul vieţii Muscă a fost prins între mit şi realitate, iar această oscilaţie se reflectă şi în povestea întâlnirii dintre părinţii săi. Mama lui Muscă îşi câştiga existenţa legănându-se atârnată de nişte frânghii la circ. Tatăl lui era un negustor ce ştia tainele covoarelor zburătoare. După ce tatăl a pleacat, mama lui a murit, iar Muscă a fost crescut de o femeie inimoasă de la circ. Alături de ea a traversat multe ţinuturi şi a cunoscut o altă lume, care l-a învăţat să convieţuiască înţelept cu neobişnuitul, cu bizarul.

Tot sub influenţa bizarului şi a pestriţului se află şi evenimentele relatate în această carte. Vei urmări peripeţiile taximetristului pasionat de citit, în perioada în care metropola pe care o traversează în lung şi-n lat este cuprinsă de exuberanţa carnavalului anual, care atrage mii de turişti şi negustori obsedaţi de căpătuială.

Carnavalul ia forma unei alegorii a umanităţii, în mintea personajului. Clienţii din prezentul invadat de măşti şi de ţinute stridente cheamă amintiri din trecut sau invită la observaţii despre mersul istoriei, despre învinşi, cueritori, libertine, fanatici, orientali şi occidentali, privilegiaţi şi imigranţi respinşi.

Metropola cuprinsă de euforia carnavalului nu îţi este menţionată printr-un nume, deşi anumite indicii te fac să te gândeşti la anumite oraşe celebre. Această atitudine evazivă a lui Rawi Hage faţă de spaţiu şi timp îl face pe cititor să se simtă asemenea unui călător ajuns într-un Babilon atemporal, unde sunt amestecate destine, curtezane, dealeri de placeri interzise, fiinţe efemere, căutători de averi, decadenţi şi inocenţi deveniţi victimele propriilor utopii.

Oraşul care vibrează pe ritmurile carnavalului devine simbolul omenirii, nu doar din prezent, ci din toate timpurile. Muscă se imaginează navigând pe apele învolburate ale marii umanităţi, se lasă absorbit de ea, o povesteşte, o plânge, o iubeşte, o priveşte cu toleranţă şi o captează însetat, asemenea unui mare scriitor. Fiecare client aruncat de carnaval pe bancheta din spate a taxiului său îl inspiră să facă noi trimiteri simbolice spre marile civilizaţii, spre eterna reîntoarcere a seducătorului amestec dintre plăcere, vanitate, zădărnicie şi nevoia de iubire.

Carnavalul are un dublu efect asupra conştiinţei lui Muscă. Îl face să fie cât se poate de ancorat într-un prezent ce îi permite câştigarea pâinii prin tenacitate, dar îl şi aruncă într-un trecut colectiv, devenit un şuvoi abundent de poveşti. De fapt, întregul roman îţi dă impresia că aluneci dintr-o poveste în alta, una mai atrăgătoare şi răvăşitoare decât cealaltă, că te rătăceşti într-o spirală a destinelor tumultuoase, aşa cum îi plac oricărui devorator de poveşti.

Printre aceste poveşti, Musca strecoară, spre deliciul celor pasionaţi de lectură, multe trimiteri spre marea literatură, istorie sau arta subversivă a celor ce preferă să emită observaţii profunde făcând apel la efervescenţa plăcerilor lumeşti, care, sub pretextul luării în derâdere a tuturor lucrurilor sfinte, invită de fapt la sanctificarea libertăţii de a te bucura de minunatul haos îmbrăţişat cu atâta entuziasm ludic şi liric de Muscă. El devine astfel un inamic al celor ce vor să domolească tocmai acest entuziasm în faţa marelui Carnaval în care se transformă umanitatea ajunsă într-un mare oraş.

Citeşte şi 6 filme care te invita la o hoinăreală prin oraş

6 filme actuale care te invita la o hoinareala prin oras

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here