Ce mi-a soptit o vrabiuta, de Biz Stone- cofondator Twitter – Confesiunile unei minti creative

0
236

Care e primul lucru pe care îl faceți dimineața când vă treziți? Dacă sunteți ca mine, vă verificați telefonul sau deschideți laptopul. Nici măcar nu mai gândesc, e un reflex. Și dacă internetul nu merge, sau bateria telefonului a murit, mă panichez de parcă peste noapte s-a anunțat că un meteorit se îndreaptă spre București, toată lumea a aflat, au plecat spre buncăr, au închis ușa și acum o să fiu incinerat ca un bou, pentru că am uitat să îmi încarc telefonul sau un fir, undeva, s-a desprins din mufă.

De obicei, chiar înainte de a da foc la casă, pentru că și-așa totul o să se termine, măcar să mă distrez un pic înainte, și a o lua la fugă prin orașul părăsit, în căutare de magazine pe care să le jefuiesc, clinchetul internetului funcțional se aude. Pun joc maceta și îmi verific mailurile.

 

Poate că am exagerat un pic, dar nu cu foarte mult. Numai să ne gândim la pierderea minților adusă de orice anunț al Apple. E aproape un fenomen religios. Credincioșii se încolonează în fața templelor aseptice și frumos strălucitoare, așteptând revelația venită de la cel de Sus al Apple, pe vremuri Jobs, acum Tim Cook. Nu contează ce este, căci, orbește, toți își aruncă banii pe proaspăta porcărie tehnologică, perfect identică cu porcăria tehnologică de anul trecut, dar un pic mai mare și parcă un pic şi mai pătată de lacrimile chinezilor plătiți mizer să le asambleze. De data asta au lansat și un ceas. Orgasmul umanității s-a auzit de pe lună.

 

Din nou, poate că am exagerat pe ici pe colo. Ce vreau să spun este că tehnologia joacă în acest moment un rol imens în existența noastră, asta venind cu avantaje și dezavantaje. Să luăm ca exemplu Twitter, compania cofondată de Biz Stone, autorul cărții Ce mi-a șoptit o vrăbiuță, apărută de curând la Editura Publica. Nimeni nu poate nega utilitatea acestei platforme pentru oamenii care au participat la protestele din Moldova, Iran, Yemen, la Primăvara Arabă, pentru chinezii care o utilizează, deși ea este interzisă de guvern, pentru a discuta despre abuzurile autorităților sau pentru jurnaliști și oameni obișnuți ce reușesc să primească și să distribuie în timp real știri din întreaga lume, oferite de martori oculari, ce nici măcar în timpul cutremelor din San Francisco, de exemplu, nu se pot abține să trimită un #măscutur în eter.

 

Dar şi dezavantajele sunt majore. În carte, Biz Stone, care avea în fișa postului la Twitter să fie idealist și împăciuitor, insistă cu ideea că toți oamenii sunt inerent buni și dacă le dai un instrument de comunicare în masă, ce le permite să se organizeze și să disipeze informații instantaneu de oriunde de pe planetă, cu toții îl vor folosi să schimbe lumea în mai bine sau măcar îl vor utiliza inofensiv schimbând rețete de brioșe și invitații la concerte plictisitoare între ei. Greșit. Și cred că a realizat și el asta, dar îl înțeleg de ce a ținut să-și vorbească de bine copilul și nu să îl închidă din când în când în debara pentru că se comportă ca un monstru psihopat.

 

Când am crescut eu, termenul de cyberbully nici măcar nu exista. Acum hoarde de bătăuși virtuali se ocupă cu a teroriza și degrada copii 24/7. Că tot am vorbit de terorizat, Isis, noul BauBau întunecat al planetei folosește Twitter să își propage mesajul de ură, dezbinare și întoarcere în evul mediu cu o eficacitate înspăimântătoare. Și să nu uităm de troli.

 

Caroline Criado-Perez, o jurnalistă frealancer și deținătoarea unui blog pe probleme de drepturilor femeilor, a militat pentru punerea pe fața bacnotei de 10 lire sterline a chipului lui Jane Austen. Dar în loc să primească felicitări, a primit zeci de amenințări cu violul de la diferite persoane via Twitter. Și în nici un caz nu e singura care a trecut prin așa ceva.

 

Cei care fac asta sunt lași, probabil locuitori ai colțurilor întunecate din beciurile caselor părinților, ce nu i-au iubit când erau copii, și care în spatele aparentei anonimități a internetului se manifestă cu o cruzime verbală demnă de un sadic feroce.

 

Biz Stone scrie o autobiografie jumătate The Social Network, dar fără gemeni ciudați, și jumătate ghid de self-help/self-others pentru antreprenori. De la podeaua pe care a dormit în primii ani de antreprenoriat, constanta anxietate a sărăciei și nesiguranța dată de faptul că a renunțat la colegiu, Biz se ridică rapid pe scara socială prin ambiție, tupeu și capacitatea de a lega prietenii utile și de durată. Aflat la o înălțime confortabilă începe să se implice în acțiuni caritabile și aduce cultura altruismului inclusiv în corporațiile prin care trece: Blogger, Google, Twitter, Jelly.

 

Un tocilar desăvârșit, ce își găsește nesfârșite surse de inspirație pentru proiectele sale în Star Trek, dar și un non-conformist, atunci când regulile i se par absurde și nedrepte. Biz navighează lumea corporatistă detestând că are de a face cu directori, consilii de administrație sau listări la bursă, chiar dacă toate acestea l-au făcut unul dintre cei mai bogați oameni de pe planetă, dar l-au și costat prieteni, pe care a trebuit să-i abandoneze în luptele din interiorul sălilor de ședință. Este mult mai interesat de umanizarea tehnologiei, de păstrarea Twitterului neutru, nu este de acord ca acesta să devină un instrument politic în nici un fel și de binele filantropic pe care platforma de microblogging îl poate face. Un sfert de carte este dedicată activității sale în sprijinirea luptei împotriva SIDA, a unei fundații ce se zbate pentru uniformizarea accesului la apa potabilă pe planetă și a unei organizații ce sprijină școlile americane cu micro-donații.

 

De asemenea dacă sunteți pasionat de tehnologie și de poveștile din spatele programelor pe care le folosiți, de la programarea lor până la logoul păsărelei albastre sau a balenei eșuate, o să vă bucurați să auziți ca Biz Stone dă din laborator fără nici o reținere.

 

O să închei cu ce mi-a atras atenția la această carte. În general, autobiografia unui nou îmbogățit din Silicon Valley ar fi la limita de jos a teancului de cărți ce așteaptă să fie citite și recenzate, dar pentru prima oară, după multă vreme, un citat de pe o copertă 4 chiar a funcționat în a-mi trezi interesul. Stephen Colbert, pe care dacă nu-l urmăriți ar trebui să vă fie rușine, o laudă pe drept, spunând: Biz Stone împărtășește toate secretele succesului pe care le-a descoperit de-a lungul timpului. I-am recomandat să nu facă asta. Dacă nu te simți inspirat și îmbogățit de această carte, înseamnă că nu ai citit-o. 

 

Puteți să o cumpărați de aici, Editura Publica

  

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here