Celalalt pe care-l adoram – Barbatul care putea avea totul

0
1304

În romanul Celălalt pe care-l adoram vei descoperi unul dintre cele mai seducătoare personaje masculine. Îl cheamă Thomas Bulot şi întruchipează idealul ce străbate fanteziile multor femei pasionate de artă, ce adoră amestecul dintre inteligenţă şi dezinhibarea erotică.

Thomas este un bărbat carismatic la care visează o femeie emancipată a timpului nostru. Este şarmant şi capabil de a purta discuţii interminabile despre literatură şi cinematografie. Un rătăcitor al zonelor boeme şi un amant ce încalcă sofisticat tabuurile. După terminarea unei relaţii, poate deveni confidentul perfect şi cel mai bun prieten.

Fiind genul de intelectual rebel şi lipsit de inhibiţii, se mai poate spune despre el că este şi un Casanova al campusurilor universitare. Studenţii sunt şi ei seduşi de Thomas. Pentru ei, devine proful ideal. Acel prof ce deţine un bagaj erudit nelimitat, atent şi cu studioşii mai sobri, dar permisiv şi cu nonconformiştii, cărora le dă voie să fumeze un joint alături de el în timp ce discută despre filosofie, muzică simfomică, jazz sau despre filmele cult ale marilor cineaşti. Atunci când nu frecventează biblioteca, devine vedeta petrecerilor electrizante.

Ai fi acuzat-o pe Catherine Cusset de naivitate deoarece a inventat un astfel de personaj, care le are pe toate: şi farmec, şi erudiţie, şi tandreţe şi pe deasupra a mai găsit şi marele secret al uniunii dintre sexualitate şi intelect, dintre carne şi spirit. Dar afli repede că Thomas Bulot a existat în realitate. I-a fost iubit, apoi un foarte bun prieten acestei autoare devenite naratoarea ce scrie despre el la persoana a II-a singular. Şi mai afli un amănunt răvăşitor, devoalat în primele pagini, dar care nu te va face să încetezi lectura: Thomas a dispărut exact când avea atâtea de oferit celor din jur, în urma unui act sinucigaş.

Romanul nu caută răspunsul la întrebarea legată de motivele sinuciderii. Catherine Cusset nu-i aduce un omagiu unui om fragil. Demersul ei literar are ca scop tocmai alungarea din memoria colectivă a imaginii unui sinucigaş. Această sinucidere nu trebuie să-l eclipseze pe acel Thomas Bulot irezistibil şi exuberant, ce ar fi putut să devină unul dintre cei mai apreciaţi şi magnetici intelectuali de renume internaţional. Thomas merită să rămână în memoria tuturor aşa cum era: un însetat de viaţă, de artă şi de senzualitate. Nu trebuie compătimit, ci readus în minte ori de câte ori asculţi melodiile Ninei Simone, vezi un film-cult sau citeşti un autor controversat.

În ciuda morţii lui şocante pentru cei din jur, lectura degajă energia unei călătorii pe mai multe continente, asezonată cu petreceri efervescente, hoinăreli, aventuri erotice şi multe lecturi bune. Poţi compara viaţa lui Thomas Bulot cu periplul în timpul căruia viaţa pare să ofere cele mai frumoase lucruri. O viaţă trăită în prezentul tinereţii pline de promisiuni din partea unui viitor ce se pretinde a fi unul generos pentru un tânăr dependent de cunoaştere şi care stârneşte interesul unor femei la fel de inteligente şi dezinvolte, venite din toată lumea.

Poţi spune că Thomas este iubit de zei. Gustă ce are viaţa mai frumos de oferit. Chiar şi momentele de criză se sfârşesc în petreceri ce i se prelungesc într-o melancolie languroasă. Dar căderea din paradis vrea să-şi joace rolul amânat. După ani de aşteptare în umbra euforiei, prăbuşirea se dezlănţuie. Este bruscă. Se petrece într-un ritm la fel de alert precum urcarea până la raiul extazului. Se manifestă prin deziluzii şi prin momente de tristeţe sfâşietoare, care pândesc în viaţa oricărui om neînţeles. Iar Thomas era neînţelesul prin excelente, a cărui viaţă devine la un moment dat o continuă pendulare între un extaz voluptuos şi agonia depresiei severe.

Finalul este anunţat de primele eşecuri academice. În ciuda unei pasiuni ieşite din comun pentru cunoaştere, dublată de carismă, şi a unei culturi generale impresionante, lui Thomas nu i s-a permis accesul în marile universităţi, ca profesor. A fost eliminat de la catedră în urma jocurilor de culise gata să-i favorizeze pe mediocrii al căror singur merit a fost acela de a nu-i pune în umbra pe colegii mai vechi. Iar aceste eşecuri academice au amplificat efectele unei vieţi dezordonate care pentru o persoană bipolară ca Thomas pot fi majore.

În loc să-ţi trezească mila, Thomas îţi stârneşte mai dragrabă invidia. Ţi-ai fi dorit să fii ca el, să călătoreşti, să porţi cu nonşalanţă conversaţii în prezenţa unor mari personalităţi din lumea artei, pe care le admiri. Să ai aceeaşi dezinhibare în care se ghiceşte un amestec năucitor ce face dintr-o persoană studioasă una cuceritoare chiar şi pentru cei ce se tem de aşa-zişii tocilari. Ţi-ai fi dorit să-ţi fie prof, bun prieten şi ghid la trecerea de la adolescenţă la studenţie. Această trecere prelungită oferă adevărata plăcere a lecturii, deoarece, în cazul lui Thomas, năucitoarea tranziţie s-a desfăşurat pe fundalul unei epoci în care un intelectual era şi un spirit libertin ce nu-şi refuză nici o plăcere vinovată la ieşirea dintr-o bibliotecă sau din campus.

Thomas Bulot avea magnetismul unui parizian demn de un film memorabil. Un film în care dezmăţul, revolta şi discuţiile profunde i-ar fi oferit spectatorului nişte scene efervescente şi o coloană sonoră pe măsură. Un film despre nebunii frumoşi ai Parisului, ce trăiesc fiecare moment cu voluptate carnală, dar şi cu profunzimea ideilor. Dar Thomas Bulot îţi arată partea nevăzuta a unui alt spaţiu. El a trăit în anii în care intelectualii francezi erau atraşi de mirajul Americii. Părăseşte aşadar Parisul şi te face să descoperi cât de intensă poate fi viaţa unui student eurpoean în campusurile universităţilor americane. De la jocurile politice din culisele selecţiei pentru posturile de profesor te aruncă direct în fecunda şi scandaloasă viaţă a studenţilor din New York sau Portland, Oregon (acolo unde petrecerea de final de an devenea un cocktail cu sex, marijuana şi exibiţionism, chiar în grădinile universităţii, de zici că s-au înfrăţit participanţii de la banchetele romane, de la bacanalele grecilor şi de la petrecerile hippioţilor.

Această carte îţi va plăcea şi datorită accesului oferit la partea neştiută a universităţilor americane. Vei afla detalii inedite şi despre nişte universităţi mai puţin cunoscute de europeni, dar şi despre oportunităţile oferite de oraşele din apropierea lor. Informaţiile sunt preţioase mai ales datorită răsturnării unor mituri. Vei citi despre teatrele avangardiste din capitala mormonilor şi despre cinematografele în care se difuzează filme de artă sau experimentale din Richmond, Virginia, unde există cel mai mare eveniment dedicat filmului francez din America. Nu întâmplător cartea lui Catherine Cusset a fost preferata studenţilor francofoni din întreaga lume pentru marele Premiu Goncourt. Le oferă celor aflaţi în căutarea unui drum acel personaj în care să se regăsească, pe care să-l admire, apoi pe care să-l salveze, măcar imaginar.

Indiferent de reacţiile pe care le va trezi gestul final, protagonistul romanului Celălalt pe care-l adoram va ramane în memoria ta aşa cum şi-a dorit Catherine Cusset: un om ce iese din mulţime printr-o minte sclipitoare şi genul de umor molipsitor. Un om care te învaţă cum să te bucuri de viaţă, de acea viaţă care se măsoară în clipele răpite unui timp alert. Sunt nişte clipe în care bucuria de fiecare zi pătrunde prin artă. Existenţa lui, aşa cum a prezentat-o scriitoarea ce i-a fost şi bună prietenă, îţi redă încrederea în posibilitatea de a întâlni oameni frumoşi, care să te inspire, dar îţi lasă acelaşi gust amar simţit de fiecare dată când ajungi să descoperi povestea unui om sufocat de regulile adaptării la patul lui Procust.

 Citeşte şi 15 cărţi de beletristică noi, pe care să nu le ratezi

15 carti de beletristica noi – pe care sa nu le ratezi

 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here