Chira Chiralina – Seherezada era o haimana de pe malul Dunarii

0
579

În Chira Chiralina, Panait Istrati creează o lume în care senzualitatea şi mizeria se învecinează. Deznădejdea şi tristeţile sfâşietoare au ca fundal culorile apusului de pe malul Bosforului, care îţi taie răsuflarea, iar pericolul este precedat întotdeauna de clipele desfătării levantine, cu dansuri şerpuitoare, mişcări lunecoase acoperite de pâcla înmiresmată a narghilelei şi curtezani plini de vorbe mieroase, gata să facă orice pentru o privire aruncată de un personaj feminin care aţâţă imaginaţia cititorului printr-o frumuseţe nărăvaşă, dar care ascunde o viaţă dură.

Chira Chiralinaeste o călătorie prin Brăila ultimelor zvâcniri orientale, aduse de negustorii din Stambul, o călătorie la fel de înşelătoare precum farmecele personajului feminin, ce nu acceptă stăpâni în epoca tiraniei masculine din spaţiul domestic şi nici interdicţii când vrea să îşi desfăşoare închipuirile unei vieţi de huzur, ale cărei plăceri trândave le învăţase de la mama ei, moştenitoarea unui turc bogat, dar obligată să-l ia de soţ pe un bărbat din popor violent. Cele două personaje feminine -Chira şi mama ei- ajung să fie complice în casa petrecerilor clandestine, unde invitaţii erau aleşi pe sprânceană şi întotdeauna pentru a le face pe plac, îndeplinindu-le mofturile prin complicatele ritualuri ale curtoaziei orientale. Acestea îşi transformă căminul într-un palat al feminităţii neîngrădite de supliciile moralei austere impuse de un capul familiei cu porniri de călău.

Intrând în casa protagonistei, găseşti atât o lume de vis, cât şi una de coşmar, exact ca într-un iarmaroc năucitor, în care ai impresia că ţi se întind spre vânzare tablourile create de Eugene Delacroix în Maghreb, unde femeile inspiră, apoi risipesc provocator fumul narghilelei, ca apoi să te trezeşti în faţa unor chipuri hâde şi vicioase, din care s-a scurs orice urmă de speranţă, aşa cum găseşti în picturile lui Caravaggio. Universul în care îşi fac veacul Chira şi fratele ei, ce îi va duce povestea mai departe, este unul plin de contraste. Urâţenia caracterelor se învecinează cu erotismul desprins parcă din acele poveşti despre cadâne ivite dintre mătăsuri, inocenţa, cu perversitatea, altruismul şi înţelepciunea, cu pornirile năvalnice, mereu gata să dea în clocot. Dar cel mai mare contrast apare între masculin şi feminin. În romanul scris de Panait Istrati, personajele masculine sunt purtătoarele viciilor, incapabile de a se bucura de frumuseţe fără a o perverti, ajungând să o strivească prin lăcomie şi tiranie. Feminintatea, simbolizată de Chira şi de mama ei nefericită, este darnică, se oferă cu fast celor având răbdare când ştiu cum să ceară, sfidează tirania şi, mai presus de toate, nu cunoaşte negoţul meschin cu plăcerile date în schimbul traiului îndestulat.

Pentru Chira, propria feminitate trebuie să fie un amestec între acea frenezie prin care este întâmpinată fiecare zi a existenţei pline de senzaţii opulente, pasiune, dans, reverie în decoruri scumpe şi răsfaţ fără limite. Poate să-şi păstreze acest ideal atâta vreme cât nu are griji materiale şi nici oprelişti impuse de legile realităţii. Trăieşte după propriile reguli, iar plăcerea este suverană în viaţa ei, mereu dublată de misterul gesturilor ambigue, claritatea fiind în lumea Chiralinei şi a mamei sale călăul vrajei feminie şi mesagerul plictisului, iar sinceritatea, la fel de volatilă ca miresmele ce umpleau aerul în serile de petreceri. Tocmai acest model de feminitate va deveni obsesia fratelui ei, care o va urmări pe Chira prin ţinuturi levantine, după ce va fi dusă într-un harem. Călătoria lui devine o iniţiere prin labirintul uman, în care găseşte porniri malefice, dar şi compasiune, amintind, în anumite pasaje, de romanul picaresc spaniol, Lazarillo de Tormes.

Stavru (sau Dragomir), fratele Chirei, ajuns varianta masculina a Şeherezadei, dezvăluie, în drum spre un bâlci, dramele familiei sale, bântuite de legenda surorii lui. Prezenţa unor ascultători curioşi- un tânăr abia intrat în viaţa plină de tentaţii, aflat la prima călătorie în afara oraşului natal, şi un negustor levantin- devine pretextul ideal pentru a transmite mai departe fascinanta poveste care îmbină farmecul nelumesc al protagonistelor dintr-un basm oriental, descrierile de un realism apăsător al porturilor otomane, înţesate de şarlatani ce mişună prin mahalale, şi o analiză necruţătoare a comediei umane eşuate pe malul Dunării.

Citind această carte, dai peste cărări pline de oglinzi, ce ajung să deformeze adevărul, de care o poveste captivantă nu mai are nevoie atâta vreme cât scriitorul îşi doreşte un cititor pregătit să devină prizonierul născocirilor şi al personajelor sale. Poţi alege oglinda care îţi arată o frescă socială a Brăilei din veacurile în care puterea otomană modela obiceiurile unui colţ de imperiu pe ducă, plină de caractere pestriţe şi de imagini pitoreşti sau, de ce nu, să te laşi pradă unei reverii orientale întrerupte de un povestitor capricios, hotărât să risipească vraja Chiralinei pentru a te face atent la tâlcurile ascunse în păţaniile şi dramele fratelui ei.

Deşi Panait Istrati ar putea fi acuzat de prea multe descrieri ce amintesc de tablourile romanticilor ce visau la un Orient de tip butaforie, cititorul atent va dibui printre pasajele încărcate de imagini poetice acel ochi gata să pătrundă în ascunzătorile psihicului, iar Chira Chiralina este plină de observaţii despre adâncimile şi umbrele fiinţei umane, mai ales ale relaţiilor interzise, doar că sunt exprimate subtil şi mereu pitite sub faldurile grele ale senzualităţii pline de miresme încărcate. Chiar în momentul în care ajungi să dai în vileag păienjenişul emoţional ce îi ţine legaţi pe Chira şi pe fratele ei, ce îşi otrăveşte zilele cu nostalgii decandente, scriitorul îţi aruncă în faţă descrieri ce-ţi iau ochii, de parcă ar fi un negustor care îţi iese ademenitor în cale, dar este înţeles cu hoţul ce operează în timp ce privirea ta este răpită de nimicuri ce pot amorţi vigilenţa.

Chira Chiralina a fost reeditată în acest an de Humanitas Fiction și poate fi comandată de aici.


Editura Humanitas, 2014

picturi: Pawel Kuczynski (www.facebook.com/pages/Pawel-Kuczynski) si Edmond Delort (www.facebook.com/pages/Belle-Époque-Europe)

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here