Cinci personaje – de film – in care sa nu ai incredere

0
575

Se știe că filmele ne pot deschide ochii în multe feluri. Mai degrabă în glumă decât în serios, îți dorim să te ferești elegant de următoarele tipologii de personaje atunci când le descoperi prin preajmă:

 

Colegul din facultate pe care ți-l amintești vag spre deloc

 

 

 

În Talented Mr. Ripley (R: Anthony Minghella, 1999) avem de-a face cu un sociopat fermecător, care sub o aparentă stângăcie și timiditate își folosește talentele pentru a se infiltra în mod regulat în viețile altor persoane. Tom Ripley (Matt Damon) devine încă o dată altcineva când i se oferă 1000 de dolari pentru a-l aduce acasă pe fiul "risipitor" al unui om de afaceri bogat – Dickie (Jude Law).

Minciuna e un succes. Profitând de lipsa de interes pentru detaliu, Tom îl păcălește pe Dickie și pe iubita acestuia Marge (Gwyneth Paltrow) pozand cu succes într-un fost coleg de universitate. Triunghiul monden pe care îl formează apoi cei trei e cu atât mai neobișnuit, cu cât Tom trece de la admirația pentru Dickie, la atracție și, mai apoi, la dorința de a i se substitui.

 

Majordomul aparent loial, care de fapt conduce casa

 

        

 

În The Servant (R: Joseph Losey, 1963), un majordom se dezlănțuie mocnit asupra stăpânului casei, ajungând să-l domine psihologic și să-i controleze viața. Majordomul, pe care angajatorul – un tânăr fără griji financiare și naiv în aroganța sa, îl numește cu superioritate jucăușă manservant, este aparent perfecțiunea întruchipată. Mai puțin dacă i te concentrezi un pic pe privire. 

Hugo Barrett (Dirk Bogarde) își servește minunat scopul. Tony (James Fox) se arată mulțumit, și cine nu ar fi? Barrett e tăcut, loial și ascultător. Singura persoană deranjată de prezența lui e Susan, iubită lui Tony, iar grijile i se vor dovedi întemeiate.

Crescendo-ul înșelăciunilor periculosului "servitor" pornește încet, de la a-i folosi lucrurile tânărului sau introducerea în casă pe post de menajeră a presupusei surori (de fapt, logodnică, ce avea un rol bine gândit dinainte). Se ajunge la instigarea alcoolismului tânărului și abordarea unor discursuri năucitoare, care reflectă o inversare totală a rolurilor între cei doi.

 

Prietenii "aristocrați" dar, mai ales, plictisiți 

 

 

Schimbăm epoca și ajungem la intențiile bolnave pe care le pot genera imaginația și orgoliile nemăsurate – aici, ale nobililor de secol 18. Plotul din Dangerous Liaisons (R: Stephen Frears, 1988) probabil nu mai e la modă acum, dar pariurile între adolescenți pe seama seducției și înamorării colegilor de liceu sunt încă o practică populară.

Vicontele de Valmont (John Malkovich) și Marchiza Isabella de Merteuil (Glenn Close) par a fi  făcuți unul pentru celălalt. Nu se poate vorbi însă de un trai comun: sunt aduși împreună de gustul pentru seducția, abuzul sau batjocorirea altor camarazi de înaltă societate – între care tinerii Uma Thurman și Keanu Reeves. Victima principală este, însă, inocenta Michelle Pfeiffer, pusă în situația perversă de a călca de bunăvoie pe toate principiile pe care și-a clădit viața, ca mai apoi să i se arate că a făcut-o degeaba.

 

Un frate ceva mai grijuliu decât ți-ai fi dorit

 

 

Michael Douglas este în The Game (R: David Fincher, 1999) un bancher foarte bogat, a cărui viață se reduce la a face sau a desface afacerile altor oameni. Părăsit de soție, neinteresat de cercurile sociale înalte, Nicholas Van Orton e cinic și mizantrop – faptul nu trece neobservat de fratele sau Conrad (Sean Penn), care îi oferă cadou de ziua lui o carte de vizită cu un număr de telefon la care îi spune să sune neapărat, fără explicații.

Aflăm odată cu el că e vorba de o companie care oferă un soi de experiență iluminantă în forma unui "joc" live-action. Un spectacol elaborat și personalizat, jocul se dovedește sinistru din primele momente, când Van Orton găsește pe aleea casei o păpușă-clovn în mărime naturală, urmând ca un prezentator de știri să i se adreseze direct din televizor.

Intensitatea amenințărilor ia o turnură agravantă și totul pare orchestrat în realitate împotriva lui, viața năruindu-i-se văzând cu ochii. În concluzie, unul dintre cele mai brutale mesaje de Happy birthday de care am auzit noi, cel puțin.

 

Străinul carismatic cu apucături macabre cunoscut în tren

 

 

Vei zice că deja, cu asta, ne cam lungim. Cine are nevoie de avertizări în privința unui personaj ciudățel care se bagă în seamă într-un tren și spune lucruri imposibil de luat în serios  (cum ar fi ipoteza a două crime executate încrucișat)? Răspunsul ni-l oferă  Strangers on a Train (R: Alfred Hitchcock, 1951) în persoana lui Guy Haines (Farley Granger), un cunoscut jucător profesionist de tenis care ar vrea să se căsătorească pentru a doua oară. Piedica o constituie actuala soție, femeie pentru care divorțul nu e o opțiune, având în vedere faima și banii soțului.

Nu subestima un străin ca Bruno Anthony (Robert Walker), un bărbat numai zâmbet, șarmant și descurcăreț în vorbe care se împrietenește cu Guy din primele minute de cunoștință. Știind din ziare problemele maritale ale tânărului, Bruno forțează intimitatea dintre cei doi, neuitând să-și spună propriul necaz – un tată strict și rigid pe care nu îl are deloc la inimă.

Priceput în introducerea subiectului "crimă" foarte relaxat în discuțiile de complezență, Bruno continuă în sfârșit cu propunerea, tratată de Guy cu ironie, deși se convinge în curând de seriozitatea ei. Bineînțeles, înțelegerea încrucișată trebuie onorată și de Guy.. or else. Și iată cum o conversație ridicolă într-un compartiment de tren cu personajul nepotrivit se poate transforma într-un coșmar.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here