Cinste femeilor, celor trei femei – inalte

0
622

Cuprins de o energie speciala, spectacolul de teatru de la Unteatru Trei femei inalte este de o simplitate care emotioneaza si te cuprinde ca intr-o vraja. Cele trei actrite care fac impreuna piesa au efectul tigancilor lui Eliade, in universul carora intri, dar nu mai poti iesi: batrana (Cristina Casian) nu mai stie nici cati ani are, cea care o ingrijeste (Florina Gleznea) ii continua frazele, atat  de bine o cunoaste, iar copila rasfatata (Nicoleta Lefter) este de o delicatete imposibila.

In Trei femei inalte, regia (apartinand lui Andrei si Andreei Grosu) aproape nu s-a simtit. In schimb au fost foarte prezente actritele, care au facut trei roluri de milioane. Sincere, punctuale, angajate, aproape ca puteau spune orice, nu textul era important. 

Sursa: Cotidianul
 

Spatiul e mic la unteatru, dar nu am resimtit nici un disconfort. Barierele spatiale au fost depasite de actrite, iar solutia unei camere in panta (decorul impozant gandit de Vladimir Turturica) a fost o alegere foarte reusita din punctul de vedere al regiei. Asa cum se demasca in interviul de mai jos, spectacolul s-a vrut a fi realist, dar si suprarealist, astfel ca o camera in panta a inglobat ambele perspective. O camera in care femeile merg greu si cu atentie, ca o camera a amintirilor in care trebuie sa fii atent pe unde calci. Personajele au oscilat de la normalitate la nebunie cu asa o usurinta, incat absurdul a devenit un principiu acceptabil. Peretii au fost de fapt panze pictate prin care actritele intrau si ieseau, iar cateodata erau suportul amintirilor batranei (Cristina Casian).

Trei femei inalte este un must see.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here