Citizen Kane – ultimul cuvant

0
362

“Nu cred că un singur cuvânt ar putea explica viața vreunui om, oricare ar fi acela”,  concluzionează un ziarist la finalul anchetei sale. Totuși, există anumite personalități pentru care merită să încerci măcar să găsești semnificația ultimului cuvânt rostit înainte de moarte. Un asemenea personaj este Charles Foster Kane.

„Rosebud” (în traducere, „boboc de trandafir”), cuvântul pe care magnatul de presă Kane (Orson Welles) l-a rostit exact înainte să moară, putea să însemne orice: putea fi un nume de partener de afaceri, de amantă, un cod, un obiect. Un reporter se hotărăște să facă o anchetă cu acest subiect și încearcă să reconstituie, prin intermediul mai multor interviuri luate apropiaților mogulului, viața lui Kane.

Curiozitatea publicului este satisfăcută pe săturate prin cea a reporterului: Charles Foster Kane transmite extravaganță prin tot ceea ce face. Se naște într-o  familie săracă, însă mama sa moștenește o mină de aur, iar de educația băiatului se va ocupa în continuare o bancă ce îl încredințează unui tutore, care îl pregătește pentru a fi om de afaceri. Este probabil singurul moment din viața lui când ceva nu se află sub controlul lui.  După majorat însă, Kane hotărăște că „ar fi amuzant” dacă ar conduce un ziar, așa că își dedică toată atenția neprofitabilului cotidian The Inquirer, chiar cu riscul de a pierde câte un milion de dolari pe an. Când Bernstein (Everett Sloane) îl avertizează de acest lucru, Kane rânjește și îi demonstrează că și el își făcuse calculele: chiar și cu o astfel de pierdere, ar trebui să închidă ziarul după 60 de ani. Însă ajunge să fie unul dintre promotorii profitabilei prese galbene, ceea ce îi permite să construiască o clădire de operă pentru a doua lui soție, Susan Alexander (Dorothy Comingore), și, apoi, castelul Xanadu.

De fapt, nu prea sunt lucruri pe care Kane să nu și le permită. „You provide the prose poems, I'll provide the war” (Faceți voi poeziile și fac eu războiul ) este o referință la efervescența mediatică care catalizează războiul hispano-american de la sfârșitul secolului al XIX-lea, iar personajul real William Randolph Hearst devine una dintre umbrele lui Charles Foster Kane. Cel mai bun prieten al lui, Leland, spune despre el că tot ce și-ar fi dorit în viață ar fi fost dragostea celor din jur, însă o dragoste controlată și dozată după bunul lui plac, „o dragoste în termenii lui” și că se comportă cu oamenii de parcă drepturile lor nu ar exista independent de voința lui, ci ar fi numai rezultatul mărinimiei sale.

Atunci când nu mai poate „colecționa” cei mai buni redactori de la ziarul concurent sau laudele criticilor pentru Susan, Kane se mulțumește cu statui și alte obiecte de artă pe care le aduce din călătoriile sale. Ironia face ca tocmai printre munții de obiecte colecționate se ascunde și  se pierde Rosebud, obiectul din copilărie la care se gândește înainte de moarte și care îi este dezvăluit în final numai spectatorului.

Contradicția pe baza căreia este construit personajul fascinează prin cei doi antipoli care echilibrează balanța : Kane pare că trebuie să își construiască o personalitate puternică, fără vulnerabilități numai pentru a balansa celălalt talger, pe care se află Rosebud și amintirea pe care o reprezintă bobocul de trandafir, un moment ca o fărâmă cât un grăunte de sare din viața lui. Interpretarea personajului este impecabilă, Kane devine un asemenea mastodont, încât spectatorului îi poate părea greu să empatizeze cu el, cu excepția câtorva secvențe.

Meritul este cu atât mai mare cu cât Orson Welles, care atunci avea numai 25 de ani, își făcea debutul în film. În afară de interpretarea lui Kane, folosirea tehnicii flashback-ului, o noutate în anii ’40, sau perspectiva imaginii reprezintă un tur de forță pentru Welles.

Cu toate eforturile lui Hearst, mogulul după care este construit personajul, de a opri succesul și distribuția filmului, Citizen Kane a fost foarte bine receptat de critici. Welles s-a întâlnit accidental cu Hearst într-un lift și i-a propus acestuia să vadă filmul, însă Hearst l-a ignorat. „Kane ar fi făcut asta”, a răspuns regizorul. „Ar fi fost stilul lui.”

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here