Constellation – Zambetul de pe urma al hazardului ironic

0
500

Constellation este un debut care anunţă o carieră promiţătoare. Autorul cărţii, Adrien Bosc, a fost lăudat de critici şi recompensat cu Marele Premiu al Academiei Franceze. Stilul caleidoscopic şi hibrid în care a fost scris readuce în prezent amintirea uneia dintre cele mai mari tregedii aviatice din anii în care pionierii zborului îi convingeau pe oameni să înlocuiască pacheboturile cu aeronavele, în drumul spre oportunităţile din Lumea Nouă.

Biografiile pasagerilor din aeronava Constellation, devenită vedeta companiei Air France în anii ’40, sunt, în romanul scris de Adrien Bosc, nişte poveşti cu tâlcuri sfidătoare, în care hazardul pare să fi ticluit un plan cinic pentru a-şi bate joc de speranţele, visurile, eşecurile, iubirile şi vanităţile rasei umane. Vei fi purtat printr-un labirint al destinelor intersectate într-o clipă fatidică. Vei descoperi câteva istorii de viaţă dramatice, ale unor oameni faimoşi în prima jumătate a secolului XX, printre care marea iubire a lui Edith Piaf – boxerul Marcel Cerdan, copilul-minune Ginette Neveu – o violonistă admirată şi de George Enescu, afaceristul care a influenţat succesul commercial al imperiului Disney- Key Kamen, scriitorul Guy Jasmin şi pictorul milionarilor – Bernard Boutet de Monvel. Lor li se alătură anonimii cu poveşti demne de un roman de succes despre imigranţii aprigi, plecaţi spre ţări îndepărtate pentru a scăpa de sărăcia dintr-o Europă mutilată de războaie şi nedreptăţi.

În noaptea dintre 27 şi 28 octombrie 1949, bijuteria avaţiei franceze – Constellation, de a cărei faimă se leagă şi numele magnatului vizionar şi excentric Howard Hughes (cunoscut datorită filmului The Aviator, în care a fost interpretat de Leonardo DiCaprio), s-a prăbuşit în Azore, unde se pregătea de o aterizare pentru alimentare în drum spre New York. Nimic nu prevestise dezastrul. Echipajul a fost anunţat că poate ateriza în siguranţă datorită condiţiilor meteorologice favorabile. Totuşi, un amănunt imprevizibil a dus la tragedia ce avea să mărească tirajul ziarelor cu ediţii speciale şi pagini suplimentare, ce atrăgeau multe reclame datorită numărului din ce în ce mai mare de cititori dornici să afle amănunte spectaculoase legate de prabuşire şi de biografiile victimelor celebre.

Toate aceste amănunte care au menţinut interesul cititorilor de ziare din acea perioadă sunt înconjurate de un nimb straniu în romanul scris de Adrien Bosc. În ciuda evenimentului care stă la baza romanului şi detaliilor terifiante pentru cei nevoiţi să traverseze distanţe lungi după ce luptă cu propria teamă de zbor, învăţând să coabiteze cu ea, romanul Constellation îi poate seduce până şi cei mai speriaţi cititori.

Modul în care Adrien Bosc asamblează poveştile pasagerilor, detaliile insolite sau macabre legate de imaginea avionului prăbuşit şi unele semne prevestitoare, identificate în existenţa victimelor, îi conferă scriiturii un magnetism straniu. Atât de bine şlefuită şi regizată este această stranietate, încât îţi va fi greu să-i stabileşti sursa.

Nimic nu anunţă, la începutul romanului, impresiile puternice declanşate în cititor. Eşti întâmpinat sobru cu detalii jurnalistice şi tehnice despre calităţile aeronavei sau cu date sumare despre identitatea unor pasageri faimoşi. Apoi descoperi cât de multe se pot spune de fapt prin simpla enumerare a unor amănunte ştiinţifice sau a unor pasageri anonimi şi a ţării lor de origine. Multitudinea de etnii atrase de ideea unui mijloc rapid folosit pentru a traversa Atlanticul, sincronicitatea ce stă ascunsă în biografiile frânte şi în evenimentele anterioare, intersectate la bord, care l-ar fi atras până şi pe Jung să participe la investigarea dezastrului, şi modul diferit în care tragedia poate fi receptată de fiecare cititor în parte, de parcă ar fi un test proiectiv menit să scoată la suprafaţă marile temeri, ascund o reflecţie multistratificată. De fapt, întreg romanul poate fi considerat un eseu filosofic despre legătura dintre liberul arbitru şi legitimitatea hazardului sau o meditaţie asupra trecerii de la un stil de viaţă la altul odată cu noua supremaţie militară şi economica a unei Americi gata să devină marele vis după cel de-al Doilea Război Mondial.

Însăşi avionul-vedetă capătă mai multe simboluri, care oglindesc reflecţiile-puzzle stârnite de lectură, în funcţie de preocupările fiecărui cititor. Unii vor fi atraşi de amănuntele ştiinţifice şi militare, văzând în aeronava Constellation o capodoperă a designului tehnologic. Alţii o consideră un Babilon ce plutea deasupra oceanului, în drum spre un Babilon şi mai mare, vegheat de Statuia Libertăţii. Constellation ar fi putut deveni, la fel de bine, unealta vânzătorilor de iluzii pentru noul om al secolului XX, care nu mai avea răbdare când îşi dorea ceva, mai ales o viaţă nouă, în care să se înfrupte nestingherit şi lacom din oportunităţi.

Pasagerii căutau noi orizonturi. Unii pentru a se rupe definitiv de trecut. Alţii, pentru a reveni la el, transformându-l într-un viitor fără lipsuri. Ei încetează a mai fi nişte simple nume. Fiecare biografie schiţată se deschide spre noi înţelesuri atribuite schimbărilor din secolul XX, care ne influenţează, cu o forţă de necontestat, prezentul.

Abilitatea de a manipula detaliile exacte astfel încât să obţină efecte dramatice fără a se abate de la concizia austeră este o calitate literară stăpânită mai mult de autorii cu experienţă sau maturitate preoce. Nu vei şti care este sursa plăcerii oferite cititorului de acest roman. Ar putea fi aducerea laolaltă a unor tipologii umane din lumi şi medii sociale diferite, dar cu acelaşi exotism, cum este cel ascuns în povestea de viaţă a unor păstori basci dornici de a-şi încerca norocul în America sau reflectat de turnura pe care o ia viaţa unei muncitoare sărace după ce află de moştenirea lăsată de o mătuşă ce a plecat de la statutul de ţesătoare ajungând la cel de proprietară de fabrică, apoi de antreprenoare prosperă, cum numai în Lumea Nouă se putea întâmpla. Sau poate adevărata sursă a interesului legat de acest roman stă ascunsă în modul în care Adrien Bosc ştie să exploateze, culegând înţelesuri superioare, mesajele sociale ascunse ale unei tragedii colective. Acste detalii sunt enumerate astfel încât contrastul dintre finalul sinistru şi entuziasmul pasagerilor, ce se credeau la începutul unei noi vieţi în America, să devină o reflectare asupra schimbărilor la nivelul mentalităţilor, provocate de vizionarii aviaţiei şi de migraţia spre Lumea Nouă ca formă de ripostă faţă de inechitatea economică din vechiul continent european.

Deşi autorulul ignoră spectaculosul picant ce poate asigura succesul comercial facil, pentru a păstra concizia seacă, despre cartea lui se va vorbi multă vreme, deoarece rezultatul investigaţiei ce precede romanul este suficient de tentant, precum o revelaţie pentru cititor. Citind romanul, ajungi să descoperi modul tacticos prin care autorul te ghidează pentru a te face să identifici legăturile dintre nişte detalii biografice şi portretul colectiv al umanităţii influenţate de o anumită epocă, fără a-ţi induce ostentativ propria-i opinie.

Un alt element captivant pentru cititorul dornic să descopere lumi noi sunt ramificaţiile către istoria artei din secolul trecut. Dacă eşti un căutător de comori artistice, vei fi tentat să afli mai multe despre legătura dintre un pictor şi lumea noilor îmbogăţiţi, adunând informaţii despre Bernard Boutet de Monvel –care a fost, pentru unii admiratori, ultimul dandy nostalgic după vechea Europă şi un precursor al picturii Art Deco, pentru alţii – sau despre modul cum transformările industriale sculptează destine, căutând romanele din trilogia L’Age de Nylon (Roses a credit, Luna-Park si L’Ame)– scrise de Elsa Triolet, muza lui Aragon şi prima femeie care a primit Premiul Goncourt, amintită şi de Adrien Bosc.

Romanul abundă în trimiteri la operele unor scriitori europeni. Ai impresia că poţi survola deasupra Franţei secolului trecut, aşa cum era văzută de modernişti. Cultura enciclopedică a lui Adrien Bosc naşte la rândul ei sincronicităţi deasupra hazardului. I-ai putea considera demersul un tribut mascat adus avangardei ce transgresa genuri literare sau o replica dată celui denumit pazitorul şi teoreticianul Suprarealismului – Andre Breton – ale cărui opere iconice fac referire la binefacerile intersectărilor permise de hazard.

Poţi spune că ai descoperit un debutant înzestrat cu talentul unui autor matur ce poate când pune cap la cap informaţiile documentării pentru a le da o nouă interpretare, fiind capabil de a capta interesul cititorului şi printr-un minimalism narativ, dar care se dovedeşte a fi la fel de suculent precum o poveste ramificată, cu multe personaje şi răsturnări de situaţie care să te ţină cu sufletul la gură. Autorul păstrează acurateţea informaţiilor jurnalistice, pe care însă le înşiră într-o succesiune de fapte mărunte ce ajung să creeze un efect puternic asupra cititorului, demn de un roman suprarealist. Astfel, Adrien Bosc te face să-l aşezi în galeria scriitorilor ce pot lua nişte detalii exacte din arhive, jurnale şi publicaţii, reuşind să le întoarcă pe toate părţile, să le privească din toate unghiurile până să le descopere elementul cu potenţial psihologic extravagant (fără a fi adeptul spectaculosului facil). Talentul său, ce poate deveni o amprentă literară, este acela de a găsi legătura dintre un detaliu biografic şi spiritul unei epoci, pe care o detectează cu intuiţia unui scriitor matur, deşi este abia la primul său roman, şi pe care o explorează într-un stil ce îl apropie de proza experimentală aflată la intersecţia mai multor stiluri şi genuri.

Constellation - copertaEditura Humanitas Fiction, 2017

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here