Corpul ei si alte desfatari – Erotism si infricosare

0
244

Scriitoarea de origine cubaneză pe nume Carmen Maria Machdo ar fi putut fi la fel de bine şi o pictoriţă suprarealistă a lumii contemporane, prin ale cărei tablouri plonjezi năucitor în inconştientul feminin.

Povestirile incluse în volumul Corpul ei şi alte desfătări (apărut în colecţia Endorfiction a Editurii Vellant) amintesc de picturile în care scene din viaţa cotidiană sunt invadate brusc de stranietate, de bizarul născător de stări intraductibile. În aceste stări se amestecă voluptatea, frica, misterul şi acel sinistru fantasmagoric stilizat, răsfrânt mai debgrabă în detaliile simbolice decât în scene explicite.

Datorită celor opt proze scurte incluse în volum o vei compara pe Carmen Maria Machado cu pictoriţele hispano-americane ce se folosesc de un detaliu firesc, neînsemnat, reinterpretat metaforic pentru a-i da feminităţii descătuşate o tentă suprarealistă, cum descoperi mai degrabă în compoziţiile sau în filmele experimentale oniric-halucinante. Scriitoarea pleacă de la obsesiile, problemele şi temele asociate universului feminin şi ajunge să creeze poveşti alegorice, fără a distorsiona vizual elementele cotidianului atunci când vrea să obţină acea notă insolită.

Fie că este vorba despre o femeie care nu vrea să îi mărturisească bărbatului iubit secretul care o împiedică să renunţe la un anumit accesoriu vestimentar, despre nişte protagoniste implicate în relaţii de cuplu învăluite în enigme sau rătăcite în peisajul nelumesc din jurul unei tabere de creaţii, scriitoarea Carmen Maria Machado recurge la aceeaşi reţetă ispititoare pentru cei ce preferă mai degrabă poveştile cu final şi mesaje ambigue. Reţeta ei amestecă simbolurile feminităţii impetuoase, angoasa erotizată, demnă de un horror psihologic în care grotescul capătă farmecul unei compoziţii picturale senzuale şi voluptatea senzorială.

Povestirile scrise de Carmen Maria Machado pot fi considerate un elogiu suprarealist al feminităţii care nu se teme de propriile abisuri şi de originalitate, care înfruntă mereu teama de inadecvare si nu renunţă la posibilitatea evadării în halucinant când vrea să fie mai creativă. În spatele suprealismului vei descoperi şi o privire lucidă şi incisivă asupra dramelor născute din modelul ireal al perfecţiunii corporale sau al aşa-zisei normalităţi.

Nici o ipostază feminina actuală şi nici o problemă legată de relaţia femeii cu propriul coro nu îi scapă autoarei. Femeia prinsă într-o relaţie de cuplu bizară, femeia cu vocaţie de excentrică, femeia-mamă, femeia artistă, femeia obsedată de propria siluetă, femeia năpădită de amintirile din adolescenţă şi femeia ce vrea să îşi apere secretele de un partener intruziv alcătuiesc o galerie plină de compoziţii având ramificaţii abisale, în care totul pare clar la început, apoi înţelesurile se topesc înainte de a fi devoalate pe de-a întregul de cititor.

Scriitoarea face parte din categoria vocilor feminine ce au reîmprospătat literatura actuală demonstrând că nimic nu reuşeşte să te apropie mai bine de realitate decât interventia bizarului care aparent sfidează flagrant regulile acestei realităţi. Subiectele ce stau la baza acestor proze scurte nu sunt noi. Probabil că lipsa unei abordări suprarealist-alegorice ar fi plictisit cititorul. Însă Carmen Maria Machado mai are un as în mânecă, pe lângă intervenţia dezinvoltă a halucinantului: talentul de a-şi învălui şi cititorii în stranietatea degajată de anumite detalii vizuale desprinse din pasaje descriptive în care sunt redate peisajele nocturne sau anumite stări, gânduri, amintiri şi impresii ale personajelor.

Stranietatea care ajunge să acapareze lumea personajelor feminine (există doar personaje centrale feminine în aceste povestiri) poate fi derutantă pentru cititorul nefamiliarizat cu hibridul dintre cotidian şi fabulos. Nu va şti unde se termină realitatea strâns legată de o problemă de actualitate referitoare la condiţia femeilor în societate şi unde începe imersiunea în halucinantul senzual şi uneori înspăimântător. Dar această graniţă fluidă între fabulos şi real va fi apreciată de cei ce preferă mai degrabă o scriitură care să le permită să înoate în propriile stări confuze, amestecate, care nu se cer neapărat explicate.

Cititorii deveniţi admiratorii noilor voci din literatura sud-americană vor aprecia moştenirea cubaneză a scriitoarei. La începutul volumului, aceasta îi mulţumeşte bunicului de la care a primit un dar indispensabil: plăcerea de a spune poveşti. Carmen Maria Machado a preluat la rândul ei abilitatea sud-americanului de a convieţui cu posibilitatea acelui realism magic frenetic şi fecund, însă l-a deviat spre nişte poveşti de viaţă familiare multor femei din spaţiul urban situat dincolo de graniţa lumii hispano-americane.

Poţi citi şi Femei cu bărbaţi – Fuga de celălalt

Femei cu barbati – Fuga de celalalt

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here