Cox sau Mersul timpului – China unui ceasornicar genial

0
325

Considerat unul dintre cei mai buni scriitori austrieci actuali, Christoph Ransmayr te va face să-l confunzi cu personajul său – marele ceasornicar pe nume Alister Cox, deoarece se va dovedi el însuşi un maestru al preciziei îmbrăcate în haina creativităţii fără margini.

Cât timp vei citi romanul, te vei considera oaspetele privilegiat al unui colecţionar de orologii rare, pentru care măsurarea timpului devine doar un pretext de a încerca, prin artă, acea depăşire a limitelor impuse de exactitate. Descrierea mecanismelor care mai de care mai ingenioase te va determina să îţi planifici următoarea vacanţă în funcţie de locurile unde se găsesc muzeele dedicate ceasurilor.

Demne de un muzeu al ceasurilor sunt şi bijuteriile create de faimosul Cox. El ştia cum să îşi fidelizeze clienţii pretenţioşi furnizându-le orologii precum nişte poveşti în miniatură, cu figurine, păsări fantastice sau pietre costisitoare.

Cox se pricepea ca nimeni altul în secolul XVIII la transformarea unui ceasornic într-o preţioasă operă de artă care să alimenteze entuziasmul asociat de obicei unei jucării originale. Datorită personajului creat, scriitorul se dovedeşte a fi el însuşi un magician al mecanismelor palpabile deghizate în iluzii încântătoare, dar cu miez plin de tâlcuri, şi un artist al detaliului ce furnizează voluptatea vizuală oferită de un macanism spectaculos.

Asemenea lui Cox, devenit cel mai bun şi inventiv ceasornicar al vremurilor sale, Ransmayr ştie cum să îmbine imaginile picturale ce furnizează fantezii despre ţinuturi îndepărtate cu ştiinţa ceasornicarului migălos. El este singurul capabil să aşeze nişte imagini ale exotismului fantasmagoric între limitele tehnicii reprezentate de piese ce au nevoie de o minte cât se poate de pragmatică pentru a le asambla.

Ce se întâmplă când se întâlnesc precizia ce impune limitele atribuite unui mecanism, unei vieţi ordonate, şi abundenţa fără margini a unei Chine suprarealiste din imaginarul occidentalului de acum trei secole? Este creat un roman care măsoară temerile, slăbiciunile, visurile şi vanitatea umanităţii precum un ceas de mare precizie, doar că amplifică dimensiunile sublimului şi ale cruzimii, de parcă acestea două s-au sustrage firescului. Totodată, acest roman, asemenea orologiilor din secolele trecute dăruite aristocraţilor ce doreau jucării încântătoare pentru ochi şi ego, ajunge să furnizeze o lume care să îţi dea impresia că timpul real poate fi oricând abandonat în favoarea fanteziei.

Cox sau Mersul timpului abundă în imagini şi ceremonialuri elaborate încât ai impresia că vezi de fapt un film de artă impecabil, în care o mare călătorie a unui ceasornicar occidental la curtea imperială chineză devine un amestec adeseori cuceritor (uneori terifiant) între istorie, basmul pentru oameni mari, alegorie şi mesaje cu tâlc despre setea de putere îmblânzită doar de nevoia de stăpânire a tot ce este de nestăpânit, printre care frumuseţea şi timpul.

Frumuseţea şi timpul le-ar vrea doar pentru el şi împăratul Qianlong din secolul al XVIII-lea (al Luminilor, al lui Casanova şi al goanei după voluptate, recunoscută fără ocolişuri). Qianlong are faima unuia dintre cei mai bogaţi suverani ai timpului său. Când s-a încercat obţinerea bunăvoinţei lui printr-un ceas grandios oferit de negustorii englezi, acest împărat învăluit în aura mitului ce îmbină opulenţa, excentricitatea şi misterul asociate Orientului şi-a descoperit pasiunea pentru ceasuri. Şi cine îi putea întreţine această pasiune dacă nu faimosul Cox şi ai lui manufacturieri de geniu de pe malul Taminsei?

Vei avea iluzia că te-ai îmbarcat în marea călătorie a vieţii tale spre o destinaţie pe cât de fascinantă, pe atât de necunoscută, în momentul în care marele Cox acceptă în final invitaţia de a lucra în Oraşul Interzis, unde ideile şi capriciile lui Qianlong erau adevăratul orologiu care măsura timpul supuşilor.

Cox era singurul capabil de a crea un orologiu pe măsura opulenţei fanteziste din Oraşul Interzis. Imaginaţia lui putea să transforme un ceas într-o adevărată operă de artă, cu figurine, peisaje şi construcţii în miniatură, puse în miscare de mecanisme complicate şi totodată insesizabile precum culisele unui spectacol plin de iluzii şi butaforii extravagante.

Qianlong era pasionat de poezie şi de artele vizuale, transformându-şi palatul de vară de la Jehol într-un adevărat paradis terestru. Aici se armonizau precum piesele şi figurinele unui ceas realizat de Cox tot ce avea natura mai frumos. Vei descoperi aşadar nişte picturi seducătoare în proză, nişte reverii feerice devenite, în ochii lui Cox, un mare orologiu în care sunt puse în mişcare aglomerări umane, iazuri cu nuferi şi fluvii pe malurile cărora şi-au făcut cuiburi zeci de specii de păsări rare, printre care se strecoară litierele în care sunt cărate preţioasele concubine imperiale.

China lui Qianlong este precum o femeie inaccesibilă. Îşi rezervă desfătările doar pentru suveranul suprem. Oamenii de rând tremură când rostesc până şi cele mai simple fraze din cauza fricii de a fi trecuţi prin cazne greu de imaginat, înainte de a a-şi da duhul pe eşafod. Această înclinaţie a Împăratului spre cruzimea sofisticată, nu doar spre arta elaborată, îi este dezvăluită lui Cox imediat ce pune piciorul pe tărâm chinez. El şi cei mai buni meşteri ai săi vor tremura la rândul lor din cauza fricii de a nu fi la înălţimea imaginaţiei imperiale, care plăsmuieşte nişte orologii create pentru a măsura un alt timp decât cel scurs pe malurile Tamisei.

Cititorul se va întreba, pe bună, dreptate, de ce faimosul Cox, adulat de aristocraţia occidentală îndrăgostită de ceasurile-jucării, alege o ţară îndepărtată peste care plutea o teamă de moarte continuă din cauza unui împărat învăţat să dispună după bunul plac de viaţa supuşilor. Vei primi încă de la început un răspuns: Cox dorea să uite de moartea fiicei sale şi de tristeţea de neînlăturat a soţiei lui.

Iubirea pentru soţia şi fiica pierdută îl face să le caute gesturile şi chipurile în favorita împăratului. Favorita era o concubină delicată pe care Alister Cox o consideră mai degrabă o contopire himerică, volatilă, a calităţilor acestora. Amintirea momentelor fericite de pe malul Tamisei îl va inspira să creeze, peste mări şi ţări, un orologiu cum nu s-a mai văzut.

Scriitorul nu te dezamăgeşte când îţi descrie fiecare mecanism al ceasurilor inventate de Cox. De fapt, romanul este un spectacol al imaginaţiei, oferit de un povestitor ce te face să te întrebi dacă nu cumva ar fi fost un ceasornicar de geniu.

Prin ochii personajului Cox vei descoperi lumea unei Chinei imperiale metaforice, transformate într-un ceasornic fabulos, cu mii de figurine. Este un ceasornic menit să redea forfota de pe malurile cu orezării abundente ale fluviilor, plutirea lentă a concubinelor în litierele pictate, mişcările precaute ale cărturarilor şi eunucilor din pavilioanele Oraşului Interzis, agonia înspăimântătoare a condamnaţilor şi curgerea unor ceremonialuri imperiale care, în ochii unui occidental, au o notă de absurd pus în slujba servituţii excesive.

China din acest roman este departe de fanteziile exotice ale ingnorantului. Nu vei găsi idile interzise, erotismul picant sau acele scene ce descriu farmecul şi priceperile unor concubine unse cu toate alifiile. Vei descoperi mai degrabă o Chină alegorică sub forma unui tărâm unde fabulosul pictural se îndepărtează de aşteptările iniţiale pentru a furniza mesaje ce invită la dialoguri filosofice despre natura umană, despre pierdere şi un travaliu de doliu ce evoluează în paralel cu dorinţa de obţinere a nemuririi prin inventarea unui mecanism ce sfidează descompunerea, şi mai ales despre alteritatea care va rămâne inaccesibilă.

Citeşte şi Favorita – China unei concubine legendare

Cei trei regi – O carte esenţială pentru înţelegerea Chinei

Favorita – China unei concubine legendare

Cei trei regi – O carte esentiala pentru intelegerea Chinei

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here