Crescatorul de gorile – Povestile trepidante auzite in Marocul interbelic

0
432

Mai puţin cunoscut în ţara noastră decât alţi povestitori argentinieni talentaţi precum Borges, Silvina Ocampo sau Cortazar, Roberto Arlt merită descoperit mai ales de cititorii dependenţi de proza scurtă, deşi cartea lui reprezentativă este un roman (Cei şapte nebuni).

În volumul Crescătorul de gorile vei regăsi abilitatea sud-americanilor de a te extrage din prezent pentru a te arunca brusc într-o lume cotropită de spectaculos. Realitatea vecină cu legenda ia dimensiuni bizare prin talentul unui autor ce aminteşte de un povestitor oriental care ştie cum să te facă dependent de istorisirile sale fabuloase.

Când a scris cele 15 povestiri incluse în Crescătorul de gorile, Roberto Arlt s-a lăsat pătruns, captivat şi cutremurat de Africa perioadei interbelice. Generoasă pentru colecţionarii de istorii stranii şi crude, Africa devenise pe atunci un mozaic de etnii şi culture. Era asaltată de şarlatani veniţi de pe toate continentele pentru a muşca hulpav din oportunităţi nemaiîntâlnite, ce transformau până şi un scabros interlop în om respectabil, atâta timp cât miza pe ce afacerea potrivită, fără mustrări de conştiinţă.

În Africa vizitată de Roberto Alt, în anii ’30, se întâlneau genul de personaje vânate de oricine ar vrea să descopere istorii memorabile. Aventurierii dubioşi, negustorii cu secrete înfricoşătoare, hoţii mânaţi de lăcomia feroce, escrocii abjecţi, vizionarii închipuiţi care pretindeau că deţin tainele magiei negre, căutătorii de orhidee ce străbăteau jungla parşivă şi femeile captive, dornice de a găsi o cale de scăpare violentă, alcătuiau un furnicar ce aştepta răbdător să devoreze un străin ce abia debarcase pe tărâm african.

Chiar dacă anumite pagini le testează rezistenţa în faţa sinistrului chiar şi oamenilor mari, începutul fiecărei povestiri îţi aduce aminte de pofta compulsivă de poveşti din copilărie. Te vei simţi din nou asemenea copilului pentru care nu există decât lecturile ce îl ajută să se imagineze străbătând neînfricat ţinuturi îndepărtate şi apoi stând şi ascultând poveşti în faţa unui foc de tabără, care să alunge ochii perfizi ai fiinţelor ce pândesc ascunse de vegetaţia pădurii tropicale.

Vei fi ademenit de un povestitor care ştie pe ce anume să apese pentru a produce trăirile indispensabile unei înfruptări ce naşte adicţia faţă de o carte despre care se spune că este greu de lăsat din mână. La fel cum făceau marii vânzatori de poveşti de altădată, care inşirau isteţ şi ademenitor istorioarele una după alta, fără a rămâne în pană de inspiraţie, Roberto Arlt amestecă toaate igredientele necesare unei aventuri africane pentru occidentali: suspansul, curiozitatea, dorinţa de evaziune, groaza, foamea de iraţional, imaginile picturale cu grădini sublime ce pot ascunde iadul, personajele ce nu ţin cont de regulile morale şi decorurile exotice unde stă vigilent cruzimea ascunsă de paravanul strident al voluptăţii facile.

Volumul are de toate pentru toţi. Vor fi mulţumiţi şi cei dornici de a găsi istorioare cu tâlc, şi fanii romanelor de aventuri pe fundalul Africii dătătoare de senzaţii tari, şi colecţionarii de tablouri exotice, şi amatorii de poveşti horror. Ai impresia că s-au amestecat legendele, personajele lui Borges, atemporalul alegoric din legendele arabe, atmosfera unei poveşti gotice transpuse în decoruri exotice, scursurile pământului şi ritmul trepidant din romanele cu peripeţii, a căror acţiune se petrece în Africa din vremea coloniştilor.

Argentinianul povestitor a nimerit în oraşele Marocului, cu ale lor străduţe întortocheate unde simţurile sunt aţâţate şi copleşite. Marocul avea să-l înveţe arta de a transpune în proză discrepanţele universului magrebian colonizat. Multe dintre povestiri sunt precum labirintul bulversant al unui oraş de inspiraţie arabă, cu ale sale contraste uimitoare, străduţe ascunse, opulenţă capricioasă, porticuri în penumbră şi elemente decorative abundente, ce răsar neaşteptat în inima unui cartier pătruns de miresme grele, de la parfumul de iasomie şi mosc al femeii libertine la cel al putreziciunii de la periferie.

Istorisirea acaparantă poate începe la masa unei cafenele selecte sau zgomotoase din apropirea bazarului. Apoi urmează aventurarea în pântecele sumbru al oraşului-labirint, cu întâlniri periculoase, în timpul cărora intră în scenă personajele menite să condimenteze povestea, mai ales finalul ei. Sunt nişte personaje senzuale, pitoreşti sau macabre, unele vulnerabile, altele aparent invincibile.  După ce acostează în porturile Marocului, povestitorul se lasă condus dincolo de oraş, în inima de abanos a unei Africi sălbatice, deloc primitoare cu aventurierii invadatori.

Asemenea marilor autori sud-americani, Roberto Arlt jonglează priceput la graniţa dintre plauzibil şi halucinant. Pleacă de la date istorice precise ori de la întâmplări abominabile reale, savurate de consumatorii senzaţionalului cu tentă sinistră. Autorul te ancorează în atmosfera unui oraş exotic fremătător sau a unei aşezări din apropierea junglei şi îţi oferă, încă de la primele rânduri, acel detaliu-momeală, care îţi promite o povestire ce provoacă stupefacţie, al cărei final este greu de anticipat.

Istoria Africii dominate de colonişti se deşiră în detalii scufundate în atemporal aşa cum se afundă vânătorul de ordidee în jungla Madagascarului. Învăţând lecţia povestitorilor orientali, Arlt creează mai degrabă tipologii simbolice, reprezentative pentru slăbiciunile umane.

Dansatoarea care întruchipează ispita, negustorii îmbătaţi de setea de putere venită odată cu talentul de a parveni, cămătarul viclean, tânărul ademenit de fructul oprit reprezentat de femeia unsă cu toate alifiile, răzbunătorul ce vrea să îşi recupereze onoarea sau europenii atraşi de mirajul exoticului au multe de povestit. Istoria de viaţă a personajelor sunt intense, dătătoare de trăiri pe care doar amestecul dintre realism şi basmul întunecat pentru oameni mari le poate furniza.

Deşi azi este aşezat în galeria vizionarilor avangardişti din literatura sud-americană, Roberto Arlt preferă atuurile unui povestitor old school. Nu apelează la giumbuşlucuri suprarealiste, la ambiguităţi sofisticate, la jocuri derutante. Stilul său este accesibil şi clar. Nu insistă să demonstreze că poate inova forţând regulile clasice sau desconsiderând total canoanele. Vrea doar să îţi ofere cinstit şi fără ocolişuri plăcerea veche de când lumea de a citi sau asculta o poveste de la un capăt la altul, de a te lăsa ademenit de anticiparea finalului pentru a fi luat prin surprindere, de a călători, de a te înfiora, de a-ţi simţi pulsul cum accelerează, de a zâmbi cu subînţeles în colţul gurii de farsa jucată de povestitorul pişicher şi mai ales de a te bucura atunci când anumite personaje dezgustătoare primesc până la urmă ceea ce merită.

Prin acest volum, Roberto Alt a ţinut cu orice preţ să îţi amintească de faptul că raţiunea de a fi a omului include şi încercarea de a da sens unei poveşti, unei lumi care uneori îl sperie, de a organiza necunoscutul printr-un flux narativ. Totodată, acest povestitor versat ar vrea să-şi convingă cititorul să abandoneze orice sens clar, după ce înţelepciunea îl învaţă că deznodământul nu reprezintă neapărat un mesaj închegat, ci mai degrabă o deschidere în faţa perplexităţii, a unui absurd ce joacă farse cinice.

Poţi citi şi Zece Decembrie – Un autor care merită descoperit şi în România

Şi, deodată, cineva bate la uşă – Creativitate, umor şi empatie

Zece Decembrie – Un autor care merita descoperit si in Romania

Si, deodata, cineva bate la usa – Creativitate, umor si empatie

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here