Cronica unui negustor de sange – Cum o scoate la capat un chinez pacalit de consoarta

0
972

Yu Hua, unul dintre cei mai citiţi autori chinezi actuali, îţi demonstrează, printr-un amestec de scene cu tâlc, absurd satiric şi o doză sănătoasă de umor care întrece hazul de necaz al românului, de ce ţara lui este invincibilă. Nu oferă argumente de ordin economic, prin care să arate supremaţia Chinei, şi nici nu face trimiteri la marea civilizaţie reflectată de cele mai vizitate obiective turistice. Foloseşte doar o poveste despre rezistenţa uimitoare a omului prins de atâtea ori sub vremuri.

Aşa cum s-a descoperit într-un alt roman celebru – În viaţă – forţa Chinei lui Yu Hua stă în oamenii ei. Nu, nu în eroii recunoscuţi la nivel mondial, ci în anonimii care oferă (fără a-şi propune) adevărate lecţii de supravieţuire şi demnitatate. Unul dintre ei este şi Xu Sanguan, muncitor la fabrica de mătase, unde zi de zi împinge vagoanele cu gogoşile din care va ieşi preţiosul material dorit de femeile din întreaga lume. Tot de gogoşi se ocupă şi femeia râvnită de el, pe nume Xu Yulan (una dintre cele mai frumoase din regiune, se spune). Doar că ea găteşte gogoşile, sub privirile admiratorilor ce o consideră modernă şi cochetă. Cu banii obţinuţi din vânzarea propriului sânge, Xu Sanguan, protagonistul romanului, o scoate în oraş.

Frumoasa Xu Yulan, poreclită şi Gogoşica, se ghftuieşte cu delicatese la restaurantul unde vânzătorii de sânge îşi recăpătau vigoarea consumând ficat de porc prăjit şi rachiu galben de orez. La finalul cinei costisitoare primeşte cererea în căsătorie a lui Xu Sanguan, renunţând la vechiul ei logodnic. Anii trec, iar Xu Sanguan, ignorând tabuul legat de vânzarea sângelui strămoşesc, îi asigură familiei supravieţuirea în anii grei ai politicii maoiste cu al ei Mare salt înainte. Dar viaţa lui Xu Sanguan este tulburată nu atât de instaurarea comunismului maoist, cât de aflarea că fiul cel mare nu este de fapt fiul său, ci al fostului iubit al soţiei lui.

Infidelitatea feminină, ce ar fi putut deveni în alte romane un coagulant al brutalităţii machiste, declanşează alte întâmplări în Cronica unui negustor de sânge. Deşi personajele fac parte din rândul oamenilor cu educaţie precară, ce îşi duc viaţa de pe azi pe mâine într-o lume patriarhal-rurală (migrată la oraş), nu de la soţul ei îşi primeşte Gogoşica pedeapsa degradantă. Acesta reuşeşte să treacă peste furie şi peste gura lumii şi continuă să fie un tată bun, chiar şi pentru fiul altuia, deşi se mai răsteşte la el şi îi mai reproşează consoartei trădarea. Îşi vinde în continuare sângele pentru a le fi mai bine alor săi, când viaţa devine din ce în ce mai grea din cauza măsurilor absurde de industrializare forţată. Adevărata pedeapsă vine de la oamenii din jur, care denunţă infidelitatea femeii. Xu Yulan este nevoită să se căiască în gura mare, în piaţa publică, după cum spun regulile revoluţiei maoiste.

Yu Hua ştie că te va revolta la culme această măsură luată împotriva unei femei care este mai degrabă o victimă a propriei fragilităţi într-o lume a bărbaţilor, nicidecum o seducătoare neruşinată, unsă cu toate alifiile, ce învârtea bărbaţii pe degete într-un spaţiu cultural în care devotamentul casnic era sfânt. Şi mai ştie că literatura universală este plină de pagini greu de îndurat despre chinurile oamenilor captivi într-o ţară comunistă devenită un imens lagăr, în care foametea şi umilinţa se răspândeau mai repede chiar şi decât propaganda roşie. De aceea înlocuieşte realismul visceral cu umorul satiric. Şi o face printr-un absurd ilar şi printr-o rostogolire de replici iuţi şi colorate, ce amintesc de talentul marilor povestitor chinezi, slobozi la gură precum personajele lor când vor să le zică lucrurilor pe nume.

Găseşti în romanul Cronica unui negustor de sânge aceeaşi vervă satirică, dozată inteligent, datorită căreia au devenit celebri şi alţi scriitori chinezi contemporani – Su Tong, Mo Yan şi Yan Lianke – citiţi pe toate continentele. Yu Hua ştie cum să îmbrace realismul insuportabil în umorul savuros. Pentru personajele sale, umorul nu reprezintă o deviere de la amărăciune, ci o formă de conştientizare a ei şi a tragediei colective, dar care să nu le arunce în hăul abrutizării.

În ciuda fundalului istoric deloc prietenos cu omenirea, romanul lui Yu Hua poate fi considerat până la urmă un mesaj optimist, deoarece autorul nu îşi lasă personajele să ia calea dezumanizării, la care duce amestecul dintre sărăcie, lipsa educaţiei, dictatură şi propaganda axată pe ura de clasă, pe dezbinare. Nu găseşti imaginile tipice unei mahalale sordide, ci scene vii, în care umorul salvează licărul de umanitate într-o lume fără speranţă, aşa cum devenise China în vremea lui Mao. De fapt, fiecare scenă greu de îndurat are un final în care duioşia şi compasiunea au ultimul cuvânt, deoarece Yu Hua mai crede în capacitatea unor oameni de a-şi păstra bunătatea sub presiunea unei perioade ce a deformat prea multe suflete şi conştiinţe.

Cronica unui negustor de sânge poate fi considerată o carte dură, însă ale cărei personaje nu te bântuie, ci îţi dau impresia că te însoţesc senin ori de câte ori îţi vei aminti de ele, datorită efortului de a o scoate la capăt prin conservarea normalităţii definite prin grija pentru celălalt. Protagonistul îşi salvează fiul cu orice preţ, chiar dacă ştie că nu este tatăl biologic, apoi îşi apără soţia căzută victima urii colective la care instigă partidul.

Vei aprecia la Yu Hua modul în care a preluat oralitatea povestitorilor chinezi din literatura populară. Nu vei ignora nici talentul său de a surprinde trăsăturile umane şi modificările sociale, dar nu printr-o analiză psihologică nemiloasă, ci printr-o satiră care devine din ce în ce mai profundă pe măsură ce frazele şi replicile devin din ce în ce mai simple (dar niciodată simpliste). Descoperi în dialogurile personajelor sale că simplitatea oamenilor săraci nu înseamnă neapărat prostie şi orbecăire prin beznă, ci poate căpăta o formă expresivă când reflectă o realitate fără noimă, aşa cum este orice realitate dintr-o ţară acaparată de o dictatură.

Citeşte şi O undiţă pentru bunicul meu – Plăcerea lecturii se ascunde în detaliile poetice

5 filme care îţi dezvăluie lumi mai puţin cunoscute

O undita pentru bunicul meu – Placerea lecturii se ascunde in detaliile poetice

5 filme care iti arata intr-un mod original problemele unor lumi putin cunoscute

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here