Cum a fost la Noaptea Muzeelor 2012

0
360

Noaptea Muzeelor din Bucuresti a fost in primul rand o noapte murata de umezeala. Dar n-a fost chiar atat de rau cum parea sa se anunte  in dupa amiaza de sambata, 19 mai. Ploua atat de rece si indesat, incat nu credeam ca mai ajunge picior de vizitator prin muzeele deschise toata noaptea. 

Dar, ploaia de toamna s-a oprit si, la Muzeul National de Arta al Romaniei si la BCU, s-au format aceleasi cozi de vizitatori ca si in ceilalti ani ai Noptii Muzeelor. Daca anul trecut insa era o noapte tropicala si lipicioasa, in acest an trebuia sa te imbraci ca in octombrie ca sa nu ingheti asteptand sa intri.

Temperatura s-a schimbat, dar obiceiurile, nu. Asa ca am dat din nou buzna prin muzee, fericiti ca ni se aduce aminte intr-o zi din an de ele si, intr-un fel, ca suntem inspirati sa iesim din inertia smotrului administrativ, odihnei si  shopping-ului de fiecare weekend, pentru a ne relaxa intr-un alt mod.

Nu pot spune cum a fost in toate muzeele, dar pot sa spun ca a meritat Muzeul Bellu sau, mai clar spus, Cimitirul Bellu. Noaptea Muzeelor ofera posibilitatea cu care nu te poti intalni zilnic de a vizita Cimitirul Bellu noaptea, ceea ce poate fi o experienta gotic-romantica, rupta parca din filmele lui Tim Burton, o experienta profunda de memento mori sau pur si simplu poate insemna o plimbare printr-un parc extraordinar de frumos si, la fel de frumos, printr-un muzeu de arta in aer liber. Cimitirul Bellu are un numar impresionant de monumente declarate ca fiind istorice si este cel mai mare muzeu de arta din Romania – in aer liber. Si apropo de aer, era plin de miros de tei si iasomie.

Bineinteles ca fiind noapte, cimitirul nefiind prea luminat si vizita urmand ploii, chiar si ghidati fiind de un angajat al Muzeului (daca tot l-am pomenit, ghidul era de un laconism care friza nestiinta, toate "prezentarile" de monumente citindu-le de pe o foaie), vizita a fost haotica si concentrata mai mult pe bezna de sub picioare. Dar dincolo de asta si de oamenii neaveniti care au picat pe acolo (unii radeau in hohote si se imbulzeau "ca la pomana"(sic!)), experienta a fost magica. 

De acolo am mers la Galeria de arta ArtSociety din C.A. Rosetti, adica vis-a-vis de Biblioteca Centrala Universitara. La ArtSociety era anuntata o expozitie de nuduri din Pinacoteca Bucuresti (o sectie a Muzeului Municipiului Bucuresti). Gradina casei vechi si elegante unde este gazduita Galeria (in fapt chiar un palat, Cesianu-Racovita) era de un verde umed si cuprinzator care crestea parca sub ochii tai, ca intr-o "vrajitorie" video-tehnica timelapse. Inauntru, expozitia de nuduri mai mult nu era, constand in cinci tablouri rasfirate in holul principal al casei: doua-trei de Theodor Pallady, unul de Iosif Iser, iar de ultimul nu te puteai apropia, fiind in dreptul unei masute cu suveniruri de vanzare. Cu ocazia expozitiei de nuduri insa, puteai sa vizitezi si restul tablourilor expuse, multe foarte valoroase: Grigorescu, Stefan Luchian, Aman si altele.

Am incheiat seara peste drum, la Muzeul National de Arta al Romaniei, dar nu in galerii, ci in Cafeneaua vieneza organizata special pentru acest eveniment. Asta pentru ca nu eram dispusi sa stam la o coada atat de consistenta si pentru ca motto-ul de imn national al cafenelei era irezistibil de convingator: "Acum ori niciodata".

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here