Cum ne imbracam? – Tendintele primavara-vara 2014

0
699

Vântul schimbării bate tot mai puternic în lumea modei. John Galliano a fost înlocuit de Raf Simons la Dior, mai apoi Nicolas Ghesquiere s-a retras de la Balenciaga, locul lui fiind luat de americanul Alexander Wang, iar acum Marc Jacobs își prezintă ultima colecție pentru Louis Vuitton, după 18 ani în care a creat de la zero codurile liniei de Prêt-à-porter a casei de modă.

Sezonul primăvară-vară 2014 este cel în care schimbarea s-a făcut cel mai pregnant simțită. Dacă până acum hainele de pe pasarelă se luptau pentru atenție cu ținutele tot mai extravagante ale bloggerilor, editorilor & co., în această toamnă pasarela a acaparat atenția și a reținut-o cu succes timp de aproape o lună. Sezonul prezentărior a început modest la New York, care a formulat însă destul de coerent direcțiile sezonului: sport, transparență, monocromie, influența anilor '90 și elemente artizanale, a trecut pe la Londra și Milano, pentru a trece perceptibil în zona artei la Paris.

Dincolo de tendințe, spectacolul le-a aparținut designerilor care au lucrat în limitele unei agende proprii, vizionarilor care nu au bifat tendințele pe o listă. Având în vedere rata la care modelele unor case de modă precum Céline, Vuitton, Saint Laurent sunt reproduse de magazinele high street, este înțeleaptă această detașare de tendințe pe care greii modei au adoptat-o. 

PROENZA SCHOULER

Proenza Schouler este o pasăre rară în peisajul modei americane. Designerii Jack McCollough și Lazaro Hernandez pun în mișcare sezon după sezon o mașinărie de hituri neegalată de compatrioții lor. Rețeta este una simplă: cu antenele sensibile la orice manifestare a spiritului veacului (zeitgeist kings, au fost supranumiți), McCollough și Hernandez oferă siluete contemporane cu referințe culturale diverse în tehnici care trec ușor în teritoriul couture. Primăvara 2014 este, în limbaj Proenza, o redescoperire a comfortului domestic (surse majore de ispirație au fost designerii de interior Joe Colombo și Sérgio Rodrigues și Arte Povera) cu accent pe contrastul dintre răceala metalului și căldura lemnului, dintre austeritatea formelor și sclipirea unui pliseu metalizat.

 

CHRISTOPHER KANE

Londra a înflorit în sezonul primăvară-vară 2014, însă niciun alt designer nu a făcut-o în maniera Kane. Știința, medicina au fost mereu puncte de reper în procesul creativ al lui Christopher Kane, este deci natural ca florile lui să fie versiuni ale figurilor din cartea de biologie. Naturale sunt și analogiile între floare și femeie, nemulțumirea în fața deficiențelor orelor de educație sexuală în școli și melodia lui Pink Floyd, Another Brick In The Wall, de pe fundalul showului. Reperele au fost tratate într-un mod frust și literal, cu o deosebită grijă pentru detalii  și croi. Frunzele sterilizate (cuvintele lui Kane) inserate în rochii și costume, materialul iridiscent și rochiile „fotosinteză” au fost punctele forte ale colecției.

 

PRADA

După ce colecția de modă masculină propusă de Miuccia Prada în iunie îi transforma pe bărbați în participanți pasivi într-un vis senzual, dinamismul colecției feminine a venit ca o surpriză. I want to inspire women to struggle. Dacă te faci văzută vei fi auzită, ar fi o altă interpretare a colecției. Femeia Prada este membră a unei mișcări, e activă politic și independentă. Femeia Prada își poartă individualitatea cu aplomb și arta pe haine în imprimeuri inspirate din pictura murală a maeștrilor mexicani, mai ales Diego Rivera. Pe scurt, femeia Prada este un avatar al Miucciei: intelectuală și feminină.

 

DIOR

            

Sau, în cuvintele designerului Raf Simons, Trans Dior. Colecția primăvară-vară 2014 a fost lucrată dincolo de codurile și tradiția casei Christian Dior. Un exemplu edificator este jacheta Bar (mostră New Look clasică: talie accentuată, șolduri exagerate) bifurcată care a deschis show-ul, sau eleganta rochie gri combinată cu o bustieră roz metalizat. Mesajul designerului a fost: viitorul nu așteaptă. Și viitorul nu este roz: ceva întunecat se insinuează în acea bustieră nonconformistă peste rochia conservatoare, sau în colierele ca niște liane încolăcite pe gâtul modelelor. Dior ne-a aruncat în vizuina iepurelui, versiunea Tim Burton cu o Alice în Țara Minunilor războinică.

 

CHANEL

Cadrul show-ului Chanel a fost, ca de fiecare dată, o adevărată desfășurare de forțe. Karl Lagerfeld a creat o expoziție  cuprinzând 75 de opere de „artă”, statui, picturi realizate după schițele designerului, fiecare ascunzând un element tipic casei Chanel. Și dacă nu era deja evident că tema colecției este arta rapidă a zilelor noastre, machiajul modelelor – dâre de culoare trasate parcă de un pictor grăbit – a fost un indiciu mai literal. Artă falsă, dacă vreți. Adevărata artă era ascunsă în haine. Tweedul s-a dovedit o împletitură ingenioasă de benzi de tul sau chiar bandă magnetică, imprimeurile ascundeau nu mai puțin de 150 de nuanțe – dezvoltate după un catalog de vopseluri pentru pictura în ulei din secolul XIX.

 

DRIES VAN NOTEN

GoyaVelázquez și apoi Balenciaga au fost punctele de reper ale designerului Dries Van Noten. Influențele spaniole au conturat o primăvară întunecată, dar opulentă: Prinț și cerșetor sau vreo prințesă rebelă încercând să-și ascundă noblețea sub haine sărăcăciose ar putea fi personajele care populează viziunea designerului belgian. Intenția este ușor de ghicit în rochiile de bumbac grosolan cu volane aurii metalizate, sau în paietele fine care decorează o jachetă de stambă. Precum fațada unei clădiri vechi se scorojește și cade, dezvăluind structura, tot astfel hainele lui Dries Van Noten par să se dezintegreze lăsând la vedere esența. Depinde de tine dacă recunoști regele în ia țăranului, sau țăranul în hlamida regelui.

 

GIVENCHY

sursa: thedailybeast.com
 

Pentru primăvară-vară 2014, Riccardo Tisci s-a gândit la Madame Grès, Africa și Japonia. Rezultatul a fost însă mult mai aproape de șamanii și vrăjitorii realismului magic hispanoamerican. Încălțate fără excepție în sandale joase, modelele de pe pasarela Ghivenchy păreau preotese ale unui cult aparte, într-o procesiune  care a scos în evidență forță, senzualitatea și naturalețea. O siluetă alungită, scăldată în pliseuri, modernă, pusă în slujba unui mesaj feminist mai subtil decât cel al Miucciei Prada, dar la fel de puternic: feminitatea este intrinsecă, nu se măsoară în centrimetrii tocului, sau în suprafețele de piele expusă. Feminitatea nu înseamnă, însă, slăbiciune: preotesele lui Tisci, cu măștile lor întunecate, știu să se apere.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here