Daisies – Un film care nu se demodeaza

0
844
foto: http://bucharestfashionfilm.ro/2019/03/30/film-daisies/

Mulţi regizori preferă să tranforme dezamăgirile unei generaţii de tineri în filme cu scene dezolante, cutremurătoare, pline de excese şi de acte (auto)distructive, prin care se reflectă lupta cu sistemul, cu societatea obtuză, cu normele retrograde. Nu şi Vera Chytilova.

Una dintre cele mai apreciate regizoare din spaţiul estic nu furnizează mesajele profunde şi gesturile rebele apelând la realismul dur, moralizator, ci la o succesiune de imagini irezistibile, pline de senzualitate. În spiritul Noului Val din anii ‘60, regizoarea abordează temele serioase prin scene seducătoare, în care personajele ar face orice pentru a nu fi obligate să ia viaţa în serios. Imaginile irezistibile din filmului ei cult – Daisies – invită mai degrabă la nonşalanţa dublată de frivolitate, la fuga din realitate, la desconsiderarea repercusiunilor şi a comportamentului cu sens.

foto: http://www.anothermag.com/fashion-beauty/7525/lessons-to-learn-from-daisies

Folosind culori îmbietoare, cadre provocatoare şi experimente vizuale suprarealist-languroase, Vera Chytilova face apel la simţul lucidităţii într-un mod paradoxal: prin adâncirea într-un univers anarhic, hedonist şi absurd. Este universul dezirabil pentru fiecare generaţie de tineri ce se declară împotriva normelor stricte, pentru care nu există decât răsfăţ, libertate, culori vii şi petreceri. Toate aceste sunt expuse din perspectiva universală a unei prietenii feminine infuzate de acel entuziasm nonconformist al complicităţii de la 20 de ani. Nu este de mirare că Daisies este apreciat şi de millennials, la fel de mult cum a fost lăudat de părinţii sau de buncii lor din anii ’60, când a fost lansat.

Daisies este un must-see pentru cei care vor un film ce trece testul timpului. Filmul a reuşit să-şi păstreze prospeţimea datorită mesajelor universale privind nesupunrea tinerilor, feminitatea eliberată de constrângerile patriarhale şi conflictul dintre generaţii. Succesul filmului se datorează mai ales modului ingenios în care Vera Chytilova transformă ecranul cinematografului într-un spectacol de culori şi decoruri alegorice. Vei descoperi multe sensuri profunde în spatele unui comportament absurd, nebunesc, al unor de tinere nesăbuite, abia ieşite din adolescenţă şi care par să trăiască o vacanţă continuă, fără constrângeri, prejudecăţi şi reguli.

Filmul este plin de simboluri îmbrăcate într-un răsfăţ vizual datorită imaginilor impecabile, colajelor în care nuanţele sunt asociate euforiei şi efervescenţei ce aminteşte de un pictorial fashion aşa cum le place avangardiştilor cu nostalgii vintage. Nu întâmplător a fost ales pentru a fi readus în atenţia publicului la Bucharest Fashion Film Festival 2019.

foto: http://www.anothermag.com/fashion-beauty/7525/lessons-to-learn-from-daisies

Filmul regizoarei Vera Chytilova prezintă aventurile, jocurile şi farsele puse la cale de cele două personaje feminine, care au aceleaşi nume: Marie. Marie 1 şi Marie 2 sunt nişte tinere nonconformiste tipice anilor ’60, care îţi dau impresia că zăpăcitele adorabile fără griji din perioada interbelică – numite flapper girls –sunt urcate într-o maşină a timpului şi aruncate în perioada hippie şi a dezinhibării. Filmul promite aşadar o succesiune de momente amuzante ce alternează cu scene în care se flirtează senzual cu nihilismul tipic unor tineri debusolaţi şi dezamăgiţi de epoca lor, un nihilism camuflat în superficialitate şi nonşalanţă, în acţiuni infantile şi prezentat în compoziţii generoase la nivel cromatic.

În Cehoslovacia anilor comunişti, Marie I şi Marie II se hotărăsc să nu mai fie nişte fete cuminţi, deoarece lumea în care trăiesc este lipsită de sens. Aşadar se comportă precum nişte fete iresponsabile abia ieşite din adolescenţă, în al căror farmec se îmbină îndrăzneala unei libertine, irezistibilele mimici obraznice adresate bărbaţilor care le cad victime şi jovialitatea amuzant-aţâţătoare a unor teribiliste la începutul unei vacanţe de vară. Sunt mereu puse pe şotii şi hotărâte să distrugă orice seară simandicoasă din localurile cu ştaif unde sunt invitate de către bărbaţii vrăjiţi de atitudinea lor îndrăzneaţă.

Filmul Daisies demonstrează încă o dată că noul val cinematografic din anii ’60 are multe bijuterii ce merită redescoperite şi care nu se vot demoda niciodată. Aceste filme continuă să ne incite curiozitatea datorită calităţilor vizuale şi modului radical prin care au provocat vechea oridine, stârnind nişte controverse cât se poate de ispititoare.

Cel puţin la fel de seducător la nivel vizual, stilistic-progresist şi radical în raport cu vechile canoane ale cinematografiei narative precum vărul său francez ce a schimbat total viziunea asupra filmului, Noul Val Cehoslovac este ofertant şi gratificant pentru cinefili. Iar sincronizarea nu s-a produs doar la nivel stilistic. La fel ca-n ţările occidentale, Noul Val Cehoslovac a forţat acceptarea vocilor feminine inovatoare şi acide la adresa cutumelor din trecut şi a rolului destul de rigid pregătit femeii. Astfel, prin revoluţia stârnită cu Daisies în ţara natală, Vera Chytilova poate fi considerată la fel de importantă precum Agnes Varda pentru cinematografia occidentală.

Profitând de o mică breşă din cenzură, menită să le dea cehoslovacilor iluzia că poate exista un comunism cu faţă umană, regizoarea a forţat convenţiile într-un mod pe cât de voluptuos pentru ochii spectatorilor, pe atât de contondent pentru autorităţile vremii. Poate în zilele noastre acest film este o revizitare nostalgic-inofensivă a unei epoci apreciate datorită revoluţiei estetice în lumea filmului, dar pentru anii ’60 a însemnat o declaraţie vehementă de protest împotriva regulilor.

Protestul este simbolizat de cele două personaje principale ale filmului. Vei descoperi nişte personaje din galeria seducătoarelor femei-copile, emanând o prospeţime candid-obraznică şi o relaxare vecină cu a protagonistelor ce trăiesc într-un prezent continuu, mimând superficialitatea, din Noul Val Francez impus de Godard. Cele două personaje cu acelaşi nume – Marie – nu fac nimic şocant, însă filmul a scandalizat.

Ce făceau ele atât de scandalos, încât să irite autorităţile? Aparent nimic grav. Erau două teribiliste adorabile din epoca libertăţii sexuale, amuzante şi extrem de expresive când mimau prostia care să aţâţe şi mai mult personajele masculine. Dar, atunci când aşezi filmul în contextul moral şi politic din anii ’60, îi vei putea descoperi mai bine rolul incitator pentru tineretul cehoslovac.

Regizoarea a încălcat mai toate regulile, de la cele privind reprezentarea socială a femeii la cele privind stilul non-narativ, apropiat de filmele prezente la un festival de film experimental. Pentru Estul anilor ’60, erau de neacceptat viaţa acestor personaje boeme, devierea de la structura narativă ce trebuia să conducă spre un sens propagandistic, reprezentarea femeii prin tipologia tinerelor obraznice, gata de sfidarea oricărei reguli sub farsele şi gesturile provocatoare. Cele doua Marii erau nişte exemple negative pentru tineretul comunist, dar cât se poate de reprezentative pentru spiritul anilor ’60.

Spectatorul din zilele noastre va fi mai degrabă impresionat de reacţiile bizare ale personajelor şi de abundenţa cromatică, precum şi intrigat de aparenta lipsă de sens ce începe să fie înţeleasă odată cu analiza mai atenta a scenelor. Protagonistele filmului amintesc de nişte adolescente puse pe glume. Iar majoritatea glumelor sunt îndreptate spre bărbaţii pe care îi amăgesc şi pe care îi părăsesc, nişte bărbaţi mult mai în etate decât ele.

Actul de seducţie a spectatorului nu se rezumă la nişte personaje feminine sexy, ci se bazează foarte mult pe experimentele vizuale sofisticate, incluzând colajele suprarealiste şi alternanţa imaginilor alb-negru cu nuanţele psihedelice. Sunt foarte bine alese obiectele în culori primare şi complementare. Obiectele fac din cadrele filmului un spectacol estetic pur şi îmbietor, cum rar ai mai văzut. Personajele mânuiesc aceste obiecte conferindu-le întrebuinţări ciudate, în gesturi fără sens ce amintesc de filmele experimentale în care elementele vieţii cotidiene sunt puse într-o lumină suprarealistă, halucinantă. Un regizor de fashion films originale s-ar putea inspira din pelicula Daisies. Totuşi, obiectele simple puse în alăturări ciudate şi irezistibile nu oferă doar un spectacol vizual irezistibil, ci pot naşte multe interpretări.

foto: https://eefb.org/retrospectives/vera-chytilovas-daisies-sedmikrasky-1966/

Aparent un film dezlânat, fără sens, Daisies este mult mai dens, datorită multiplelor direcţii pe care le iau interpretările. Un manifest feminist? Un protest parodic la adresa filmelor grave de propagandă sau a privirii masculine (male gaze) în artele vizuale? O critică a societăţii ostile faţă de tinerii nonconformişti? Un portret al tinerilor din anii ’60, care trăiau prinşi între presiunea unei lucidităţi copleşitoare şi abandonul fără precedent în hedonism? Toate aceste interpretări ar putea fi valabile pentru un film care reflectă sincronizarea cinematografica a Estului cu Vestul. De fapt, Daisies a impresionat prin sensurile multifatetate ce se ascund în spectacolul feminin care mimează superficialitatea.

Citeşte şi The Neon Demon

Westwood: Punk, Icon, Activist

The Neon Demon – Un must-see pentru cei fascinati de arta fotografica, de thrillerul avangardist si de jocurile vizuale cu tenta experimentala

Westwood: Punk, Icon, Activist – Cum pastrezi un brand

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here