Dincolo de limita aceasta biletul isi pierde valabilitatea – Ultima statie a masculinitatii

0
595

Dacă s-ar face un top despre cele mai sincere (şi incomode) romane care explorează masculinitatea, Dincolo de limita aceasta biletul îşi pierde valabilitatea ar ocupa un loc de invidiat. Este nu doar irezistibil de ofertant prin tema aleasă, dar te mai ia şi prin surprindere precum un thriller cu accente abisale.

Romain Gary a scris o poveste în care sexualitatea ameninţată ia forma unei explorări care te ţine cu sufletul la gură datorită unei tensiuni dătătoare de suspans. Este vorba despre acel suspans provenit din obsesiile care ameninţă că vor surpa existenţa unui bărbat sigur pe el.

Jacques Rainier, personajul central, era întruchiparea succesului absolut. El părea că le avea pe toate. Îşi oferise inclusiv şansa de a trăi o ultimă iubire năucitoare alături de o femeie venită de peste mări şi ţări, la care visează de obicei mulţi occidentali.

Încă de la primele pagini suntem aruncaţi într-o lume a bărbaţilor de succes. Însă ne dăm repede seama că nu despre succes este vorba, ci despre teama de pierdere a lui. O pierdere pe toate planurile ce alcătuiesc mitul virilităţii: sexual, social, financiar. Alături de personajul central, un afacerist trecut de prima tinereţe, dar care nu şi-a pierdut şarmul, asistăm la nişte dialoguri de o francheţe dezinhibantă despre temerile şi angoasele masculine. Toate ne sunt devoalate când impetuos-necruţător, când ironic-sofisticat, dar mereu cu aceeaşi intensitate alertă.

În decorul unui hotel amenajat într-un palazzo veneţian celebru, vei asista la nişte dialoguri despre sexualitate, putere, consum, dorinţă compulsivă, femei şi crepusculul potenţei. Replicile personajelor masculine ar merita un loc privilegiat în muzeul sincerităţii. Din şocant de sincerele dezvăluiri nu lipsesc vulnerabilitatea şi umorul. Se trece năucitor de la autoironia rafinată la exhibarea clinică sau la cea vecină cu bravada celui gol pe dinăuntru.

În Veneţia celor ce îşi trăiesc ultimele zvâcniri pasionale te va întâmpina un dialog între doi oameni de afaceri. Unul se teme că nu va fi în stare de ultima sforţare pentru acapararea pieţei europene. Celălalt, devenit şi personajul central, se teme de insuccesul viril în relaţia cu o femeie mai tânără decât el cu trei decenii.

Subiectul romanului nu este unul nou. Un bărbat se teme că nu-i va face faţă iubitei mai tinere, în timp ce virilitatea este atacată şi pe flancul potenţei financiare. Totuşi, partea captivantă începe acolo unde alţi scriitori ar fi făcut abuz de clişee vulgare. Această evitare a clişeelor se datorează talentului dovedit de Romain Gary, care l-ar fi făcut invidios şi pe Hitchcock. Romain Gary dovedeşte astfel o rară abilitate de a transforma impasul existenţial şi temerile personajelor în labirinturi psihologice de unde răsar umbre ameninţătoare şi fantome ale trecutului.

Prin labirintul propriei minţi rătăceşte şi Jacques Rainier după instalarea fricii în faţa eşecului. Fost combatant al Rezistenţei în anii ‘40 şi devenit apoi un afacerist de succes, acesta se află în faţa inevitabilului: degradarea fizică. Obsedat de noua lui cucerire -Laura, o braziliancă îndrăgostită nebuneşte de el -, Jacques alege căi bizare de recuperare a vigorii din tinereţe. Astfel, el începe un periplu pin Paris, un Paris al marginalilor, de unde îşi trage sevele idealul său de masculinitate arhaice.

La un moment dat, în scenă intră şi două personaje obscure. Ele vor avea un rol vital în dozarea tensiunii irezistibile pentru cei dependenţi de romanul psihologic. Este vorba despre un hoţ având trupul unui toreador şi o vânzătoare de placeri, o veterană a deliciilor interzise.

Jacques îşi imaginează nişte idei absurde pentru salvarea virilităţii. El plănuieşte să le pună în practică apelând la tânărul delincvent şi la experimentata matroană de bordel. Cele două personaje amintesc de un thriller noir. Un thriller  în care obsesiile de natură erotică forţează nu doar graniţa dintre ordine şi haos, ci şi dintre civilizat şi barbar.

Romanul are mai multe planuri, legate de ele de cuvântul declin. Nu este doar un declin al virilităţii, ci mai ales de natură socială. Există un plan al relaţiei de cuplu. Există un plan al relaţiei cu puterea. Mai există şi un plan simbolic. Aici apar mesajele nihilist-apocaliptice legate de posibila dispariţie a culturii şi forţei europene (acţiunea se petrece în deceniul ce a urmat pierderii coloniilor). Declinul are astfel mii de feţe, care îţi vor schimba perspectiva asupra dramei şi compexităţii romanului.

Cu forţa pătrunzătoare a unui psihanalist, dar fără a diseca pentru a vătăma enigmele, Romain Gary urmăreşte proiecţia unei drame individuale asupra societăţii europene. Personajul său masculin proiectează apocalipsa propriei virilităţi asupra imaginii unei Europe neputincioase. Doar că nu vei citi un şir de reflecţii epuizante. Paginile vor fi mai degrabă o desfăşurare precum o farsă a evenimentelor declanşate de obsesie.

Romain Gary face din obsesia pentru vigoarea sexuală o plonjare în lacul fantasmelor. Jacques apelează la fantasmele condamnate de societatea civilizată. El şi le asumă abia când în viaţa lui îşi face apariţia un tânăr andaluz dubios, întruchipând virilitatea intimidantă. Acest tânăr vine de la periferie. Întâlnirea cu el pare un ritual de trecere a lui Jacques spre haosul din propriul psihic.

Jacques simte că imigrantul cu tendinţe obscure ar putea fi atât biletul său către damnare, cât şi spre vindecare. Fără să vrea, andaluzul cu alură de toreador îl invită să se lase condus de pulsiunile violente. Trezeşte astfel impulsurile prin care unii bărbaţi încearcă să îşi resusciteze încrederea în propria virilitate. Totodată, Jacques descoperă cheia eliberării, prin transformarea acestui personaj dubios într-un alter-ego ce are încă vigoarea nediluată.

Întâlnirea cu personajul marginal va duce la reapariţia unei femei decăzute, având un alt rol decisiv în trecutul lui Jacques. Ea îi va oferi o soluţie neaşteptată. Îl înţelege pe Jacques mai bine decât s-ar crede. Are la rândul ei un plan absurd. Jacques nu se mai teme. Ar face totul pentru ieşi din marele impas adus de trecerea anilor în existenţa unui bărbat dependent de propria forţă.

Personajele reflectă lejeritatea prin care se trece de la gând la carnalul gata de a i se sustrage tocmai profunzimii. De la superficial la luciditate. De la ordine la haosul creat de pulsiunile erotice. Astfel, romanul va fi apreciat mai ales de fanii unor scriitori precum Stefan Zweig sau Arthur Schnitzler.

Cei pasionaţi de lectură vor avea impresia că au trecut o punte între deceniile trecute şi prezent. Vor descoperi ecouri din autorii anilor interbelici, influenţaţi de psihanaliză. Decorul veneţian le va aminti unor cititori de personajul masculin al lui Hemingway din romanul Across the River and into the Trees. Citind pasajele în care angoasele personale sunt legate de viziunea sumbră asupra Europei slăbite şi acaparate de regulile afaceriştilor lacomi, ce îi ignoră trecutul civilizaţia, alţii se vor întreba dacă nu cumva Michel Houellebecq s-a gândit şi la acest roman înainte de a scrie Serotonină.

Poți cumpăra Dincolo de limita aceasta biletul îşi pierde valabilitatea de aici.

 

Citeşte şi Tentaţia de a fi fericit – Amintiri imprevizibile despre frumuseţea existenţei umane

Tentatia de a fi fericit – Amintiri imprevizibile despre frumusetea convingatoare a existentei umane

 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here