Dincolo de portocali – Sevilla cea parfumata si extravaganta culinara a unui aristocrat rus

0
2748

Romanul Dincolo de portocali are tot ce-şi doreşte un cititor dependent de poveştile care li se adresează tuturor simţurilor: personaje fabuloase din trecut, dar cărora le place să locuiască în imaginaţia celor din prezent, oraşe istorice mirosind puternic a grădini abundente, multe extravaganţe gustative şi imagini ce te fac să visezi la secole în care se trăia pătimaş.

Ioana Bâldea Constantinescu ştie cum se presară cuvintele potrivite aşa cum ştie să drămuiască unul dintre personajele sale nişte condimente rare, care transformă un banal hering într-un festin culinar suprarealist (pasionaţii de gastronomie vor fi pur şi simplu fermecaţi de paginile romanului). Aproape toate paginile devin o întâlnire care te farmecă, între aromele ispititoare şi imaginile unui paradis pierdut.

Dincolo de portocali este o poveste multisenzorială ţesută din mai multe istorii de viaţă. Ele se suprapun sau se contopesc precum ornamentele copleşitoare ale unui palat cu arhitectură bulversantă, însă voluptuoasă prin aducerea laolaltă a unor obiecte şi elemente aparţinând unor epoci şi culturi diferite. Unele pagini miros a livezi de portocali răsărite în Sevilla maură, unde o prinţesă vizigotă a devenit favorita unui cuceritor de pe alt continent, considerat păgân. Alte pagini trimit la gustul reţetelor în care ingrediente aparent incompatibile se îmbină ameţitor. Vei fi tentat să întrerupi lectura pentru a încerca să pregăteşti nişte mese pe care se desfăşoară generos păstrăvi cu afine şi migdale prăjite, serviţi cu şerbet de cactus, vişine marinate şi asezonate cu ierburi de Provence, o cremă de piersici cu lavandă şi piper roz, o cremă de mentă întinsă peste nuci de Macadamia…şi inventivitatea autoarei continuă parcă la nesfârşit .

Nu lipsesc nici paginile dedicate exploratorilor de case vechi, cotropite de iederă, în exterior, şi de volume cu poveşti uitate, în interior. Te vei simţi scufundat în poveştile altor vremuri precum Alex, unul dintre personajele prezentului, care, înaintea dispariţiei sale misterioase, şi-a hrănit visurile de romancier cu aventurile exotice descoperite în casa veche a unei mătuşi excentrice. Sunt poveştile unei femei pe care pusese ochii maurul ce a reuşit să cucerească Sevilla. Sunt poveştile unei mătuşi ce recrea grădini luxuriante cu plante exotice în spatele casei. Sunt poveştile cercului de boemi ce deveniseră adoratorii unei mame ce îşi dorea să scrie un roman dedicat lui Ivan, fiul unui ţar rus, plecat peste mări şi ţări pentru a născoci reţetele culinare ce au făcut din restaurantul său plutitor o fantasmagorie pentru papilele gustative ale regilor. Toate acestea ajung să coloreze povestea de viaţă a lui David, un carierist nefericit, nimeni altul decât fratele lui Alex, scriitorul dispărtut.

Când raţionalul David ajunge în posesia manuscrisului lăsat în urmă de fratele dispărut fără urmă, romanul începe să îi pună cititorului nişte întrebări legate de veşnicul război dintre scriitorul visător, cu capul în nori, şi pragmaticul ce pretinde că alege calea raţiunii. Alex este fratele ce îi semănă mamei, o scriitoare ratată, care nu a mai reuşit să publice romanul ce avea ca subiect aventurile unui nobil rus ce alesese o viaţă de bucătar nomad. David este fratele uitat de această mamă după divorţ şi a căruit iubită pretinde că a găsit din întâmplare, într-o călătorie din Maroc, manuscrisul lui Alex, fratele mult mai carismatic.

Romanul Ioanei Bâldea Constantinescu are o structură apreciată de cititorii ce nu mai cred în coerenţa liniară a unei poveşti, ci în fragmentarea ei, ce permite revenirea la suprafaţă a simbolurilor ascunse. Fragmentarea naraţiunii a transformat scriitura într-o reflecţie asupra regulilor ce îi permit unei poveşti să se considere o poveste. Descoperi cel puţin patru-cinci poveşti în acest roman, cu personaje ce vin din epoci diferite şi care au ales ţinuturi îndepărtate de cultura lor pentru a se regăsi. Trecerea de la o poveste la alta se face brusc, nefiind marcată de începutul unui nou capitol.

Ai impresia, citind acest roman, că poveştile sunt precum liniile suprapuse ameţitor în dantelăria hipnotică, întinsă la infinit, de pe zidurile unui palat maur, precum Alhambra. Sunt nişte poveşti ce te pot năuci atunci când sunt anulate graniţele ce ţin de spaţiu şi timp. Fără ezitare, te abandonezi în vârtejul lor. Îţi dai voie să uiti de convenţiile unei poveşti clare, după cum îşi dă voie să uite de el orice adept al ordinii când zăreşte fascinanta dezordine orientală simbolizată de abundenţa formelor şerpuitoare, ce se încâlcesc senzual în arabescurile unui palat exotic.

Poţi citi şi Mâţa Vinerii – Bucureştiul fanariot şi realismul magic din bucătăria domnească

Mata Vinerii – Bucurestiul fanariot si realismul magic din bucataria domneasca

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here