Doi x doi- iubiri neconventionale

0
306

Prima zi a Festivalului National de Teatru ne-a adus, printre altele, Doi x doi, o piesa in regia lui Vlad Stanescu jucata la Sala Mica a Teatrului National. Spectacolul are o structura binara, fiind alcatuit din doua piese de sine statatoare: Tigrul, a lui Murray Schisgal, respectiv Amantul, de Harold Pinter. Desi nu sunt legate prin actiune sau personaje, amandoua propun o cautare a acelui altceva sau altcineva. Un raspuns la Cum sa fugi de conformism?

In acest punct cele doua piese vin fiecare cu cate o solutie. “Tigrul” Ben (Marcelo Cobzariu), prins in rutina unei existente de postas, incearca sa isi faca viata mai palpitanta rapind si violand femei. O aduce astfel in subsolul locuintei sale din New York pe Gloria (Amalia Ciolan),  fosta asistenta sociala, sotia unui barbat cu situatie materiala buna, a carei singura placere ramane jocul saptamanal de bridge cu prietenele. 

Desi in realitate piesa este destul de statica, singurele miscari fiind trecerile de pe fotoliu pe canapea, simtim in aer o tensiune cu totul speciala. O tensiune nascuta din contrast. Ben se vrea o bruta, dar ramane sensibil la muzica clasica pe care o asculta la patefon. Isi leaga prada de un scaun, dar descoperim in el un intelectual neacceptat de societate, care filosofeaza in papuci de casa. Antagonismul devine inca si mai evident spre finalul piesei, cand raporturile de forte se inverseaza, iar Ben se indragosteste de Gloria. Gasindu-se intr-o situatie limita, cei doi reusesc in cele din urma sa isi puna in comun singuratatile si nemultumirile. Energia erotismului nu sufoca insa atmosfera, ci este doar schitata cu eleganta, prin acorduri de tango sau in intimitatea unei imbratisari.

Nu acelasi lucru se poate spune despre Amantul, cea de-a doua piesa a coupé-ului, interpretata de Maia Morgenstern si Mircea Rusu. De aceasta data, drama cuplului erodat de trecerea anilor trece pe locul doi, in prim plan plasandu-se jocul sexual dintre Sarah si Richard. „Amantii” traiesc propria lor fantezie, fiecare jucand pentru celalalt un rol. Richard se transforma de doua-trei ori pe saptamana in amantul pasional al sotiei sale, iar Sarah isi pune pentru el pantofii rosii de femeie usoara. Alegerea este cel putin nefericita, caci, in mod paradoxal, cuplul nu se poate sustrage conformismului decat prin apelul la un nou set de conventii.

Pe langa asta, actorii imping acest joc al dedublarii intr-o zona destul de vulgara. Vedem astfel o Maia Morgenstern interpretand exagerat niste miscari scoase parca dintr-un dans tribalic, o coregrafie semnata Florin Fieroiu suprasaturata de conotatii erotice. Cuplului nu ii ramane altceva decat sa cada in derizoriu si caricatura, indepartand atentia de la problema pusa in discutie. Din piesa gandita ca o tragicomedie nu raman spre sfarsit decat lamentatii suparatoare, rostite cu emfaza.

Contrastul dintre prima piesa (cu umor fin si emotie delicata) si cea de-a doua este atat de puternic, incat nu ramane decat sa te intrebi: „De ce n-am plecat la pauza?”

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here